Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

La emisiunea în care a spus că nu e legionar, a venit alături de un legionar. Cine e Eugen Sechila, „haiducul" din munți care organizează „tabere de supraviețuire”

Calin Georgescu si Eugen Sechila

Foto captură „Gândul”

Călin Georgescu, candidat care câștigat turul 1 al alegerilor prezidențiale, a fost însoțit marți, la emisiunea lui Marius Tucă din studioul Gândul, unde a negat orice legătură cu Mișcarea Legionară, de Eugen Sechila, fost membru timp de 16 ani al Legiunii Străine, organizator de „tabere de supraviețuire”, potrivit unor imagini prezentate de Gândul înainte de începerea emisiunii și publicate de Hotnews.

Eugen Sechila conduce, alături de soția sa, Elena Puiu, Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei. Asociația a fost interzisă în școlile din România, după ce autoritățile au avut probe ale propagandei legionare pe care o practicau, scrie Hotnews.ro. Pe pagina de Facebook a asociației lui Sechila au fost distribuite mai multe mesaje laudative la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu: „Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahara populată, unde cei care trăiau nu aveau niciun scop, decât așteptarea. Cineva trebuia să vină.”

Cine este Eugen Sechila

Eugen Sechila, fost membru al Legiunii Străine și organizator al controversatelor „Tabere de haiducie”, este o figură care stârnește îngrijorare din cauza asocierilor sale cu mișcarea legionară și a metodelor utilizate în activitățile pentru copii și tineri. În imaginile publicate din tabere, copiii apar executând exerciții similare cu cele de instrucție militară. Asocierea taberelor cu persoane controversate din istorie, cum ar fi lideri ai Mișcării Legionare, și promovarea mesajelor care îi laudă pe aceștia au ridicat semne de întrebare în mediul online. 

Imagini din tabăra destinată copiilor și adolescenților “Vladimir Macoveiciuc”, august 2022./ Foto captura youtube /Asociatia Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei

Eugen Sechila, alături de Călin Georgescu și Elena Puiu – sursa Libertatea

Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu, l-a avut ca invitat pe Eugen Sechila la o emisiune pe canalul ei de Youtube, în urmă cu doi ani. În prezentarea făcută emisiunii l-a descris: Eugen Sechila (45 ani) este fost militar 16 ani în Legiunea Străină, în grupul de comando al regimentului parașutist, membru al Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei. Este căsătorit și are un fiu împreună cu soția sa, Elena.

A ales de tânăr vocația armelor: "La 19 ani părăseam totul și intram în Legiunea Străină, regimentul parașutist al acestui corp al armatei franceze și mă lăsam iremediabil marcat de starea lui de spirit: cultul eroismului și al înaintașilor, onoarea de a mânui armele sub drapelul lor, fidelitatea la aceleași valori cavalerești, intrepiditatea și curajul trupelor de asalt, exigenta și rigoarea, disciplina, camaraderia, solidaritatea și spiritul de jertfă în combat pentru «ai tăi»" După 16 ani de viață și postura militară operațională, acceptă provocarea vieții civile și oscilează între vocația de baza, cea militară și o latură mai discretă a personalității, una artistică, sculptor.  (...) În 2018 începe un program de activități destinate instruirii adulților, denumite generic "tabere de haiducie" și care îi au ca repere morale pe eroii din rezistența anticomunistă: "Tehnicile și tacticile de supraviețuire sunt strâns legate de imperativul integrității sufletești care-l definește pe om: demnitatea și libertatea cu care a fost creat, ierarhia naturala a valorilor, virtuțile cardinale, cultul eroismului și al virilității care ar trebui sa guverneze o societate, dar mai ales (și înainte de toate) credința în Dumnezeu și reînnoirea constanta a legăturii noastre cu El, ca sursa a vieții."

Declarații ale lui Eugen Sechila în emisiunea Cristelei Georgescu: 

  • Despre despre „taberele de supraviețuire” pentru copii și tineri: „Mama învățăturii e repetiția. Învață să facă gesturi concrete. Apoi, același lucru poate fi spus și despre cursurile de autoapărare. Evident, în trei zile full de instrucție cât facem cu ei acolo, nu reușim să îi învățăm să boxeze ca un boxeur profesionist sau să facă niște tehnici de arte marțiale așa cum vedem în film. Dar măcar îi încurajăm pe drumul ăsta al practicii unor sporturi de contact și îi învățăm cum să nu cadă pradă agresorilor, predatorilor urbani. A fost un caz nefericit care a fost mult mediatizat acum câțiva ani cu fetele de la Caracal care au fost răpite și au fost ucise în mod barbar, ceva de filme de groază, și toată lumea și-a vărsat năduful pe poliție. Dar nimeni nu și-a pus întrebarea educației. Lucrurile puteau fi evitate dacă copiii sunt educați să observe niște atitudini amenințătoare, să le prevină, să le evite”.

„De fiecare dată am grijă să duc cu mine portrete ale luptătorilor din rezistența armată anticomunistă”, spune Eugen Sechila.

Imagini din tabăra destinată copiilor și adolescenților “Vladimir Macoveiciuc”, august 2022./ Foto captura youtube /Asociatia Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei

  • Despre frică: „În special pentru taberele de adulți, punem accentul pe chestia asta și toate discuțiile care nu sunt neapărat pe chestiuni tehnice de gesturi salvatoare sau de supraviețuire. Eu personal atrag atenția și vorbesc de cât de multe ori pot despre lucrul ăsta. Încerc să-i fac pe oameni să plece acasă mai liniștiți decât au venit. Este foarte important. Trăim zilele fricii. Asta o știu încă de pe vremea când eram militar. Războinicul, luptătorul, înainte să plece la luptă, înainte să angajeze combatul, trebuie să aibă pace în sufletul lui. Trebuie să fie liniștit în sufletul lui. Nu avem nevoie de angoase nejustificate și de frici care nu aduc decât atitudini frustrate. Încercăm pe cât posibil să-i vindecăm pe oameni de frică”.

 „Evident, în trei zile full de instrucție cât facem cu ei acolo, nu reușim să îi învățăm să boxeze ca un boxeur profesionist sau să facă niște tehnici de arte marțiale așa cum vedem în film. Dar măcar îi încurajăm pe drumul ăsta al practicii unor sporturi de contact”

  • Despre introducerea stagiului militar obligatoriu: „Eu nu sunt aici să subminez instituția învățământului, ci să completez ce ea nu reușește. Sunt motive clare pentru care școala sau liceul nu are cum să le dea tinerilor astea. Eu am spus unde s-ar putea completa și unde s-ar putea edifica un tânăr în termeni de educație și am dat exemplu armatei care ar trebui să urmeze cursului școlar până la un anumit punct.”
  • Despre rezistența anticomunistă: „Dacă rămâneți doar cu lectura obligatorie pe care v-o impune programa școlară, înseamnă că nu o să fie mare lucru de capul vostru. Dacă voi studiați doar istoria care se dă în manualul de istorie alternativă la școală, nu o să știți mare lucru despre trecutul vostru. O să fiți tot mai buni să plecați capul în fața oricărui străin care își râde de voi că sunteți români. Demnitatea voastră o să fie egală cu zero, dacă voi studiați doar ce vi se spune la școală. Studiați mai mult de atât. Căutați. Căutați să aflați cine au fost eroii neamului. Dacă nu aveți rădăcini, sunteți frunză-n vânt. 

„Suntem atenți la aceste repere morale. Nu sunt acolo decât să-i ghidez pe copii spre ceva. Eu le spun, faceți ca mine când e vorba de gestul ăsta tehnic. Uite cum vă arăt eu acum. Dar sunt acolo să arăt în special înspre eroii neamului. De fiecare dată am grijă să duc cu mine portrete ale luptătorilor din rezistența armată anticomunistă sau a sfinților închisorilor. Care au fost recunoscuți cu evlavie spontană de popor. N-am nevoie să mă justific de ce fac treaba asta. Cine vrea să studieze, poate găsi foarte ușor cine au fost acești oameni”

  • „Dacă neamul românesc astăzi supraviețuiește, este pentru rugăciunile sfinților. Dacă neamul românesc mai este chestiune de demnitate și de exemple care pot fi urmate, sunt acești eroi care unii dintre ei necunoscuți, foarte mulți necunoscuți. Sunt total șterși din cărțile de istorie. Ei nu au plecat capul în fața regimului comunist. Au fost gata să se jertfească ei și familiile lor. Adevărate exemple de demnitate. Și pentru că tot facem tabere de supraviețuire, eu îi dau ca exemplu de reziliență. Atunci când facem cursurile sau ședințele de condiționare fizică, în fiecare dimineață facem exerciții fizice, le explicăm copiilor sau adulților sau tinerilor, cursanților care sunt acolo ce înseamnă condiționarea fizică”.

Participant la „Tabăra de haiducie Gogu Puiu”: „Am avut parte de mărşăluit prin ploaie şi de aplicarea practică a tehnicilor de supravieţuire”

O relatare detaliată pe site-ul Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei descrie experiența trăită de participanții la „Tabăra de haiducie Gogu Puiu” în 2018, învățând tehnici de supraviețuire și autoapărare. Retras din Legiunea Străină cu gradul de sergent major, Sechila este descris drept un instructor de tir autorizat, pasionat de sculptură și un om cu „tone de cunoștințe de cea mai mare valoare”.

„În primul rând, faptul că îl cunoşteam pe organizatorul stagiului – Eugen Sechila – ca pe un veteran încă tânăr, cu 16 ani în Legiunea Străină, cu dragoste de Dumnezeu şi de Ţară, cu un extraordinar talent de sculptor, retras din L.S. cu gradul de sergent major, instructor de tir autorizat etc. Un om mai mult decât interesant, având tone de cunoştinţe de cea mai mare valoare, trecut prin conflicte armate aproape două decenii, pe trei continente. Un asemenea instructor, dacă are şi spirit pedagogic, este o valoare inestimabilă. În Vest, asemenea oameni sunt plătiţi cu mii şi mii de euro sau dolari pentru o prezentare de două ore. Tabăra dădea celor înscrişi peste cincizeci de ore cu el… la un preţ mai mic decât cheltuielile avute de foarte mulţi bucureşteni sâmbătă în Mall”, descria participantul. Cei prezenți au făcut cursuri de autoapărare, predate de Samir Mekki, „fost coleg al lui Eugen în Legiunea Străină”, au dormit sub o foaie de cort sau au trebuit să vegheze tabăra pe timp de noapte. 

„Am avut parte de mărşăluit prin ploaie şi de aplicarea practică a tehnicilor de supravieţuire pentru clipele în care ne trezim uzi până la piele în mijlocul sălbăticiei; ca rezultat, nimeni nu a răcit. Am avut parte de „înviorări” de dimineaţă de peste o oră, care au scos untul din mine – recunosc, aveam şi cea mai slabă condiţie fizică dintre participanţi, dar pot să mă laud că, scrâşnind din dinţi, m-am ţinut de treabă. Am învăţat să fac noduri! Un lucru pe care mi l-am dorit din copilărie, pe care, cumva, nu am izbutit să-l împlinesc niciodată, şi care a devenit fapt în această „tabără de haiducie”. În afară de vreo zece feluri de noduri, am învăţat cum şi de ce se folosesc aceste noduri pentru asigurare la urcare sau coborâre – fie ea proprie sau a unui camarad –, pentru a ridica o greutate mare – persoană sau obiect –, pentru a pune o capcană sau alta pentru animale etc., etc. Desigur, după ce ni s-a explicat – şi am semnat – că aceste tehnici se folosesc doar în condiţii specifice, nu pentru ilegalităţi. Am avut parte de cursuri cuprinzătoare privitoare la marile agresiuni naturale, supravieţuire, calea virilă, prim-ajutor etc. Am avut parte de curs de citire a hărţilor şi orientare în teren, urmat în ultima zi de o aplicaţie practică, un test de găsire a unui număr de cinci balize… Asta folosind hărţi vechi – de aproape patru decenii! – pe care trebuia să le comparăm cu terenul, găsind punctele de reper şi observând schimbările, astfel încât să ne putem orienta corect!” se arată în articolul semnat de Mihai-Andrei Aldea pe site ul Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei.

Imagini din tabăra destinată copiilor și adolescenților “Vladimir Macoveiciuc”, august 2022./ Foto captura youtube /Asociatia Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult