Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

La Spotlight, cu Tolontan: „Un film despre faptul că devenim jurnaliști atunci când renunțăm să plăcem publicului”

„Spotlight”, filmul care a obținut premiul Oscar pentru „Cel mai bun film al anului”, este povestea reală a unei echipe de jurnaliști de investigație de la Boston Globe care a scris despre cazurile de pedofilie din sânul Bisericii Catolice.

Filmul este regizat de Thomas McCarthy, care a avut șase nominalizări la Oscar și a învins la această categorie „The Revenant'', al regizorului Alejandro Inarritu.

„Acest film a dat o voce supraviețuitorilor. Iar Oscarul amplifică această voce, în speranța ca ea să devină una corală care se va auzi până la Vatican”, a declarat coproducătorul Michael Sugar la primirea premiului, potrivit France Presse, preluat de Agerpres.  

Află și

OSCAR 2016. Lista câștigătorilor: Spotlight - Cel mai bun film, Leonardo DiCaprio - Cel mai bun actor, Alejandro Gonzalez Inarritu - Cel mai bun regizor

Ursul lui Iñárritu, alungat de Mad Max cu Reflectorul

Vezi și

NEWSEUM. Gala premiilor Oscar 2016

Am sentimentul că Oscarul pentru „Spotlight” e, de fapt, o reverență pentru clasic, un regret târziu pentru ceva ce nimeni n-a văzut venind: când mor redacțiile, ceea ce se naște nu mai e jurnalismul de până acum. E altceva. Bun, foarte bun, mai puțin bun, om vedea. Dar e altfel.

— Cătălin Tolontan

Investigația realizată de echipa de ziariști de la Boston Globe a dezvăluit modul în care au fost mușamalizate abuzurile sexuale comise de aproximativ 90 de preoți timp de mai multe decenii.

Pentru dezvăluirile făcute, echipa de jurnaliști a obținut premiul Pulitzer.

Contactat de Republica.ro, jurnalistul Cătălin Tolontan, care a semnat în ultimii ani importante investigații jurnalistice în Gazeta Sporturilor, spune că se aștepta ca „Spotlight” să câștige, pentru că oamenii de cultură, creatorii, scenariștii, criticii „resimt decăderea presei clasice”.

(Foto Guliver/Getty Images)

„Am crezut că va câștiga Spotlight, dar asta nu e un compliment nici la adresa filmului și, cu atât mai puțin, la adresa simțului meu de previziune. Pur și simplu, am mers pe o logică simplă. Hollywood-ul i-a ironizat decenii la rând pe jurnaliști. Amintiți-vă că într-unul dintre primele filme din seria Die Hard un reporter primește un pumn în nas de la Bruce Willis. În ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Oamenii de cultură, creatorii, scenariștii, criticii și cei ce fac politica imaginii resimt decăderea presei clasice. Ei știu că, împreună cu dispariția marilor redacții, dispare un fel de a difuza, interpreta și contextualiza informații”.

În opinia lui, Oscarul pentru „Spotlight” este „o reverență pentru clasic”.

„E ca în genericul din Newsroom al lui Sorkin, când viața televiziunii începea cu o cafea care inunda pagina de ziar. De aceea, am sentimentul că Oscarul pentru Spotlight e, de fapt, o reverență pentru clasic, un regret târziu pentru ceva ce nimeni n-a văzut venind: când mor redacțiile, ceea ce se naște nu mai e jurnalismul de până acum. E altceva. Bun, foarte bun, mai puțin bun, om vedea. Dar e altfel”, spune jurnalistul.

Rugat să facă o comparație cu jurnalismul de investigație din România, Cătălin Tolontan spune că experiența echipei de la Boston Globe nu i se pare diferită de experiența investigațiilor din România.

„În privința filmului, realizarea e sobră până la apăsătoare pentru că așa e, de fapt, viața unei echipe de investigații. Sincer, experiența echipei de la Boston Globe nu mi se pare diferită de experiența investigațiilor de la noi. Am sentimentul că e o poveste nu despre instituțiile care se opun presei, nu despre autorități, ci despre propriile noastre erori și piedici pe care ni le punem ca jurnaliști. Spotlight e un film despre faptul că devenim jurnaliști și ne reconfirmăm meseria atunci când renunțăm să plăcem publicului”, conchide Cătălin Tolontan. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gresiti si o sa incerc sa va explic pe intelesul dvs. de ce. Sa presupunem ca la un consurs de miss se acorda si premii de genul "cele mai frumoase picioare", "cei mai frumosi ochi" etc . Conform teoriei dvs., daca castigatoarea concursului nu a luat niciunul din aceste premii nu merita sa castige, nu-i asa? Ba da, merita, caci ea castiga per total. Adica ia 9 la "cei mai frumosi ochi" si tot 9 la "cele mai frumoase picioare" si cu media generala 9 a castigat in fata celorlalte chiar si a celei care a luat 10 la "ochi" dar 7 la "picioare". Acum intelegeti de ce filmul merita sa castige?
    • Like 0
    • @ Cora Stamate
      Va contrazic: acest film, mediocru si pe alocuri pictisitor, a luat Oscar numai pentru ca are o incarcatura politica. Daca vrei sa castigi un Oscar faci un film despre ceva urat mirositor de la catolici sau musulmani si bingo, ai castigat premiul cel mare! Hollywood nu va lasa niciodata un film care critica Iudaismul sau Israelul nici macar sa se aproprie de premile Academiei, dar un film sters fara nimic artistic care cotrobaie prin cotloanele intunecate ale bisericii catolice devine instantaneu un succes. Aceasta este numai sforarie politica si asa a castigat Spotlight, care nu are nimic care sa justifice marele premiu ( ca argument v-am spus mai sus ca nu a mai luat vreun alt premiu semnificativ artistic).
      • Like 0
  • Este o greseala sa crezi ca Spotlight este de talia unui Oscar. Poate ca C.Tolontan si C.T.Popescu sa fie influentati de profesia lor de jurnalisti, sa se simta flatati si solidari cu un film despre o ancheta jurnalistica. Dar din moment ce filmul nu a mai luat nimic altceva nici la regie, nici la imagine , nici la actori masculin/feminin nici principal/secundar, nici muzica, nici costume etc. atunci cum poti sa spui" ce bun film artistic"? A mai luat lOscar la scenariu, cred ca de mila-sila, caci de fapt nu exista un scenariu, este un fel de documentar despre jurnalism, niste reporteri care se plimba de colo colo prin arhive si gasesc niste povesti uitate sau ascunse . Este prin comparatie , cum in sport pe limba celor doi jurnalisti, la gimnastica feminina ai lua aur pe echipa, dar nu ai lua nici o medalie la nici un aparat , nici la sol, nici la barna , la sarituri, la paralele , deci cum sa spui ca esti campion mondial in acest fel!?
    • Like 0
  • Mă tem că „oscarizarea” acestui film să nu reprezinte și un răspuns (în genul „ba pe-a mamei dv) dat de America protestantă Papei Francisc, pentru apelul la bunăcredință și generozitate, împotriva lăcomiei, a dorinței de faimă cu orice preț, a valorilor absolute de piață... idei susținute în cuvântările sale din septembrie anul trecut, pe pământ americab (Congresul SUA și ONU). Se fac atâtea manevre ascunse în acest demers publicitar care este Premiul Oscar... Dar, mai întâi, sî vedem și revedem filmul, Apoi, mai vorbim / scriem...
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult