Kuchi-e: întâlnire între culturi

O expoziție de stampe japoneze este un lucru rar în spațiul cultural românesc. 

Pentru cineva care nu a văzut acest tip de artă în muzeele sau galeriile din alte țări, întâlnirea cu arta japoneză este în mare măsură lipsită de repere, și asta în pofida prezenței motivelor, temelor și esteticii japoneze în cultura pop și mainstream.

Am văzut multe expoziții cu imagini din „lumea plutitoare” din epoca Edo în Paris sau Londra, dar apropierea de estetica japoneză rămâne un demers complicat pentru mine, deși nu lipsit de plăcere. 

L-am rugat pe Ioan Paul Colta, curatorul unei mici expoziții de stampe din perioada Meiji organizată la Artmark, să îmi faciliteze apropierea  de această lume pe care el o iubește și o cunoaște foarte bine.

Unui vizitator, care nu știe absolut nimic despre arta japoneză, cum i-ai recomanda să abordeze expoziția?

Vizitatorii unei astfel de expoziții sunt de obicei atrași de doza de exotism pe care în mod normal un astfel de eveniment îl implică. Am constatat că Extremul Orient continuă să fascineze. Din acest punct de vedere nu vor fi dezamăgiți. Pe de altă parte vor fi  surprinși pentru că vor observa că stampele japoneze expuse le sunt mai apropiate din punctul de vedere al unui vocabular vizual decât s-ar aștepta. Acest aspect se datorează faptului că au fost create la sfârșitul perioadei Meiji (1868 – 1912), când, la nivel  compozițional și formal, se face simţită influența artei occidentale.

Indică-mi câteva repere pentru estetica japoneză. Cum a evoluat ea de-a lungul istoriei?

Arta japoneză a fost marcată pe parcursul istoriei sale de două tendințe. Prima a fost că diversele tipuri de artă, apărute în diferite perioade istorice, nu s-au înlocuit reciproc ci au coexistat. Nicio formă de artă majoră nu a fost înlocuită cu o alta, niciun stil nu a dispărut vreodată. Am putea spune că istoria artei japoneze nu este istoria unor succesiuni, ci istoria unor suprapuneri. A doua tendință manifestată în arta japoneză a fost că, într-un mod interesant, cultura tradițională a fost structurată în jurul unui nucleu reprezentat de valorile ei estetice. În crearea unei opere de artă, considerentele estetice au prevalat în fața credințelor religioase sau a îndatoririlor etice. Pentru artiștii epocii Heian religia budistă a devenit artă și a reflectat idealurile estetice ale epocii iar pentru cei din perioada Edo, prin stilul ukiyo-e, arta ilustra desăvârșit optimismul hedonist al burgheziei. Întreaga arta japoneză poate fi definită prin rafinament și eleganță.

Care sunt caracteristicile tipului de stampe prezentate în expoziția de la Artmark? Vorbeam la vernisaj despre faptul că ele sunt echivalentul picturii impresioniste în Europa – rezultatul întâlnirii dintre cultura occidentală și cea niponă.

Este vorba despre un tip de stampă japoneză, denumită kuchi-e produsă, cu aproximaţie, în ultimele două decenii ale perioadei Meiji (c.1890-1912). Kuchi-e în traducere literală înseamnă imagine a gurii (engl.mouth-picture), și se referă, într-o manieră descriptivă, specifică multor termeni japonezi, la o xilogravură, sau uneori o litografie, care era inserată la începutul (aceasta fiind „gura”) unei reviste literare sau a unui roman. Această lucrare-frontispiciu conţinea cel mai adesea, o imagine, care încerca cumva să surprindă esenţa povestirii.

În acest tip de stampă este într-adevăr vizibilă influența artei apusene. După câteva decenii de occidentalizare accentuată, de la începutul perioadei Meiji, era inevitabil ca acest lucru să nu se întâmple. Stampele japoneze kuchi-e deschid drumul spre gravura japoneză modernă a secolului 20 și spre fenomenul culturii manga.

Cum ai ajuns tu la această artă și în mod special la stampele Meiji? Ești colecționar? Ce altceva mai colecționezi? 

E o poveste destul de lungă. Pe scurt însă povestea e legată de numele lui Adrian Ciceu, un muzician român, plecat în 1969 din țară și stabilit la Berlin. Prin el, un important colecționar de artă extrem orientală, am intrat în contact cu stampa japoneză. Cu prilejul unei vizite la Berlin am avut șansa să-i admir colecția și atunci s-a întâmplat ceva, care a fost pentru mine un declic. Aș putea încerca acum să găsesc explicații raționale însă inițial a fost ceva inexplicabil. Această formă de artă pur și simplu m-a fascinat și m-a atras. La început am fost și eu, precum majoritatea colecționarilor, interesat exclusiv de stampele ukiyo-e ale perioadei Edo. Cu timpul însă am descoperit gravurile de la sfârșitul epocii Meiji. Dacă vârful, din punct de vedere artistic, epoca de aur a stampei japoneze, este considerat a fi la sfârșitul secolului al 18, din punctul de vedere al tehnicilor și a performanțelor în execuție punctul culminant este în jurul anului 1900. Acest aspect este reflectat perfect în calitatea uluitoare a stampelor kuchi-e.

Care este miza acestei expoziții? De ce ai organizat-o la Artmark și nu într-o galerie? Știu că acum câteva luni a fost la Muzeul de Artă de la Arad, unde tu ești curator permanent. Cares este diferența dintre cele 2 expoziții?

Într-adevăr, expoziția a fost deschisă inițial la Muzeul de Artă din Arad. Mi-am dorit însă foarte mult să o aduc și la București, pentru că lumea culturală a capitalei merita un astfel de eveniment. Expoziția este una specială și atipică, astfel că nu mi-a fost ușor să găsesc o locație potrivită, dat fiind ca eram în plin sezon expozițional. Am fost onorat când cei de la Artmark au răspuns afirmativ solicitării mele de a găzdui această expoziție. La București am adus o parte a expoziției de la Arad, o selecție ce cuprinde 26 de stampe kuchi-e.

Organizarea acestei expoziții urmărește recuperarea și revalorizarea stampelor japoneze de la sfârșitul perioadei Meiji. Până acum câțiva ani acestea erau trecute cu vederea aproape total de către cercetători și colecționari.

Doresc să mai adaug că aceasta a fost prima expoziție cu acest tip de stampă din Europa. Acest lucru mi-a fost confirmat, pe parcursul documentării, de doamna Nanako Yamada, principalul specialist în stampe kuchi-e din lume.

Un material de Cristina Bogdan, pentru Oameni & Gusturi - O poveste culturală spusă de Staropramen.

Mai multe, pe www.oamenisigusturi.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp