Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Izyum, un loc cu ghinion pentru ruși. Aceleași greșeli, făcute la 80 de ani distanță

Tanc rusesc abandonat la Izyum

Foto: tanc rusesc abandonat la Izyum/ AFP/ Profimedia Images

Izyum, Kupyansk, Slaviansk, Kramatorsk, râul Oksol – agențiile de știri ne-au familiarizat în aceste zile cu repere geografice din nord-estul Ucrainei.

Regiunea este o stepă clasică, asemănătoare cu restul stepei care ocupă părți întinse din Ucraina, Bielorusia și partea europeană a Rusiei. Monotonia stepei este întreruptă de râurile Oksol și Berestovaya și văile acestora. Spre est, nu departe e Donețul și apoi Donul (astăzi mai puțin liniștit).

Din punctul de vedere al unei confruntări militare, un prim avantaj apare de partea celui care are o mobilitate și o viteză superioare (în trecut cavalerie, astăzi trupe motomecanizate sprijinite de blindate/tancuri). În esență, avantajul major este al părții care poate observa mai bine zona de sus, observație aeriană, în care factorul clasic reprezentat de aviație/elicoptere este completat astăzi de drone și sateliți. Indicii calitativi ai armamentului deținut și eficiența folosirii acestuia reprezintă un factor de succes superior indicilor cantitativi. Acest cumul de factori reprezintă setul de cauze care au făcut posibilă victoria ucraineană.

Rușii, și nu numai, au memoria scurtă. În trecutul nu prea îndepărtat, s-a purtat în zonă o bătălie la o scară mult mai mare, dar în parametri asemănători. Mă refer la ceea ce istoriografia românească (C. Kirițescu, P. Chirnoagă, I. Ceaușescu) o descrie ca fiind „Bătălia de la Izyum” iar istoriografia germană și occidentală ca fiind „A doua bătălie de la Harkov”.

A fost una din ultimele mari victorii germane de pe frontul de este din Al Doilea Război Mondial. Trupele germane, deși în evidentă inferioritate, având aproximativ 300.000 de militari, 1000 de tancuri și 1500 de avioane au învins trupele sovietice de circa 640.000 de militari, 1200 de tancuri și 1000 de avioane. Bătălia s-a desfășurat in perioada 12-28 mai 1942. Frontul făcea o buclă spre interiorul liniilor germane, de unde rușii au încercat să dezvolte o ofensivă. Ofensiva lor a fost oprită repede și a urmat contraofensiva germană. La această bătălie au participat și trupe românești, dar au avut un rol secundar.

Trupele germane au fost comandate de generalul Friedrich Paulus (cel care, pe 30 ianuarie 1943 s-a predat la Stalingrad) iar cele rusești au avut la comandă pe generalul Semion Constantinovici Timosenko. 

Victoria Axei a fost completă. Germanii au pierdut circa 20.000 de militari (morți, răniți și dispăruți), inclusiv prizonieri, iar rușii între 200.000 și 250.000 de militari (cifra diferă de la o sursă la alta) și peste 650 de tancuri, aproape 5000 de tunuri și mortiere și 50.000-60.000 de cai (cele peste 700.000 de camioane primite în cursul războiului de la americani abia începuseră să sosească). 

Cauza principală a succesului german a fost obținerea rapidă a informațiilor de pe câmpul de luptă, în special prin folosirea extrem de eficientă a observației aeriene, cu rezultate foarte bune într-un teren deschis, lipsiti de acoperiri. Rușii nu au acordat o importanță deosebită propriei activități de observație aeriană și au ignorat eficiența cercetării germane care, pe lăngă aviația superioară a beneficiat și de aparate optice de calitate (Zeiss Jena).

Este evident faptul că rușii au făcut aceleași greșeli și 80 de ani mai tărziu. Chiar dacă acum dețineau o superioritate aeriană clasică (avioane de luptă și elicoptere) au minimizat rolul noilor tehnologii devenite instrumente de luptă. Calitatea dronelor deținute de ruși, cât și calitatea sateliților acestora, cu tehnologiile de observare adiacente, este net inferioară față de ce au acces ucrainenii – mai ales la informațiile primite prin intermediul sateliților țărilor occidentale.

Chiar dacă au obținut o victorie importantă, ucrainenii nu au ieșit cu totul din impas. Cu tot ajutorul occidental disproporția de resurse reprezintă un obstacol major. Viitorul se prezintă sub forma unor opțiuni deschise. În acest moment este clar că Rusia nu poate înfrânge total Ucraina, dar nici Ucraina nu poate elimina complet amenințarea rusă.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult