Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Jurământul ca simulacru. Solemnitatea în era birocratică

investire guvern Bolojn

foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Recent, sub cupola rece a protocolului democratic, Ilie Bolojan și cabinetul său au depus jurământul în fața președintelui. Totul, evident, după regulile canonice ale ceremonialului republican, începând cu acea frază solemnă, neschimbată din vremuri cețoase:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român”.

O formulă care sună mai degrabă ca o rugăciune compusă de vreun preot-oficiant al statului decât ca angajamentul unui tehnocrat. Observați verbul: „să-mi dăruiesc”. Nu „să-mi pun în slujbă”, nu „să utilizez” – expresii ale unei modernități raționale, funcționale –, ci „să dăruiesc”. Total, integral, fără clauze sau clauze de revocare. Ca un legământ cavaleresc.

E un limbaj ce trădează originile mitice ale statului modern român – o entitate născută în plin secol XIX, dar cu suflet romantic, în care funcționarul public era un „apostol al neamului”, nu doar un administrator de buget. Ceea ce azi sună bombastic și aproape caricatural, avea atunci o încărcătură magică: cuvintele, rostite în fața națiunii, făceau «să fie».

Dar în 2025, într-o epocă a extenuării birocratice și a e-mailurilor nesfârșite, promisiunea de a „dărui totul” pare, sincer, o cale sigură spre epuizare profesională. Cine poate funcționa, zi după zi, în logica sacrificiului absolut? Și, mai ales, cine ar mai cere asta?

Totuși asemenea unei catedrale gotice printre clădiri de sticlă, această frază supraviețuiește. Ca un vestigiu glorios, dar ușor deplasat. Un fragment de retorică arhaică într-o lume a power point-urilor și a crizelor perpetue.

Poate, în mod paradoxal, exact această nepotrivire o face valoroasă. Într-o societate cinică, în care promisiunile sunt mărfuri perisabile, e reconfortant să auzi – fie și cu un zâmbet ironic – că cineva se angajează să «se dăruiască». Cu solemnitate, cu emfază, cu toate exagerările vremii. Nu pentru că îl credem, ci pentru că avem nevoie, măcar simbolic, să fim martorii unei astfel de ofrande.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mg check icon
    ..așteptăm cu interes o analiză pe text a imnului de stat..
    Ce Dumnezeu ? Sunt solemnități tradiționale. Alte griji nu avem ?

    Altfel picurați și dvs un strop de neîncredere, tocmai acum când guvernul Bolojan are atât de mare nevoie de încredere pentru a trece peste o perioadă dificilă pentru toată lumea.
    E o nevoie acută de încredere în intern și de o percepție de stabilitate pe plan extern, nu de sindromul Casandra..
    Nu demonizându-l pe Bolojan sau pe Nicușor Dan ("alintat" deja, plimbărețul..) contribuim cu ceva la acest efort.

    Iar cei care înjură zilnic PSD-ul uită se pare că adevăratul pericol este AUR și alternativa oferită.. Era de preferat un guvern minoritar când trebuiesc luate măsuri de austeritate ?
    • Like 0
  • RazvanP check icon
    Cel mai onest a fost Ilie Șerbănescu cu a sa scăpare freudiană: "...prăbușirea, ăăă..."
    • Like 0
  • PROSTIREA deloc simbolică a prostimii de către vorbeți. aștept filmul „de ce prostimea e și rămâne pururea prostime”, tehnicolor, necenzurat.
    • Like 0
  • Francisc check icon
    Mie chiar îmi „place” aia cu „propășirea spirituală și materială a poporului român”, domnule Constantinescu. Baiul e că cei care se „propășesc material” sunt mai numeroși decât cei care se mulțumesc cu spiritualitatea.

    „Cavalerii mesei rotunde” sunt pregătiți oricând să jure pe orice, că e Biblie sau Constituție. Pentru ei „jurământul” e doar o frază pe care o citesc și o semnează la „înscăunare”. Cu mâna la piept (ca niște „patrioți” adevărați!) și cu emfaza necesară.

    Caducia acestui jurământ e evidentă. Ce rămâne de făcut pentru „actualizarea” lui? Încă mai cred că mătura și fărașul ar putea fi soluția...

    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult