Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La înălțime, într-o mansardă din zona nobilă a Bucureștiului

Întotdeauna ne-au plăcut mansardele, fie că adăpostesc birouri, dormitoare pastelate sau apartamentul unor tineri energici și optimiști. Locuri ferite, un pic misterioase, în care te simți protejat, învăluit de lumina soarelui sau de lumina lunii, care pătrunde prin ferestrele de deasupra capului. Locuri neîngrădite de compartimentări, în care locuitul devine mai mult decât o plăcere, un privilegiu. Cel puțin, acestea sunt senzațiile pe care le avem vizitând mansarda amenajată de arhitecții Călin Radu, Dan Enache și Alexandru Apostol de la biroul LAMA Arhitectura.

Planul mansardei

Am dat peste un spațiu generos, deschis și foarte luminos, o locuință autosuficientă și legată de restul casei printr-o scară robustă din oțel. Mansarda de 96 mp face parte dintr-o casă cu etaj din centrul Bucureștiului, care nu oferea spațiu suficient pentru nevoile proprietarilor. Echipa a purces, așadar, și la amenajarea ultimului nivel al locuinței, iar scara, inițial o problemă, a devenit personajul principal al proiectului de renovare.

„Problema principală o constituia accesul în mansardă, care se făcea inițial pe o scară secundară foarte înclinată. Din acest motiv am decis să folosim scara care lega parterul de etajul 1 și să o continuăm în jos cu una care să facă trecerea de la parter la subsol și în sus cu o altă scară, care să lege etajul 1 de mansardă. Astfel, vechea scară a devenit nodul principal al casei, coloana vertrebrală a acesteia”, ne-a explicat arhitectul Călin Radu.

d

Arhitecții au păstrat forma spiralată a scării vechi din beton finisat cu mozaic lustruit, dar au modelat spectaculos noua scară din tablă de oțel de 5 mm grosime. Și pentru că știm că sunteți întotdeauna interesați de detaliile practice, am aflat că echipa LAMA Arhitectura a colaborat cu Krautz Production pentru construcția scării care duce spre mansarda casei și, de altfel, pentru realizarea celorlalte confecții metalice.

Plăcile de oțel care împrejmuiesc scara ne-au dus cu gândul la o capsulă care te pregătește pentru trecerea la atmosfera relaxată a mansardei.


Vorbeam mai devreme despre lumină – una dintre transformările plănuite de arhitecți: spațiul a fost curățat de toate compartimentările inițiale, căpătând deschidere și amplitudine, iar echipa a decupat în acoperiș șapte ferestre care să facă loc luminii naturale. Li s-au adăugat corpurile de iluminat suspendate de fire textile și reflectoarele răspândite prin structura șarpantei de lemn – acoperișul ajunge la o înălțime de până la 5 m. Cromatica este minimală – numai scaunele din dining și canapeaua care se vede în planul îndepărtat îndrăznesc o pată de culoare.

Mansarda este, așadar, compartimentată în living, dining, baie și bucătărie și poate funcționa independent de restul casei. Atuul luminii este dublat de finisaje din materiale naturale, deschise la culoare: placajul de mesteacăn a fost folosit atât la închiderea termoizolației șarpantei, cât și la mobilierul realizat la comandă și la compartimentări. Pardoseala nu iese nici ea din “scenariul” finisajelor deschise la culoare – a fost acoperită cu o dușumea din lemn de brad.

„Acest material foarte deschis și cald contrastează și se află în dialog cu oțelul crud al scării mansardei”, ne-au mai spus arhitecții.

Masa diningului și barul ce separă bucătăria de dining au tot o structură de oțel, iar blaturile sunt din lemn de mesteacăn.

Vizita noastră în mansarda solară a luat sfârșit, dar abia așteptăm să descoperim următorul spațiu cu pereți înclinați. 

Fotografii: Radu Malașincu

Articol preluat de pe Designist.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Și... care e zona ignobilă din București???
    • Like 0
  • Daa, frumoasa trimiterea catre o mansarda intr-o zi de duminica dar exemplul nu este din cele mai spectaculoase prin imaginile prezentate iar descrierea prin "figuri de stil" inserate depaseste prea mult "vizualul". Sau poate ma asteptam eu la mai mult intr-o zi de duminica...sau poate lipseste un buchetel de flori de pe masa aceea domnule, la atatea persoane invitate e dovada de parcimonir lipsa " buchetelului".
    • Like 1


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult