foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Recent, sub cupola rece a protocolului democratic, Ilie Bolojan și cabinetul său au depus jurământul în fața președintelui. Totul, evident, după regulile canonice ale ceremonialului republican, începând cu acea frază solemnă, neschimbată din vremuri cețoase:
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român”.
O formulă care sună mai degrabă ca o rugăciune compusă de vreun preot-oficiant al statului decât ca angajamentul unui tehnocrat. Observați verbul: „să-mi dăruiesc”. Nu „să-mi pun în slujbă”, nu „să utilizez” – expresii ale unei modernități raționale, funcționale –, ci „să dăruiesc”. Total, integral, fără clauze sau clauze de revocare. Ca un legământ cavaleresc.
E un limbaj ce trădează originile mitice ale statului modern român – o entitate născută în plin secol XIX, dar cu suflet romantic, în care funcționarul public era un „apostol al neamului”, nu doar un administrator de buget. Ceea ce azi sună bombastic și aproape caricatural, avea atunci o încărcătură magică: cuvintele, rostite în fața națiunii, făceau «să fie».
Dar în 2025, într-o epocă a extenuării birocratice și a e-mailurilor nesfârșite, promisiunea de a „dărui totul” pare, sincer, o cale sigură spre epuizare profesională. Cine poate funcționa, zi după zi, în logica sacrificiului absolut? Și, mai ales, cine ar mai cere asta?
Totuși asemenea unei catedrale gotice printre clădiri de sticlă, această frază supraviețuiește. Ca un vestigiu glorios, dar ușor deplasat. Un fragment de retorică arhaică într-o lume a power point-urilor și a crizelor perpetue.
Poate, în mod paradoxal, exact această nepotrivire o face valoroasă. Într-o societate cinică, în care promisiunile sunt mărfuri perisabile, e reconfortant să auzi – fie și cu un zâmbet ironic – că cineva se angajează să «se dăruiască». Cu solemnitate, cu emfază, cu toate exagerările vremii. Nu pentru că îl credem, ci pentru că avem nevoie, măcar simbolic, să fim martorii unei astfel de ofrande.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce Dumnezeu ? Sunt solemnități tradiționale. Alte griji nu avem ?
Altfel picurați și dvs un strop de neîncredere, tocmai acum când guvernul Bolojan are atât de mare nevoie de încredere pentru a trece peste o perioadă dificilă pentru toată lumea.
E o nevoie acută de încredere în intern și de o percepție de stabilitate pe plan extern, nu de sindromul Casandra..
Nu demonizându-l pe Bolojan sau pe Nicușor Dan ("alintat" deja, plimbărețul..) contribuim cu ceva la acest efort.
Iar cei care înjură zilnic PSD-ul uită se pare că adevăratul pericol este AUR și alternativa oferită.. Era de preferat un guvern minoritar când trebuiesc luate măsuri de austeritate ?
„Cavalerii mesei rotunde” sunt pregătiți oricând să jure pe orice, că e Biblie sau Constituție. Pentru ei „jurământul” e doar o frază pe care o citesc și o semnează la „înscăunare”. Cu mâna la piept (ca niște „patrioți” adevărați!) și cu emfaza necesară.
Caducia acestui jurământ e evidentă. Ce rămâne de făcut pentru „actualizarea” lui? Încă mai cred că mătura și fărașul ar putea fi soluția...