Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Izyum, un loc cu ghinion pentru ruși. Aceleași greșeli, făcute la 80 de ani distanță

Tanc rusesc abandonat la Izyum

Foto: tanc rusesc abandonat la Izyum/ AFP/ Profimedia Images

Izyum, Kupyansk, Slaviansk, Kramatorsk, râul Oksol – agențiile de știri ne-au familiarizat în aceste zile cu repere geografice din nord-estul Ucrainei.

Regiunea este o stepă clasică, asemănătoare cu restul stepei care ocupă părți întinse din Ucraina, Bielorusia și partea europeană a Rusiei. Monotonia stepei este întreruptă de râurile Oksol și Berestovaya și văile acestora. Spre est, nu departe e Donețul și apoi Donul (astăzi mai puțin liniștit).

Din punctul de vedere al unei confruntări militare, un prim avantaj apare de partea celui care are o mobilitate și o viteză superioare (în trecut cavalerie, astăzi trupe motomecanizate sprijinite de blindate/tancuri). În esență, avantajul major este al părții care poate observa mai bine zona de sus, observație aeriană, în care factorul clasic reprezentat de aviație/elicoptere este completat astăzi de drone și sateliți. Indicii calitativi ai armamentului deținut și eficiența folosirii acestuia reprezintă un factor de succes superior indicilor cantitativi. Acest cumul de factori reprezintă setul de cauze care au făcut posibilă victoria ucraineană.

Rușii, și nu numai, au memoria scurtă. În trecutul nu prea îndepărtat, s-a purtat în zonă o bătălie la o scară mult mai mare, dar în parametri asemănători. Mă refer la ceea ce istoriografia românească (C. Kirițescu, P. Chirnoagă, I. Ceaușescu) o descrie ca fiind „Bătălia de la Izyum” iar istoriografia germană și occidentală ca fiind „A doua bătălie de la Harkov”.

A fost una din ultimele mari victorii germane de pe frontul de este din Al Doilea Război Mondial. Trupele germane, deși în evidentă inferioritate, având aproximativ 300.000 de militari, 1000 de tancuri și 1500 de avioane au învins trupele sovietice de circa 640.000 de militari, 1200 de tancuri și 1000 de avioane. Bătălia s-a desfășurat in perioada 12-28 mai 1942. Frontul făcea o buclă spre interiorul liniilor germane, de unde rușii au încercat să dezvolte o ofensivă. Ofensiva lor a fost oprită repede și a urmat contraofensiva germană. La această bătălie au participat și trupe românești, dar au avut un rol secundar.

Trupele germane au fost comandate de generalul Friedrich Paulus (cel care, pe 30 ianuarie 1943 s-a predat la Stalingrad) iar cele rusești au avut la comandă pe generalul Semion Constantinovici Timosenko. 

Victoria Axei a fost completă. Germanii au pierdut circa 20.000 de militari (morți, răniți și dispăruți), inclusiv prizonieri, iar rușii între 200.000 și 250.000 de militari (cifra diferă de la o sursă la alta) și peste 650 de tancuri, aproape 5000 de tunuri și mortiere și 50.000-60.000 de cai (cele peste 700.000 de camioane primite în cursul războiului de la americani abia începuseră să sosească). 

Cauza principală a succesului german a fost obținerea rapidă a informațiilor de pe câmpul de luptă, în special prin folosirea extrem de eficientă a observației aeriene, cu rezultate foarte bune într-un teren deschis, lipsiti de acoperiri. Rușii nu au acordat o importanță deosebită propriei activități de observație aeriană și au ignorat eficiența cercetării germane care, pe lăngă aviația superioară a beneficiat și de aparate optice de calitate (Zeiss Jena).

Este evident faptul că rușii au făcut aceleași greșeli și 80 de ani mai tărziu. Chiar dacă acum dețineau o superioritate aeriană clasică (avioane de luptă și elicoptere) au minimizat rolul noilor tehnologii devenite instrumente de luptă. Calitatea dronelor deținute de ruși, cât și calitatea sateliților acestora, cu tehnologiile de observare adiacente, este net inferioară față de ce au acces ucrainenii – mai ales la informațiile primite prin intermediul sateliților țărilor occidentale.

Chiar dacă au obținut o victorie importantă, ucrainenii nu au ieșit cu totul din impas. Cu tot ajutorul occidental disproporția de resurse reprezintă un obstacol major. Viitorul se prezintă sub forma unor opțiuni deschise. În acest moment este clar că Rusia nu poate înfrânge total Ucraina, dar nici Ucraina nu poate elimina complet amenințarea rusă.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Uniunea Europeană 2025

Să fim realiști, dragi cititori: în 2025, cu un război care mușcă din estul continentului, cu tarife americane care ne lovesc exporturile și cu o Chină care are posibilitatea de a cumpăra Europa pe bucăți, Uniunea Europeană arată ca un uriaș cu picioare de lut. Avem 27 de state, fiecare cu ambițiile ei așa-zis suveraniste, care se ceartă pe nimicuri în timp ce lumea se reconfigurează sub ochii noștri. Soluția? O federație adevărată, cu o monedă unică pentru toți, cu politici externe și fiscale comune și cu o armată comună. Datele oficiale, de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurobarometrul arată clar: cetățenii vor asta, economia o cere, iar securitatea o impune. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Catalin Drula - Nicusor Dan

Am votat iarăși în București pentru alegerea unui nou primar general după ce tocmai votasem anul trecut pentru aceeași demnitate. În nici jumătate de an opțiunile bucureștenilor s-au schimbat radical. Pentru că trăiesc de o viață în orașul ăsta am pretenția că înțeleg ce se întâmplă cu bucureștenii. foto: Shutterstock Editorial / Profimedia

Citește mai mult