Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La fileu cu CTP. Simona le-a arătat românilor cum se pot face milioane de euro prin muncă cinstită, nu prin hoție

 La fileu cu CTP. Simona le-a arătat românilor cum se pot face milioane de euro prin muncă cinstită, nu prin hoție.

Îți recomandăm

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Iuliu check icon
    Ma bucur pentru ca ati revenit. Imi lipseau ideile voastre in dialog, despre tenis. Ma numar printre cei care au considerat util si corect, ca semnal, articolul cu atitudinea de "strandist" de dupa Roma. E o atitudine corecta si onesta fata de Simona. Ca unul dintre cei carora le-au dat lacrimile sambata, apreciez ca aveti taria- in aceste clipe de euforie generala- sa mentionati si nevoia de imbunatatiri tehnice (scurta, drive vole-ul,slice-ul ) ce pot sa faca mai abordabile urmatoarele titluri de Grand Slam, pentru Simona. P.S. Eleganta antinomie de model dintre mitingul de "celebrare a hotilor" si calea onesta, fara scurtaturi, de a te impune in viata.
    • Like 1
  • Domnule CTP, sunt unul dintre cei care v-au urmărit activitatea de jurnalist hai să spun - îndeaproape -, mai cu seamă de când aţi început să scrieţi despre Simona. Nu discut aici talentul dumneavoastră ca jurnalist, nici cunoştinţele dumneavoastră despre tenis, acestea fiind ambele evidente. Din păcate însă, de-a lungul acestor ani, au fost câteva momente în care cu un elan un pic prea mare, aţi întors foaia şi aţi exagerat discursul după unele înfrângeri, iar ceea ce aţi scris după înfrângerea de la Roma este ultimul moment în care eu personal consider că aţi jignit-o pe Simona. Am văzut până la capăt emisiunea pe care aţi făcut-o alături de Cristi Mândru, felicitări pentru analiză. Însă faptul că aţi simţit nevoia să vă justificaţi pentru acel articol sper că denotă că aţi înţeles că aţi greşit. Ca să vă citez tot pe dumneavoastră, spuneaţi la comentariul de dinaintea finalei legat de ceva ce declarase Sloane, că "cine se scuză se acuză". Aţi fost prea cătrănit după înfrângerea în faţa Svitolinei şi tot ce aşi putut să faceţi a fost să o acuzaţi voalat de non-combat, lipsă de interes ... în loc să vă gândiţi că tabloul unui meci este compus din mult mai multe aspecte care împreună dau suma şi POATE că Simona atât a putut în ziua aia. Juca cu numărul 3 mondial şi nu cu mine sau cu dumneavoastră... Cât de urât sună acum recitindu-l, penultimul paragraf din acel articol: "Sau, cum adânc ne liniștea un comentator, n-o mai interesează mărunțișuri, căci se pregătește să câștige Roland Garros..." Toţí greşim, important este să recunoaştem, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
    • Like 1
  • Si ce daca le-a aratat ca se pot face milioane de euro cu munca cinstita. Si Hagi a aratat acum 20 de ani cam acelasi lucru si uitati ce tratament a primit din partea "presei", in special: https://www.youtube.com/watch?v=jQfiLQ0wBUY
    • Like 0
    • @ Alexandru Amaricai
      spuzaru check icon
      Gresiti, stimate domn, Hagi era nervos in acel moment pentru ca i s-a spus ca nu va primi prima de joc pentru meciurile (parca doua) la care nu participase. El si Gica Popescu erau in aceasi situatie, au fost rugati sa se intoarca la nationala (din cauza rezultatelor slabe), desi se hotarisera sa se retraga.

      Mi s-a parut un moment rusinos pentru Hagi, cu ochii injectati, sa "negocieze" astfel niste bani pe care nu ii merita.

      Cu tot respectul si simpatia pe care i-o datoram, sa ne pastram totusi sinceritatea.
      • Like 0
  • Ce aveti cu Ostapenko?Jocul ei s-a transformat,a crescut si este in top WTA..
    • Like 0
  • Cred ca faceți o confuzie intre schimbare, care se definește prin înlocuire produsă la ceva sau cineva spre ceva nou, și schimbarea prin învățare, care este un proces mult mai lent și necesită un efort susținut. Nu cred că Simona s-a schimbat, mai degrabă a evoluat, în timp, cu voință și ajutor. Ați avut dreptate, oamenii, în general, nu se schimbă. Sau se pot schimba, în mod excepțional, în urma unor situații extreme care le prăbușește întregul sistem de valori și principii pe care s-a clădit existența lor, experiențe traumatizante, de exemplu experiența războiului, a lagărelor, ororile gulagului comunist,etc. A doua modalitate de a realiza schimbarea unui om trebuie să îndeplinească 3 condiții: cel vizat să-și dorească schimbarea (adică să fie suficient de inteligent să-și recunoască slăbiciunea), să existe cineva care să-i ofere sprijin pentru schimbare, profesionist sau nu, și să i se ofere timpul necesar schimbării (vorbim de ani de zile). Cred că în cazul Simonei suntem în această situație: a fost suficient de inteligentă să-și recunoască slăbiciunea, a avut un ajutor profesionist și a durat câțiva ani. Contrar opinie generale conform cărora cei puternici nu se schimbă, eu cred că doar cei cu adevărat puternici pot să schimbe ceva, în ei sau la cei din jur. De exemplu, nu poți să-i ceri ”marelui conducător de/din Teleorman” să schimbe ceva în el sau la alții pentru simplu fapt că este un om mic, cu o inteligență medie sau sub medie și nu mai are timp, pentru că pe 21 este sfârșitul. Singura lui speranță la schimbare este pușcăria, este o experiență traumatizantă, are ajutor profesionist (din câte știu acolo există psihologi) și va avea ceva timp la dispoziție. Sper doar să aibă suficientă inteligență să-și recunoască slăbiciunea: vanitatea. Dacă nu, poate îl duce Călin sau Viorica la un preot, la o exorcizare în grup.
    • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro