„Spotlight”, filmul care a obținut premiul Oscar pentru „Cel mai bun film al anului”, este povestea reală a unei echipe de jurnaliști de investigație de la Boston Globe care a scris despre cazurile de pedofilie din sânul Bisericii Catolice.
Filmul este regizat de Thomas McCarthy, care a avut șase nominalizări la Oscar și a învins la această categorie „The Revenant'', al regizorului Alejandro Inarritu.
„Acest film a dat o voce supraviețuitorilor. Iar Oscarul amplifică această voce, în speranța ca ea să devină una corală care se va auzi până la Vatican”, a declarat coproducătorul Michael Sugar la primirea premiului, potrivit France Presse, preluat de Agerpres.
Află și
Ursul lui Iñárritu, alungat de Mad Max cu Reflectorul
Vezi și
NEWSEUM. Gala premiilor Oscar 2016
Am sentimentul că Oscarul pentru „Spotlight” e, de fapt, o reverență pentru clasic, un regret târziu pentru ceva ce nimeni n-a văzut venind: când mor redacțiile, ceea ce se naște nu mai e jurnalismul de până acum. E altceva. Bun, foarte bun, mai puțin bun, om vedea. Dar e altfel.
Investigația realizată de echipa de ziariști de la Boston Globe a dezvăluit modul în care au fost mușamalizate abuzurile sexuale comise de aproximativ 90 de preoți timp de mai multe decenii.
Pentru dezvăluirile făcute, echipa de jurnaliști a obținut premiul Pulitzer.
Contactat de Republica.ro, jurnalistul Cătălin Tolontan, care a semnat în ultimii ani importante investigații jurnalistice în Gazeta Sporturilor, spune că se aștepta ca „Spotlight” să câștige, pentru că oamenii de cultură, creatorii, scenariștii, criticii „resimt decăderea presei clasice”.
„Am crezut că va câștiga Spotlight, dar asta nu e un compliment nici la adresa filmului și, cu atât mai puțin, la adresa simțului meu de previziune. Pur și simplu, am mers pe o logică simplă. Hollywood-ul i-a ironizat decenii la rând pe jurnaliști. Amintiți-vă că într-unul dintre primele filme din seria Die Hard un reporter primește un pumn în nas de la Bruce Willis. În ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Oamenii de cultură, creatorii, scenariștii, criticii și cei ce fac politica imaginii resimt decăderea presei clasice. Ei știu că, împreună cu dispariția marilor redacții, dispare un fel de a difuza, interpreta și contextualiza informații”.
În opinia lui, Oscarul pentru „Spotlight” este „o reverență pentru clasic”.
„E ca în genericul din Newsroom al lui Sorkin, când viața televiziunii începea cu o cafea care inunda pagina de ziar. De aceea, am sentimentul că Oscarul pentru Spotlight e, de fapt, o reverență pentru clasic, un regret târziu pentru ceva ce nimeni n-a văzut venind: când mor redacțiile, ceea ce se naște nu mai e jurnalismul de până acum. E altceva. Bun, foarte bun, mai puțin bun, om vedea. Dar e altfel”, spune jurnalistul.
Rugat să facă o comparație cu jurnalismul de investigație din România, Cătălin Tolontan spune că experiența echipei de la Boston Globe nu i se pare diferită de experiența investigațiilor din România.
„În privința filmului, realizarea e sobră până la apăsătoare pentru că așa e, de fapt, viața unei echipe de investigații. Sincer, experiența echipei de la Boston Globe nu mi se pare diferită de experiența investigațiilor de la noi. Am sentimentul că e o poveste nu despre instituțiile care se opun presei, nu despre autorități, ci despre propriile noastre erori și piedici pe care ni le punem ca jurnaliști. Spotlight e un film despre faptul că devenim jurnaliști și ne reconfirmăm meseria atunci când renunțăm să plăcem publicului”, conchide Cătălin Tolontan.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.