În facultate, prietenii le spuneau „bufnițele” pentru că amândouă își petreceau nopțile citind. Oana Doboși-Potcoavă a absolvit un masterat în politici editoriale la Paris, în timpul căruia a făcut stagii la edituri prestigioase precum Gallimard, iar prietena sa, Raluca Selejan, un masterat în management cultural la Timișoara. Iubesc cărțile, iar în urmă cu trei ani au început să viseze să își facă împreună o librărie. Se întâmpla cam pe vremea când Humanitas își închisese ultima librărie pe care o avea în Timișoara, aveau 23 de ani și credeau ele însele că sunt prea tinere.
„Toată lumea ne spunea să nu facem asta, că nu va merge niciodată, că nu se fac bani din vânzarea de carte. Că o librărie este cea mai proastă afacere”, își amintesc cele două. Au început să se gândească dacă nu cumva fac o alegere greșită.
„Ne-am dat seama că pentru asta am muncit, asta ne-am dorit - să lucrăm cu cărțile, să rămânem în Timișoara, și că nu are rost să ne lăsăm descurajate pentru că, atunci când faci ceva cu pasiune și crezi în ceva, nu are cum să nu îți iasă”, spune Raluca Selejan.
Astfel a apărut spre finalul anului 2016 librăria „La Două Bufnițe”, unde, la deschidere, nu aveai loc să arunci un ac. „Am vrut să facem o librărie în care lumea să se simtă ca acasă și să alegem cărți despre care să ne facă plăcere să vorbim. Noi am știut, când am creat librăria, ce cărți nu vrem să aducem. Nu am vrut manuale, nu am vrut carte șolară, nu am vrut self help, am vrut să ne axăm pe beletristică, avem un colț de poezie și unul de anticariat”, explică Oana Doboși. În librărie mai găsești, pe lângă cărți, și CD-uri ale muzicienilor locali, dar și o secțiune cu cadouri handmade.
Copiii care citesc în librărie
La fiecare sfârșit de săptămână are loc „Duminica poveștilor La Bufnițe”, unde personalități din lumea culturală timișoreană sunt invitate să le citească copiilor.
„Noi nu credem că tânăra generație nu mai citește. De când am deschis, am cunoscut copii care citesc atât de mult… Intră, se duc la locul de citit, își iau o carte și un ceai și citesc. Copiii mici vin cu părinții, elevii de liceu vin aici după școală și stau o oră-două și citesc, după care se duc acasă și se apucă de teme. Am văzut mai mulți copii care vin duminica împreună și își fac temele, apoi citesc, stau câte trei ore”, spune Oana Doboși-Potcoavă.
„Cu cărțile trebuie să ai răbdare și să le oferi șansa să reînvie de la un an la altul”
Librăria e plină de locuri pentru citit: băncuțe, balansoar, pufuri. Câteva profesoare de română care au aflat de Bufnițe mai fac aici câte o oră altfel.
Într-o lume în care din ce în ce mai mulți oameni își cumpără cărți online, Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan oferă lucrurile pe care nu le găsești pe niciun website: șansa de a te întâlni cu scriitori, oameni de cultură și artiști din Timișoara. Recomandări făcute de oameni care chiar au citit o anumită carte și care simt că ți s-ar putea potrivi. Clipe de răgaz și posibilitatea de a răsfoi un volum și de a-l citi chiar în librărie dacă te-a prins.
De mai multe ori în timpul discuției noastre, Oana pomenește cuvântul „răbdare”. „Oamenii vin și vor să descopere. Noi am cumpărat de la edituri foarte multe cărți din fondul de carte, cărți apărute și acum cinci ani. Ținem foarte multe să redescoperim fondul de carte pentru că piața de carte este o afacere pe termen lung. Cu cărțile trebuie să ai răbdare și să le oferi șansa să reînvie de la un an la altul. Sigur că obișnuința este ca o noutate să se vândă în trei luni și, dacă nu se vinde în trei luni, să daci retur. Noi nu facem asta. Multe din cărțile care se trimit retur se găsesc la noi în librărie și chiar se vând.”
Cele două „bufnițe” sunt convinse că dacă știi să-i vorbești cititorului despre o carte reușești să o vinzi. Că dacă știi cum să organizezi evenimente culturale în librărie reușești să aduci oamenii aproape de lectură.
Este ceva ce au învățat încă din facultate: în anul întâi, ele au devenit voluntare într-un ONG, Ariergarda, care se ocupă de organizarea de evenimente culturale în Timișoara. Amândouă sunt implicate în Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, iar vreme de un an Raluca a lucrat pentru Asociația Timișoara, capitală Culturală Europeană. În cele din urmă și-au înființat un SRL-D, un SRL debutant, și și-au deschis librăria, a cărei siglă, realizată de artiștii Laurențiu Midvichi și Eugen Ilina, este reprezentată din două bufnițe din fier forjat care citesc aceeași carte.
Investiția inițială a fost de 50.000 de euro, bani care au venit în cea mai mare parte de la familiile Oanei și Ralucăi. „Am și aplicat cu un plan de afaceri la fondurile pentru IMM-uri și acolo am câștigat 30.000 de lei, cu acei bani, am acoperit softul de gestiune și o parte din mobilier”, spune Raluca. Se așteaptă ca să își amortizeze investiția în circa cinci-șase ani, iar pe viitor visează să își deschidă o editură. Până atunci însă muncesc câte 14 ore pe zi: vin cu o oră înainte de deschiderea librăriei și pleacă cu o oră după închiderea ei. Și au răbdare.
Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.
Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oare, în Teleorman nu există bufnițe?!