„Niciodată nu mi-am cumpărat o mașină scumpă pe cât mi-aș fi putut permite. Ca să îmi construiesc o casă, am cercetat mai întâi 7 ani”, a mărturisit jurnalistul Vlad Petreanu, om de radio și blogger, care a fost recent invitatul podcastului de inteligență financiară „La bani mărunți”, pe care-l puteți urmări în clipul atașat la începutul articolului sau în format exclusiv audio, la finalul acestuia.
El a vorbit, printre altele, despre perioada în care a fost șomer și ce a învățat din asta, despre primii bani câștigați, dar și despre investiția în dezvoltarea proprie și cum îți poți folosi perseverența ca să trăiești mai bine și mai împlinit.
În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”. Apăreau în permanență oferte, se lansau ziare care trăiau câteva luni, cu bani mulți, după care dispăreau. Vlad povestește că ani de zile nu a fost interesat să se mute în presă într-un loc unde se câștiga mai bine, dar nu ar fi învățat nimic în plus. „Gazetele pe care le-am coordonat erau niște săptămânale, de la care nu am primit bani pentru munca suplimentară pe care o făceam. Eram reporter, îmi făcem treaba la ziar și apoi eram și secretar general de redacție sau redactor șef adjunct pentru săptămânalul respectiv, mă duceam în tipografie, nu eram plătit pentru asta. Pentru mine era o acumulare de experiență”, spune jurnalistul, pentru care nu recompensele financiare au fost întotdeauna cele importante. Este convins că principala recompensă este propria dezvoltare. „Dacă simți că progresezi, o să vină și recompensa financiară. Trebuie să ai încredere în asta”, a subliniat el în podcastul „La bani mărunți”. Mai multe episoade din seria „La bani mărunți”, găsiți aici.
Întrebat dacă i s-a întâmplat să facă cheltuieli mari, pe care să le regrete, jurnalistul a povestit că, în momentul în care o cumpărătură e mai serioasă, aplică principiul nu te arunca. Se descrie drept un om prudent în relația cu banii.
„Nu e nicio glumă, nevastă-mea râde de mine, dar știe foarte bine că așa este. Înainte să-mi iau mașina pe care o am acum, am căutat pe piață 3 sau 4 ani, m-am uitat la review- uri. Cu cât e mai importantă o cumpărătură, cu atât aplic principiul acela care zice nu te arunca”.
Are și un sfat pentru „cumpărătorii impulsivi”: „Dacă vezi ceva care îți place, pe net sau într-un magazin, și care are un cost semnificativ pentru tine, nu vorbesc de o cola sau un pahar cu apă, recomandarea este să mai lași să treacă o săptămână, două, trei, 30 de zile și vezi, chiar ai nevoie de lucrul respectiv? Dacă aplici acest principiu, o să observi că îți rămân din prima mai mulți bani”, explică gazetarul.
În plus, spune că se ferește să cumpere lucruri care îi provoacă ulterior costuri. „La o mașină, sunt inevitabile, nu am încotro, dar măcar, dacă am mașină, economisesc cu costul de transport și economisesc timp. Eu, în timpul respectiv, pot câștiga niște bani”, adaugă el.
Un exemplu de cheltuială care e nevoie să fie bine cântărită înainte poate fi construirea unei piscine, în cazul celor care locuiesc la casă și au teren, crede Vlad Petreanu. „Cine are curte zice a, hai să ne facem piscină. OK, piscina presupune niște costuri mari de întreținere, costuri mari de timp: ori plătești pe un nene să aibă grijă de piscina ta, ori te ocupi tu însuți. Te costa apa, te costă să o întreții, te costă să o filtrezi. Merită sau nu merită? Dacă ai acces să mergi cu mașina la o piscină publică, pentru care doar plătești un bilet de intrare, ai scăpat de toată bătaia de cap”, vede el.
Economii în perioada pandemiei
Ideea de a distinge și a alege între cheltuieli inevitabile și inutile, simplă în teorie dar, după cum vedem foarte des în jur, extrem de greu de aplicat în practică.
La începutul pandemiei, Vlad Petreanu a conștientizat, la un moment dat, că făcea foarte multe cumpărături online. În fiecare zi mai venea câte un curier cu câte „o prostioară”. A pus „frână”, și acum cumpără mult mai puțin, reușind să facă economii.
„Eu, în perioada pandemiei, am făcut economii. Pe unele nu mi-aș fi dorit să le fac. Adică, aș fi vrut să merg cu prietenii la o cârciumă, în continuare. Altele sunt bine venite. Dacă nu te mai duci la mall și nu te mai plimbi prin magazinele alea, am descoperit că am destule cămăși, nu mai am nevoie, hai să le uzăm mai întâi pe astea care sunt, am teniși suficienți, hai întâi să-i uzăm pe ăștia”, spune jurnalistul.
„Tu fumezi?” „Da. Care e problema ta?” „Cheltui 1.500 de euro pe an pe o dependență. Sunt bani cu care ai putea face un concediu foarte frumos în Japonia”
După ce la radio a vorbit în august despre vacanțele pe care nu le mai putem face din cauza pandemiei și a povestit că anul trecut a fost în Japonia, într-o vacanță grozavă care „nici măcar nu e prea scumpă”, a fost mustrat de un ascultător.
„Mi-a scris un ascultător și mi-a zis - îți convine să spui că ai fost în Japonia, pentru că ai bani, eu nu mă pot duce în Japonia. Și eu știam că persoana respectivă fumează. L-am întrebat: Tu fumezi? Da, zice. Care e problema ta? Zic, tu faci o cheltuială de 1.500 de euro pe an pe o dependență, că asta este, din păcate, care îți face și rău. 1.500 de euro, bani pe care tu îi arzi, ăia reprezintă un concediu foarte frumos în Japonia. Pe mine m-a costat biletul de avion până în Japonia 700 de euro și încă 800 de euro rezolvi cazarea pe o săptămână fără probleme. Iar mâncarea nu e scumpă”, a povestit Vlad Petreanu.
Din păcate, spune el, sunt mulți oameni care se plâng că nu au bani și este convins că mulți dintre ei pe bună dreptate, pentru că veniturile sunt mici în continuare în țara asta, „dar sunt oameni care ar putea să obțină venituri suplimentare tăind niște cheltuieli nu doar inutile, dar unele care le fac rău”. „Nu se gândesc la asta, se plâng că nu au bani, dar pe de altă parte dau bani pe lucruri care realmente nu le trebuie”, consideră bloggerul.
Lecțiile din perioada în care a fost șomer
Vlad Petreanu a mărturisit pentru podcastul „La bani mărunți” că a fost șomer timp de trei luni, după ce s-a închis o televiziune unde lucra, fiind nevoit să își drămuiască banii leu cu leu, până și-a găsit un nou job.
„Eu mi-am confirmat ce știam de când am fost șomer. Am fost șomer când s-a închis o stație de televiziune la care lucram. Știam de atunci că mie îmi trebuie mult timp să nu am niciun venit ca să rămân fără bani. Când lucram în fabrică câștigam foarte puțin, după aceea la ziar câștigam la fel de puțin. Dar nu am rămas niciodată fără bani, decât atunci când am fost șomer 3 luni. După 3 luni nu am mai avut niciun bănuț. Când am văzut că rămân fără bani, nu am mai cheltuit, și cu asta basta.
Nu vreau să sune arogant, sunt convins că sunt salarii foarte mici în țara asta, e foarte greu să trăiești cu salariul minim în București sau Cluj de exemplu, dar nu poți depăși asta decât dacă te disciplinezi. Dacă observi că trăiești foarte greu din banii pe care îi ai, trebuie să te întrebi cum depășești asta. Și nu poți să depășești decât dacă investești, dacă faci sacrificii și dacă te gândești pe termen mediu și lung”, a punctat jurnalistul.
Ce spune Vlad Petreanu despre vloggerul Selly și educația financiară, de ce crede că toată lumea din țara asta ar trebui să se gândească la pensie, cum a fost munca în fabrică, înainte de 1990, dar și cum a ajuns să facă un „furt”, la vârsta de 6 ani, puteți afla din podcastul BCR „La bani mărunți”, atașat la începutul acestui text.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Câți ca tine?/ om de , cu, bine,
cu sacoșă, fără cocoașa plină?
mortpuptviu,
ntp
Te salută Filip Stoler.
Nu cu respect.
Deloc.
Dar în același timp vă invit să cădeți un pic pe gânduri.
Primarul nou al Timișoarei este neamț get beget. Adică nu nici măcar născut în familie de sași plecați în Germania.
Neamț care vorbește o română cutremurător de bună. Cu neaoșisme.
Conform cv-ului lui, noul primar al Timișoarei (de origine nemțească) a făcut niște lucruri în viața lui.
https://www.dominicprimar.ro/autoportret
Printre care, doar întâmplător, a fost șeful de cabinet al președintelui Germaniei.
Vedeți cv-ul.
https://www.dominicprimar.ro/autoportret
Simpaticul neamț a trăit un an în Statele Unite acolo unde s-a simțit european. Conform spuselor lui. Vezi cv.
https://www.dominicprimar.ro/autoportret
Da. Probabil că trebuie să te duci să stai un an în Statele Unite ca să te simți european.
Știți, Statele Unite este aceeași țară în care jurnalistul Vlad Petreanu și-a făcut o parte din bursă, devenit și el conștient că este european. Am închis paranteza.
Așadar, simpaticul neamț nu a reușit să-și găsească o continuare a carierei lui fulminante în spectrul politic din Germania.
Probabil că l-a încurcat foarte tare accentul românesc atunci când vorbea germană.
Compararea cv-ului neamțului de la Timișoara cu traseul lui ajuns la capăt de linie la Timișoara te duce cu gândul că suntem în filmele cu proști.
Te duce cu gândul că cineva ne crede idioți.
Pentru că Timișoara este un oraș simbol unde s-au început vremuri noi.
Tot vremuri noi vor să înceapă și cei de la USR, partidul din care face parte neamțul iubitor de România.
Așadar, vă invit să urmărim împreună derularea evenimentelor din România până acolo în care vom vedea primarii orașelor din România obligați să căsătorească doi homosexuali oficial în primărie.
Stați pe aproape.
Vom vedea împreună.
O intrebare patriotică:
Ce fac serviciile secrete românești?
Asa este, toata admiratia.
Daca vrei sa cunosti niste parinti uita'te la ce copii au.
Dar se simte o alta sinceritate si autenticitate la dumneavoastra.
E pacat sa va comparati sau sa subscrieti la ce sustine gargaragiu asta infatuat care strica designul la Europa FM, cu danful lui vechi de antenist fudul.
Respect!
Pentru dumneavoastra!
Asa e.
Poti considera frumoase si neste flori de plastic ieftin, date c-o tara de parfum, tot ieftin, dar aprecierea asta se rasfrange si asupra celui care o face.
Riscant!
Nu-i departe de gargara lu' Fierea, nu degeaba au fost colegi.