În urmă cu opt ani, Raluca Ichim (foto) a fost într-o excursie la Londra cu mama ei și au mers împreună la un atelier de praline. I-a rămas în minte atmosfera aceea în care se râdea, se pălăvrăgea și se modela ciocolata, iar la întoarcerea în țară s-a întrebat. „De ce nu avem și noi așa ceva?” Avea 24 de ani, își căuta drumul și s-a gândit că o idee bună ar fi aceea să înceapă să organizeze cursuri recreative de gătit.
Deși nu gătea, îi plăcea atmosfera care se crea în bucătărie și era fascinată comunitatea pasionaților de cooking, care pot vorbi ore în șir despre ingrediente și mici detalii care fac diferența între un preparat perfect și unul mediocru.
„Pe atunci nu exista Masterchef, nu exista nimic. Era în plină criză, mama mi-a spus că nu o să fie nimeni interesat de așa ceva”, își amintește ea. A început să caute informații și a găsit un bucătar german care să țină cursurile. A cumpărat ustensile, șorțuri și ingrediente, a închiriat o sală și a promovat pe LinkedIn atelierele de gătit care se țineau duminica, în sigura zi liberă a bucătarului.
Răspunsul oamenilor a fost peste așteptări. În fiecare duminică din cele patru programate inițal, au venit între 8 și 12 cursanți, iar Raluca a reușit, din prima, să-și recupereze costurile. „Am avut succes de la început, asta m-a ajutat. Dacă nu aș fi avut, aș fi spus: N-a mers! Mama, ai avut dreptate!”
Astfel a apărut Société Gourmet care astăzi organizează cursuri de gătit, ateliere de praline, degustări de vinuri, sesiuni de team cooking, un fel de team-building-uri în bucătărie, vânători de trufe în pădure sau ateliere de sculptat dovleci ori făcut căsuțe de turtă dulce pentru copii. Cursurile de gătit sunt create de chef-ul german Daniel Wendorf, pe care Raluca l-a cooptat de la bun început în proiect și care astăzi a devenit asociatul ei.
Au loc în weekend-uri, de la ora 14:00, costă între 315 lei și 335 de lei de persoană pe zi și au diferite tematici, de la felul în care poți găti ton în stil japonez la bucătărie nordică, de la felul în care poți prepara vita Wellington la bucătăria indiană.
Un trainer în ciocolată care îi învață pe cursanți, în timpul unor ateliere, să facă de la praline cu fructul pasiunii, la praline cu palincă de prune. „Am făcut și eu, au ieșit foarte frumoase, cutiuțele erau foarte frumoase, și i-am dus mamei mele”, spune Raluca Ichim. Le-ați făcut voi? Le-ai făcut tu?, a întrebat-o neîncrezătoare mama sa. Mama, să știi că eu în anii ăștia am mai învățat câte ceva, i-a răspuns, zâmbind, tânăra.
Foarte mulți ne-au spus: „Exact așa e și la birou, numai că aici, în bucătărie, s-au văzut mult mai repede lucrurile”
Dacă la cursurile de gătit se pot înscrie maximum 12 persoane, la team building-uri numărul participanților crește, iar accentul este pus pe amuzament și lucrul în echipă. „Casa este organizată ca un Cooking Safari, iar de Crăciun erau în ea 60 de oameni. Înăuntru, aveam o grupă care gătea. În camera cealaltă, se desfășura un atelier de degustare de vinuri. La intrare, se făceau praline. În garaj, făceau o ditamai căsuță de turtă dulce. Din 30 în 30 de minute trebuiau să schimbe locurile”, spune fondatoarea Societe Gourmet.
Unele companii cer însă un altfel de scenariu care să ia în calcul dinamica de putere a membrilor echipei și atunci își întră în rol olandezul Toine Kets care, pe lângă faptul că este pasionat de bucătărie, mai este și specialist în coaching și leadership development. „Au timp limită, trebuie să împartă anumite produse, le mai punem piedici. Foarte mulți ne-au spus: Exact așa e și la birou, numai că aici, în bucătărie, s-au văzut mult mai repede lucrurile. O doamnă ne-a spus la sfârșit, cu lacrimi în ochi: În sfârșit, acum simt că fac și eu parte dintr-o echipă. Toine îi observă și la sfârșit are o discuție cu ei”, povestește Raluca Ichim.
Pentru grupurile de prieteni sau de colegi de serviciu mai există jocurile cu vin. „Una dintre probe este să bea vin din pahare negre și să își dea seama dacă vinul este alb sau roșu. Într-o alta, le dăm să miroasă mai multe arome, iar ei trebuie să le ghicească pe ele care se regăsesc în vin. Iar la ultima probă este să asocieze mâncare care se gătește atunci în bucătărie cu un vin”, spune fondatoarea Société Gourmet.
De-a lungul timpului a investit în firmă în jur de 45.000 de euro, bani care au venit parțial dintr-un credit bancar, iar anul trecut a înregistrat o cifră de afaceri de 131.000 de euro. Pe viitor, are în plan să își mărească echipa.
„Avem o tradiție, în fiecare an facem, pentru copii, atelierul de dovleci de Halloween și atelierul de turtă dulce înainte de Crăciun. Sunt patru serii de copii, e casa plină toată ziua. Vrem să ne mai mărim echipa cu cel puțin doi oameni, unul care să se ocupe de atelierele pentru copii și unul de atelierele pentru adulți”, spune antreprenoarea.
Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.
Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O generație de "leaders", ce mai.
Un nou exemplu de reclamă mascată din care probabil se finanțează unii și unele!
A propos, de ce au ajuns românii la păsăreasca asta imbecilă?
De ce li se pare că sunt mai deștepți dacă „aplică” în loc să facă cerere sau dacă „targhetează” în loc să țintească ori se „focusează” în loc să se concentreze? Nu le-a spus încă nimeni că-și ascund neputința intelectuală în spatele unor șabloane lipsite de conținut și valoare?
Cât despre „generația B”, am priceput în sfârșit de ce-i zice așa: pentru că este de mâna a doua! Dumnezeu mi-e martor cât de mult îmi doresc să mă înșel!