Deși eliberată din cușca în care a stat în captivitate 20 de ani, această ursoaică se învârte și astăzi în cerc, ca și când ar fi încă în spatele gratiilor.

„Dacă cineva își dorește să ni se alăture, îl/o primim cu mare drag in grupul nostru.”

Carevasăzică, Mînzul Sec visa să își încheie trecerea prin această lume pe unul dintre optmiarii Himalayei, în tăcerea absolută și irespirabilă a frigului pur. Singur, să încremenească stană de gheață, ca propria-i statuie, dreaptă și curată în pustiul alb.

Am‌ ‌participat‌ ‌recent‌ ‌la‌ ‌un‌ ‌eveniment‌ ‌important,‌ ‌vechi‌ ‌de‌ ‌mii‌ ‌de‌ ‌ani,‌ ‌dintr-o‌ ‌vreme‌ ‌în‌ ‌care‌ ‌armonia‌ ‌cu‌ ‌natura‌ ‌și‌ simbioza‌ ‌vieții‌ ‌omului‌ ‌cu‌ ‌animalele‌ ‌erau‌ ‌fundamentale,‌ ‌transhumanța.

Dar este mutilată, schilodită de ani întregi de nepăsarea ucigașă a autorităților...

Este adevărat că există voci care spun că planeta are puterea de a se regenera oricâte daune i-ar produce societatea umană în evoluţia ei şi în goana după eternă „creştere economică”. (Foto: Guillaume Souvant/ AFP/ Profimedia Images)

Mai mulți parlamentari și membri ai USR au protestat în weekend, pe platoul Parcului Natural Bucegi, față de începerea construcțiilor unor case de vacanță în apropierea cabanei Piatra Arsă. (Foto: Facebook Mihai Goțiu)

Locurile de joacă din orașele noastre sunt pline de atotprezentul plastic din China, fiind, în general, construite din materiale prea puțin prietenoase cu mediul, cu un design previzibil și lipsit de imaginație. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Oamenii își vedeau de ale lor, fetele de la bucătărie primeau marfă, chelnerițele de afară alergau să ducă comenzile, debarasau, încasau banii, șefu’ făcea pronosticuri legate de cursa de schi feminin, iar urșii erau la câțiva metri de noi.

În cinematografe rulează documentarul „România neîmblânzită”, despre fauna țării noastre, cu insistență pe regiunea carpatică și deltaică. Filmul merită fiecare secundă dedicată lui, nu dintr-o mândrie patriotică (denunțată, de altfel, și de epilog), ci din bucuria de a vedea ceva frumos și bine redat. (Foto: Facebook/România neîmblânzită)

Am zis să stăm, nu aveam unde merge mai departe. Ne-am ridicat cortul, am pregătit o cină uşoară şi ne-am ospătat cu conserve şi pâine. Oricum, toată mâncare noastră avea iz de mici. Nu ştiam sigur dacă mâncam chiftele, sandvişuri cu brânză sau budincă de vanilie. (Foto: fitness-nutritie.ro)

Mirosea aşa frumos că păpădiile şi-au strănutat puful şi macii s-au strâns cu petalele de nas. Nu părea că se trezise din cele zece beri şi două vodci de cu o seară înainte. Îi era foame. Sunt cea mai fraieră angajatoare de prestatori de servicii din lume. Cum se plânge unul că moare de foame, îl trec direct pe statul de plată, fără concurs.

Fiul cel mare al președintelui SUA, Donald Trump jr., a venit luni la Bucureși cu o cursă privată și, potrivit Digi24, s-a îndreptat spre un domeniu privat de vânătoare din Giurgiu, unde se pot vâna în această perioadă căprioare și mistreți. (Foto: Facebook Donald Trump jr)

Al nouălea an la rând, sărbătorim, alături de alte 100 de state ale lumii, Ora Pământului. Stingem luminile, instituțiile devin și ele cool. Iată câteva imagini care arată cât preț dăm noi pe calitatea mediului. O Românie care moare încet, pe care o lăsăm bolnavă moștenire generațiilor de după noi. (Virgil Simonescu/ Inquam Photos)

Anual foarte mulți urși rămân orfani în pădurile din România, din cauza braconajului, a lucrărilor silvice care sperie ursoaica care fuge, lăsând puii în urmă, sau a diverselor accidente.

Aici cresc, în peste 170 de ghivece, brazi argintii și chiparoși pitici, peri mici și gutui japonezi, pini și ienupări, rododendroni și cedri libanezi, hortensii și molizi albaștri de Colorado, lângă care înfloresc toporași și narcise, zambile și ghiocei.

Peste 1.200 de oameni au participat în weekend la cea mai amplă acțiune de împădurire a României, care își propune să reducă efectele defrișărilor masive și să aducă împreună comunități întregi pentru protejarea naturii

Eu n-am mai fost prin Vamă de ani buni, dar aud că umblă și acum un tip ciudat, în chimonou, privind hipnotizat spre cer...

În 25 de ani, „groapa“ Văcărești a ajuns să aibă o biodiversitate uimitoare, o insulă de sălbăticie într-un ocean de betoane, trafic, zgomot (Fotografii de Helmut Ignat)