Funcția lui T. Nițu lipsea din peisajul anticorupție românesc. Aveam parlamentari, ministri, prim-miniștri, foști șefi de stat cercetați, judecați, unii condamnați, dar un procuror general anchetat de proprii săi subalterni, nu.
Demisia silită a lui Nițu, sub presiunea implicării sale în dosarul de abuz în serviciu al fostului ministru de interne Oprea, vine să reducă daunele de imagine ale Procuraturii, dar distruge în conștiința publică mitul intangibilității încă unei înalte demnități publice.
Zisa demisie n-are nicio legătură cu onoarea. Dacă V. Ponta mai era premier și G. Oprea la interne, Nițu făcea urechea toacă și se ținea zdravăn de scaun. Așa, fără spate asigurat, a acceptat într-un târziu, probabil în perspectiva de a o păți și mai rău, un troc ale cărui consecințe juridico-politice le vom vedea în zilele următoare. Mi-e lehamite să le schițez.
La urma urmei, care e vina lui T. Nițu? Ca și în cazul lui Oprea, trufia, grandomania, disprețul față de cetățenii care trăiesc în fiecare zi, din zori până în noapte, un coșmar în traficul din capitală. Căci acesta este rostul coloanei cu antemergător de poliție, să pună o distanță între ștabul cu sânge roșu-albăstriu și populime. Nu să-l păzească pe „procurorul erou” Nițu cică de riscuri, că nu arunca nimeni șoseaua în aer, ca sub Giovanni Falcone, sub această nulitate „apă sfințită”, vârâtă în funcție de V. Ponta, în urma unui examen, poate vi-l mai amintiți, ridicol până la grotesc. T. Nițu a plecat din post așa cum a intrat – pe ușa din dos.
Cu numai câțiva ani în urmă, nici cu gândul nu gândeai că procurorul general al României ar putea fi atins chiar și cu o floare, pentru chestiuni mult mai grave decât fudulia motorizată a lui Nițu.
Dar o întrebare rămâne: Dacă nu murea în serviciu, abuziv și absurd, polițistul Bogdan Gigină, dacă nu erau omorâți atâția tineri în incendiul din Colectiv, cât mai rămânea procuror general acest lacheu politic cenușiu?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
