Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Iulie în Himalaya

Himalaya-redimensionat

Iulie, 1988

Un bogătan american pe nume Trump, Donald Trump, cumpără „Nabila”, 86 m lungime, cel mai mare yacht din lume, dotat cu piscină, cinematograf și heliport.

Ayatollahul Khomeini proclamă sfârșitul războiului sfânt de 8 ani al Iranului cu Irakul. Se centralizează ultimele cifre cu morți, răniți și dispăruți.

Cetățenii sovietici se holbează buimăciți la primul congres televizat din istoria Partidului Comunist Bolșevic al URSS, în care tovarășii se ceartă în direct.

București, România. Un ins încă departe de a fi ctp, scrie plimbându-se printre antene, pe acoperișul unui bloc jegos cu 10 etaje, sub soarele care lichefia petele de smoală: 

„Cîntecul de dragoste al Mînzului Sec

Iubirile mele cu număr de ordine par au nume de cățele de rasă.

Cele impare

Au dantura frumoasă.

Totuși, deși nu par, ele sînt

Unica dovadă experimentală

A existenței mele

Pe Pămînt.

Refren I

Pămîntule, dă-mi toate florile tale

Pentru Suzy și pentru Niță Geta

Cerule, dă-mi toate stelele tale

Pentru Nușa și Pușa Bruneta

Refren II (corul de copii al Radioteleviziunii)

Nu-mi pasă de nimeni

Și vreau să mor înghețat

Pe vîrful muntelui

Nanga Parbat, 8125m (măsurați de la nivelul mării, pentru că există o altă metodă, mai democratică, pusă la punct de cercetătorii lui Smithsonian Institute, care iau în considerare înălțimea geoidală, rezultat al raportării la un nivel de referință obținut prin umplerea depresiunilor cu volumul proeminențelor de relief; după acest criteriu, cel mai înalt munte de pe glob este Chimborazo, din Anzii Ecuadorului, și nu Everestul)”.

Carevasăzică, Mînzul Sec visa să își încheie trecerea prin această lume pe unul dintre optmiarii Himalayei, în tăcerea absolută și irespirabilă a frigului pur. Singur, să încremenească stană de gheață, ca propria-i statuie, dreaptă și curată în pustiul alb.

Iulie, 2020

Digi World: „Corturi fluorescente, echipament sportiv, canistre goale, doze, pungi de plastic – cei care urcă pe Everest lasă în urmă grămezi de gunoaie și poluează regiunea. „E dezgustător, arată oribil”, spune Pemba Dorje, un ghid ce a escaladat Everest de 18 ori. Ghizii specializați mai adună cât pot gunoiul, însă sunt copleșiți. Peste 600 de turiști au escaladat Everestul în acest an. În 2019, cățărătorii porniți din Nepal au colectat 25 tone de gunoi și 15 tone excremente umane, informează Reuters.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult