Foto: imdb.com
Dansul Jennei Ortega din serialul Wednesday a cucerit internetul. Numai hashtagul #wednesdaydance are 1,7 miliarde de vizualizări pe TikTok. Parcă toată lumea își unduiește brațele și își aruncă privirea dramatic peste cap. Celebrități, adolescenți, familii întregi, pensionari, ba chiar și pisici și căței vânează celebritatea pe TikTok. Și copile din ce în ce mai mici se echipează cu celebrele codițe și rochițe negre și încearcă să primească inimioarele privitorilor.
Când fetița ta de 5 ani vine acasă și spune că vrea să învețe dansul lui Wednesday, poți să îi propui să îl exersați împreună.
Dar ce faci când copilul de 6 ani povestește că este singurul din clasă care nu a văzut serialul și toți ceilalți numai despre asta vorbesc?
Parentropolis a făcut o analiză pentru a afla ce implicații poate avea expunerea copiilor la astfel de filme.
Conform psihologilor, de la vârsta de 7 ani, apare sentimentul de apartenență la grup, de aceea vedem situațiile în care copiii vor să vizioneze aceleași filme sau să se îmbrace în același stil. În funcție de grupul la care vor să adere, se pot identifica cu valorile grupului respectiv.
Și totuși, cedezi insistențelor sau rămâi pe poziții și refuzi să îl lași să urmărească un serial care nu este pentru vârsta lui?
O prietenă ne-a povestit că în momentul lansării Wednesday, când vedea afișele uriașe de prin oraș, era convinsă că este un film pentru copii. Și chiar a vrut să urmărească cu fetița de 8 ani primul episod. Doar că, surpriză, în contul Netflix pentru copii serialul nu apărea în listă.
Asta pentru că audiența acestui serial este 13+. Descrierea Netflix este „Inteligentă, sarcastică și puțin cam „moartă” la interior, Wednesday Addams investighează o serie de crime, făcându-și prieteni, dar și dușmani, la Academia Nevermore.”
Dar ce înseamnă această limită 13+ și de ce este necesară?
Prin această limită, Netflix avertizează părinții că unele scene pot fi nepotrivite pentru copiii sub 13 ani.
Netflix oferă părinților posibilitatea de a seta control parental pentru a filtra conținutul considerat nepotrivit pentru copiii cu vârsta mai mare de 7 ani (kids) și apoi mai mare de 13 ani (teens). Aceste setări sunt diferite de la țară la țară. De exemplu, în Spania profilul „Teens” începe de la 12+.
Netflix permite setări suplimentare de control parental pe care fiecare părinte le poate face direct din contul său. Aceștia pot seta un cod de acces și pot exclude din lista disponibilă anumite titluri pe care le consideră nepotrivite. Vezi cum faci setările aici.
Este Wednesday înfricoșător pentru copii?
Am putea răspunde că „depinde de copil.”
O altă prietenă ne-a povestit că fetița ei, care este în clasa a doua, a auzit o colegă povestind scene din serial și că a rugat-o pe aceasta să se oprească, pentru că o sperie.
Altcineva povestea, dimpotrivă, cum copilul de 11 ani s-a plictisit îngrozitor la serial și l-a catalogat ca fiind „de copii mici”.
Chiar în primul episod, la minutul 3, câteva zeci de pești piranha ajung într-o piscină în care se antrenează o echipă de polo. La bazinul Dinamo, ca să fim mai exacți. Peștii ajung acolo pentru că îi aruncă Wednesday, în încercarea de a-l răzbuna pe fratele ei, Pugsley. Iar apa se colorează într-un roșu puternic, sugerând… ce credeți?
Roșu devine totul în jur și la petrecerea la care dansează Wednesday celebrul dans. Toți participanții la party fug care încotro și țipă cu fețe îngrozite, alunecând prin apa sângerie. Este doar vopsea, așa cum declară personajul principal, dar atmosfera nu este deloc una veselă.
Dacă adăugăm personaje neobișnuite (vârcolaci, vampiri, monstrul Hyde, gorgone), ritualul de readucere la viață dintre morți a lui Joseph Crackstone, diferite membre care stau mai departe de corpuri decât ar cere anatomia, putem spune că acest serial are destule scene violente pentru care a și fost încadrat la categoria de vârstă 13+.
Dacă trecem dincolo de vizual și ne uităm mai adânc, putem observa că adolescenții din serial nu se înțeleg cu părinții.
Wednesday ar face orice să nu semene cu mama ei, face comentarii răutăcioase la adresa ei și vrea să stea cât mai departe de ea. Colegii ei au și ei diverse „situații” legate de părinți.
Prietena lui Wednesday, Enid Sinclair, nu se înțelege cu mama ei, care este dezamăgită că Enid nu se poate transforma în vârcolac.
Tyler Galpin, fiul șerifului din Jericho, are și el o relație distantă cu tatăl său din cauza lipsei de cooperare a acestuia în a răspunde întrebărilor despre moartea mamei.
Bianca Barclay, sirena, s-a înscris la Nevermore Academy împotriva dorinței mamei ei, care dorea să contribuie cu cântecul ei de sirenă la o înșelătorie financiară.
Și Xavier Thorpe are o relație complicată cu tatăl său.
Adolescența poate fi o perioadă a rebeliunii și a luptei împotriva autorității părinților. Dar vrei ca această trăsătură să fie văzută ca fiind cool, iar copilului să i se pară normal să aibă o relație conflictuală cu părinții?
Și totuși ce valori ar putea găsi copiii în acest serial?
Wednesday este conștiincioasă, pasionată de muzică, lectură, limbi străine, ba chiar scrie o carte. De asemenea, este foarte descurcăreață, reușind să facă față situațiilor neprevăzute în care se trezește prinsă. Este încrezătoare în propriile forțe, abilități și cunoștințe. Își găsește prieteni, chiar dacă refuză să fie la fel ca ceilalți.
În serial găsim și o frumoasă prietenie. Deși personalitățile lui Enid și Wednesday contrastează, ele se întâlnesc la jumătatea drumului. Wednesday este rece, cu inima de piatră și îmbrăcată în negru, în timp ce Enid este plină de culoare și plină de emoții.
Înțelegerea limitelor pe care le au prietenii tăi este o lecție pe care nu mulți oameni o învață.
Ne supunem majorității sau respectăm limita de 13 ani?
Ce spune Mihaela Ștefănoiu, psiholog: „Aș susține păstrarea limitei de vârstă 13 ani. Asta pentru că din punct de vedere psihologic vorbim de lipsa unei maturizări emoționale. Întâlnirea cu filmele de tip Wednesday, cu scene violente, pe un teren emoțional încă în formare poate genera înregistrarea unor emoții negative disfuncționale și crearea de comportamente disfuncționale. Vorbim despre anxietate, furie, frustrare și comportamente agresive, dificultate în interacțiunea socială sau fobii.”
În cazul în care părintele nu poate să impună și să susțină reguli, considerând că nu dorește să frustreze copilul, ar fi bine ca acesta să evalueze beneficiile și costurile emoționale pentru copil, pe termen scurt și lung.
Prin interzicerea vizionării pot apărea frustrări, dar Mihaela Ștefănoiu vede aceste frustrări ca fiind „un bun exercițiu pentru gestionarea emoțiilor”.
Oricât am încerca să impunem acasă reguli, copiii pot avea acces la informații de felul acesta în alte medii, la școală în pauze, pe telefoanele altor copii.
Ce crede psihologul că ar trebui să facem?
Mihaela Ștefănoiu: „Părintele îi poate propune copilului să vizioneze împreună un episod, pentru a identifica și discuta părțile din film conforme cu realitatea sau din zona fantastică. Astfel îi creăm copilului un mediu safe.”
Dacă un copil vede secvențe din serial pe telefoanele altor copii, psihologul crede că: „În cazul în care sunt expuși, ca prim pas văd benefică intervenția părintelui, dar nu prin penalizarea comportamentului. Penalizarea nu înseamnă că nu va mai face acel lucru pe viitor, ci va învăța cum să se ascundă mai bine. Dacă a vizionat filmul și nu i-a spus părintelui, atunci conștientizează că este ceva interzis și este nevoie de atenția părintelui. Intervenția părintelui se face prin discuție, discuție direcționată spre a identifica ce anume din film a generat starea copilului. Ar fi indicat ca părintele să îi explice diferența dintre ce se întâmplă în film și realitatea de zi cu zi și motivele limitării de vârstă.”
Noi, părinții, avem tendința să încercăm să "măturăm toți norișorii de pe cerul copilului" în încercarea de a-l face tot timpul fericit. Chiar dacă această fericire implică lucruri cu care nu suntem de acord și care nu le fac bine celor mici.
Ce se întâmplă atunci când facem o astfel de alegere?
Nu generăm crearea de strategii sănătoase de rezolvare a problemelor, metode de coping (strategii utilizate în mod inconștient sau conștient de către o persoană pentru a evita, diminua sau remedia pe cât posibil impactul negativ pe care o situație cu care se confruntă îl are asupra stării sale de confort psihic şi fizic) și creșterea toleranței la frustrare.
În realitatea actuală, devine din ce în ce mai dificil pentru părinți să îmbine libertatea acordată copilului cu limitele sănătoase.
Ca de fiecare dată recomandăm găsirea unui echilibru între lăsarea copilului să acceseze mediul online pentru a nu se simți izolat de grup și ținerea la distanță de lucruri care nu sunt adecvate vârstei și nivelului său de înțelegere.
Fondatoarele platformei Parentropolis, Oana Hagiescu și Laura Ion, și-au propus să sprijine părinții și copiii din România să dezvolte și să mențină o relație armonioasă în familie, oferind acestora acces facil la resurse digitale.
Parentropolis susține acest demers prin cursuri interactive, webinarii live, ateliere de lectură și joacă, workshop-uri educative pentru copii și articole realizate cu echipa de specialiști. Principalele subiecte abordate sunt: emoțiile copiilor, metode de învățare și citire rapidă și memorare creativă, relația copiilor cu tehnologia și siguranța lor în mediul online.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La radio „joacă” Rapsodia I de G. Enescu. Prezentatorului (fost pianist de concert, pare-se) îi place, iar ascultătorii săi i-o tot cer, în ultima vreme. Îmi amintesc că așa m-am dezmeticit, ascultând-o la radio, că piesa asta ne-o puneau la grădiniță - pentru ceva spectacol - în „vechiul regim”.
Să vedem ce vor reuși „mușchetarii” școlii românești. Străbunicii lor au luptat în munți pentru libertate (primeau și arme de peste mări și țări, de la un boier român centenar, ce a lipsit între 23 aug. '44 și ian. 1990), dar n-au trăit să o vadă.
O trăim noi.
Copiii din restul țării ce-or face ? Ori poate ei nu se ridică la același nivel de emancipare cu omologii din capitală, deci nu-s probleme ...
În clasa fiicei mele de 10 ani unii copii se joaca jocuri video, alții au tik țok, alții se joacă de-a nu știu ce animale magice, alții citesc în timpul liber, alții fac sporturi de performanță. Cum sa fie toți copiii la fel?
"Lăsarea copilului să acceseze mediul online pentru a nu se simți izolat de grup" ...nu cred că asta trebuie să înceapă de la 6 ani! Așa ajung toți copiii identici.