Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Filmul „Close”, răscolitor. Adevăr și provocare: aveți curajul să mergeți să-l vedeți? 

Filmul Close

Nu mi s-a întâmplat niciodată. Am ieșit de la un film convinsă că nu mi-a plăcut, apoi, câteva ore mai târziu, nu mă puteam opri din a mă gândi la el. Ca să reușesc, totuși, să adorm în noaptea respectivă, mi-am dat voie să mă gândesc la toate poveștile pe care filmul le scosese din sertar.

Vă mai amintiți de cel mai bun prieten? De copilărie, de anii care duceau fără să te prinzi spre adolescență? Vă mai amintiți prima dezămăgire sau prima greșeală? Prima senzație că ești trădat, respins? Mai țineți minte emoția prieteniei adevărate, bucuria jocului, simplitatea acelor vremuri?

„Close” este un film care răscolește toate aceste amintiri în tine, în cel mai delicat mod posibil. Un film care te mișcă puternic fără să aibă acțiune (nu genul de acțiune nebună din filmele americane). O poveste care se lipește subtil de sufletul tău și îți reamintește cât de fragile sunt dragostea și prietenia.

Léo şi Rémi au 13 ani și sunt prieteni de când se știu. Împart totul împreună, sunt nedespărțiți iar viața lor este o continuă joacă și bucurie. Însă relația lor de prietenie se schimbă brusc când cei doi trec la o școală gimnazială și sunt nevoiți să se adapteze unui mediu nou. O legătură profundă care se rupe brusc și tragic, și care îl forțează pe Léo să înţeleagă cu ce a greşit.

„Close” este o dramă belgiană, care vorbește despre prietenie și care pune degetul pe o malformație a noastră, a tuturor: nu mai putem concepe o prietenie adevărată, strânsă și sinceră dintre doi băieți fără să ne alunece gândul că ar fi începutul unei povești de dragoste dintre doi gay. (V-ați gândit la asta, nu?)

Pelicula este scrisă și regizată de Lukas Dhont care este considerat noul copil teribil al cinematografiei europene. Filmul a fost premiat cu Grand Prix la Cannes, nominalizat la Globurile de Aur și la Oscar la categoria „Cel mai bun film internațional”. Însă nimic din toată înșiruirea asta nu m-a determinat să merg să-l văd când am primit invitația la avanpremieră. A funcționat o simplă frază: „Oana, trebuie să vezi filmul ăsta. E pur și simplu frumos”.

Și totuși am ieșit din sala de cinema parțial dezamăgită, convinsă că filmul nu mi-a plăcut. Nu știam să explic de ce. M-am folosit de un pretext: nu mi-a plăcut finalul. „Nu a fost ceea ce mă așteptam”. Dar oare ce așteptam? „Close” este un film de artă european care te fierbe la foc mic, un slow burner al emoțiilor. Ritmul lent al poveștii, cadrele strânse pe chipul și privirea personajului principal, Léo, m-au aruncat fără să îmi dau seama în pielea sinelui meu de 13 ani. Un clasic mecanism de autoapărare a intervenit între mine și ecranul de cinema, am înțeles asta abia câteva ore mai târziu.

Un prieten mi-a spus: „Eu aș arăta filmul ăsta peste tot la școală și în licee. Vorbește despre atâtea lucruri importante pentru ei”. 

L-am contrazis imediat gândindu-mă la un singur lucru: niciun adolescent nu va avea răbdarea suficientă să urmărească și să digere un film atât de lent și de subtil. Generația Tik-Tok vrea scurt, repede, mestecat. Cred, în schimb, că filmul „Close” ar trebui văzut de toți adulții și părinții acestor adolescenți, care pot avea parte de o experiență neașteptată preț de o oră și jumătate: să își rememoreze propria copilărie și adolescență. Să își înțeleagă mai bine propria poveste și greșelile din ea. „Close” este un film despre copilărie, dar pentru adulți.

Filmul „Close” intră de azi în cinematografe. Adevăr și provocare. Aveți curajul să mergeți să-l vedeți? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia check icon
    Am plans la acest film. Sensibil, frumos si trist. La final nu se ridica nimeni din sala de pe scaun. Te invita sa te intorci in timp, sa te gandesti la tine.Si eu l-as recomanda adolescentilor
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult