Am fost printre primii care au identificat-o pe doamna Lasconi ca fiind o catastrofă. Măcar și pentru lucrul ăsta merită să fiu ascultat. Astăzi foarte mulți se leapădă de susținerea pe care i-au acordat-o doamnei din motive strategice sau de conjunctură. Nu-i acuz pe niciunul dintre ei de rea-credință, sunt convins că au făcut asta având motive temeinice și justificate . Totuși ar trebui să învățam câte ceva din lecția Lasconi.
Sunt de acord cu demonstrațiile de logică pe care le-am citit în ceea ce privește susținerea dată, și acum retrasă, pentru doamna Lasconi. Eu am observat că doamna Lasconi este complet inadecvată pentru o carieră politică din primul moment în care am auzit-o, asta s-a întâmplat odată cu scandalul legat de fata ei.
Modul în care a gestionat respectiva situație mi s-a părut patetic, lipsit de onoare, și cu voia dumneavoastră, fără nicio fărâmă de inteligență. Toate interviurile, toate dezvăluirile ulterioare, n-au făcut decât să-mi întărească această primă concluzie. Cred că mai mulți observatori au sesizat șubrezimea intelectuală dar și accesele de mahala ale doamnei. Cumva cele doua caracteristici se află într-o relație de cauză-efect.
Unde cred eu însă că au greșit susținătorii doamnei Lasconi e că au subestimat enorm nocivitatea prostiei. Iar aici trebuie să mă refer la celebra carte a lui Cippola care definea prostia sau imbecilitatea ca fiind acțiunea unei persoane care face rău și produce pagube celor din jur dar care își face rău și își produce pagube și lui însuși.
Tot Cippola spunea că un prost e mult mai periculos chiar și decât un infractor pentru că este imprevizibil. Aș adăuga că niciodată nu știi ce face un prost pentru că nici el nu știe, nu știi când începe, nu știi când termină, nu are un plan, nimeni nu știe în ce direcție se duce. Mie mi se pare că toți ceilalți candidați au fost judecați foarte exigent în timp ce, din niște motive care îmi scapă, doamna Lasconi a fost măsurată foare indulgent.
Doamna Lasconi nu s-a schimbat deloc, ea a fost exact așa și în primul tur al alegerilor prezidențiale, cel anulat, vă reamintesc că și atunci a venit cu niște fotografii făcute în mod separat cu Geoană și un tip de care am auzit atunci prima oară și care ne-a fost prezentat ca fiind răul absolut pe pământ. Nimeni n-a verificat, nimeni n-a protestat, nimeni n-a taxat-o atunci pentru mojicia făcută. Nu sunt de acord cu gândirea potrivit căreia nu contează cu ce mijloace i se face rău unui om pe care-l considerăm nepotrivit. Ba contează, iar gândirea asta se numește simplu, ticăloșie.
Nu mai departe de ultimele dezbateri, doamna Lasconi ne-a povestit despre niște întâlniri fabuloase intre ea și persoane importante, ‘’nu spui numele’’, care i-au cerut să numească un sef al serviciilor secrete, ‘’nu spui numele’’, iar ea a refuzat. Îmi pare rău dar dezvăluirea asta e o mare minciună daca nu poate produce o minimă dovadă. Iar ea a spus clar că nu va dezvălui nimic. Și eu pot să spun că m-am întâlnit cu Trump și Xi să discutăm despre cotele apelor Dunării. E absolut penibil. Dar să nu uităm de Cippola.
De-a lungul acestei campanii electorale cu repetiție m-am contrazis cu mai mulți membri USR pe tema doamnei Lasconi. În mod evident ei o susțineau, fără prea multe argumente, fără motivație. Acum însă și-au schimbat radical opțiunea, nu o scot din tută, nu mai repet aici adjectivele lor din ce în ce mai dure. Trebuie să recunoașteți și dumneavoastră că e un pic ridicol, până mai acum câteva luni susțineau ceva, iar acum susțin exact invers. Iar Lasconi a rămas neschimbată. Atunci le-a folosit Lasconi pentru că era tare-n gură și cu crucile la gât, acum nu le mai folosește pentru că modelul ăsta nu mai e de actualitate.
Despre Călin Georgescu, Simion, Ponta, știm cam în ce direcție se îndreaptă. Știm cu cine avem de-a face. În ceea ce o privește pe Lasconi nu știm absolut nimic, știm chiar mai puțin decât despre Călin Georgescu, e capabilă de orice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Scroafa din copac...
-moment „poetic”-
Ar fi fain să fie bine
Însă, din păcate, nu e...
Sigur, vinovată-i UE
Și nu cei care se suie
Precum scroafa în copac
Cu copitele în sac
Explicându-ne că-i bine!
Ar fi și mai fain ca răul
(Cel trăit o viață-ntreagă)
Românii să-l înțeleagă
Zâmbind și-ntrebând: „măi dragă”
Ce mai cauți în copac
Dacă eu nu te mai plac?
Nu pricepi că tu ești răul?
Cel mai fain ar fi să fie
O țară fără minciună
În care toți poa’-să spună
Vorbă rea sau vorbă bună
Fără scroafe în copac
Ce spun că ne fac pe plac.
Vreau o nouă Românie!
Vreau și eu o nouă Românie !
Iată peste ce am dat astăzi:
Mâncătorii de... rahat!
În loc să se hrănească cu adevăr și cinste, Trăitor Walahu‘ (despre care nu voi prezenta și alte amănunte biografice) preferă să mănânce pe nemestecate „bolovanii” cu care e servit de „bucătarii” tranziției originale. De 32 de ani T.W. înghite cu gura plină tonele de vorbe bolovănoase scoase din dulapul trecutului de potentații prezentului. Cu fiecare zi trecută, nevoia e tot mai acută...
Dar T.W. nu a „consumat” dintotdeauna acest „aliment”. Totul a început în urmă cu vreo 8 decenii, atunci când a simțit pe pielea lui că nu e loc de preferințe. Ceea ce a părut la început un moft s-a transformat încet-încet în obligație: ori „halești” ce găsești în blid, ori Piteștiul te așteaptă! (e necesară o paranteză: „reeducarea” de la Pitești nu a fost o glumă a istoriei, ci o realitate a anilor 49-51. Nu eram născut atunci, am citit despre „fenomen”, nu doar pe Wikipedia). Urmarea firească a fost că T.W. s-a obișnuit atât de mult cu „meniul” încât se simte flămând dacă nu „ronțăie” zilnic măcar o „chietrișică” de minciună.
După numeroase analize „doctorii” au descoperit că T.W. suferă de sindromul nevindecabil al credulității. Această afecțiune este definită prin dorința nestăvilită de a înghiți pe nerăsuflate orice i se bagă pe gât...
„Medicii” prezentului nu sunt uimiți de faptul că T.W. încă nu a ajuns la urgențe. Ei știu că obișnuința (dresajul, cum ar veni!) creează dependență. Rezultatele experiențelor pavloviene de altădată sunt puse astăzi în practică.
Poftă bună la rahat, prieteni!
-17. Mai. 2022-
Au trecut vreo 4 ani de când am scris (tot la o beție!) aceste rime:
Mititei
Întâiul mai, în vremi demult uitate
Era motiv de sărbătoare, frate,
Și tot poporu‘, începând cu pruncii
Știa că este sărbătoarea muncii...
După parada-n pas de defilare-n
Care cântam „partidul să trăiască”
Urma o sărbătoare câmpenească
Cu mititei prăjindu-se-n grătare...
De-am fi știut atunci ce ne așteaptă
Nu mai făceam revoltă-n puii mei
Și rămâneam cu „societatea dreaptă”
Și dreptul de-a rămâne mititei...
S-a terminat și mielul ăla pe care-l întreba duios Mircea Vintilă, unde se grăbește..
Dar ca să nu ne-necăm în butoiul cu melancolie, reamintesc o glumiță veche :
La o simeză, pictorul explică curioșilor ce reprezintă tabloul său, intitulat "Vaci păscând iarbă", dar gol ca foaia dnei.Lavinia Șandru, la confruntarea de pe Antena 3.
- Păi nu se vede niciun smoc de iarbă.
- Ei, au păscut-o vacile.
- Și vacile unde sunt ?
- Dac-au terminat iarba, au plecat (să voteze...)
Ca să nu mai zic că s-a îmbrăcat ca proasta ailaltă de Dancila cu fața de masă din mușama.
Ținând cont de toate minciunile „parașutate” în spațiul public în această campanie electorală, decât să aleg un puturos adormit sau un mincinos tupeist, prefer o proastă cinstită. Rațiunea mă îndeamnă să-l votez pe matematician, dar nu sunt lămurit sută la sută că nu face parte și el din scenariu.
Sondajele (oare cât de credibile sunt?) spun că șeful de galerie s-a calificat deja în finală și „lupta” se dă pentru locul doi. Cărțile sunt făcute în așa fel încât puturosul adormit (fărbuit cu vopseaua independenței de gașca „băieților deștepți”) să fie considerat „răul cel mic” de care are nevoie țara în acest moment „istoric”. Cică discursul lui e cursiv și e cel mai bine pregătit candidat dintre cei 11...
Mai rad o bere și mă duc la somn, sperând să-mi vină la cap mintea de pe urmă. După atâtea alegeri devenite ulterior greșite, poate că de data asta o nimeresc...
Cum să mai cred într-o „alianță pro europeană” care a generat „rotativ” premieri precum Ciucă și Ciolacu? Mai dă-o naibii de „stabilitate politică” bazată pe înțelegeri între mincinoși!
Libertatea alegerii ne aparține oare? Când ești flămând de adevăr și în „meniu” găsești doar minciuni gătite în toate modurile posibile, ce faci? Rămâi flămând și înghiți în sec sau mănânci cu noduri în gât orice îți pun pe masă chelnerii?
Să nu uităm, totuși, că a obținut 1,7 milioane de voturi, devansându-i pe tovarășii Ciolacu și Ciucă...
Ne-a dezamăgit crunt pe mulți în ultima vreme cu încăpâțânarea ei de a candida iar și cu isprăvile recente. Întoarcă-se la primărie cât o mai vor și acolo. Nu e în regulă nici țintuirea ei la stâlpul infamiei încă două luni. Atâta poate, ne-am lămurit. Trecem mai departe, votăm pe altcineva.
Nicușor ar putea fi o soluție, dar matematic vorbind nu are nicio șansă să schimbe lucrurile fără susținerea coaliției PSD-PNL-UDMR sau fără un vot masiv dat de „poporeni” în favoarea sa. Compromisul în politică a ajuns la desăvârșire: toți politicienii prezentului înoată în rahat și ne spun că e o „artă” să apuci căcatul de partea curată.
În zilele noastre onestitatea a devenit un arhaism. E o prostie să fii cinstit și sincer când poți fi hoț și mincinos pentru a trăi bine, vorba unuia cândva...
Sunt un prost de felul meu, o spun cu toată sinceritatea. De-aia votez în primul tur cu o „proastă” pusă la zid de „sistem”. Încă îmi plac femeile, chit că am lăsat în urmă aproape șase decenii de trăire.
La urma urmei, ce mare scofală e cine va fi următorul președinte al României când trei dintre cei cinci copii ai mei trăiesc de un deceniu în occidentul „decadent”?
În acest moment al devenirii noastre democratice avem nevoie de o „gospodină” care știe să dea cu mătura fără „indicații” de la partid, nu de niște „independenți” conectați la sforile păpușarilor. Nicușor Dan nu m-a convins că independența lui e pe bune. Antonescu nici atât, iar despre Ponta n-are sens să-mi răcesc gura de pomană...
Sondajele spun că Simion și-a „adjudecat” deja primul culoar în finală. Eu încă sper că nu va fi următorul președinte, dar dacă românii asta vor, așa să fie!
Eu cred cu „tărie” în dialog, că de-aia îmi scriu aiurelile pe-aici. La mine în podrum e destulă tărie pentru a discuta și o lună sau două, în funcție de „ideile” ce ne pocnesc pe moment...
P.S.: În Banat la pivniță i se spune podrum...
E democrație și am dreptul să aleg pe cine vreau. N-ar trebui să te supere opțiunea mea. Nu încerc să te conving de justețea propriei alegeri, nu încerca să mă lămurești că greșesc.
E posibil ca până mâine să mă răzgândesc...
În plus mi-ați trezit clar interesul cu tăria din ”podrum”.... O să mai revin în acest sens, nu e doar o vorbă în vânt...
Întâmplător sau nu, sunt un fost dascăl de matematică. Am profesat doar 12 ani (între 1990 și 2002) ca suplinitor. M-am lăsat păgubaș pentru că în acele vremuri salariile din învățământ erau mizerabile...
Nicușor Dan mi-e simpatic, nu neg. Mă încăpățânez să votez cu Lasconi doar pentru faptul că USR s-a lepădat de ea taman când trebuia s-o susțină.
Oricum, votul meu e doar unul și Nicușor Dan se poate descurca și fără el dacă are susținerea necesară. Eu împlinesc în curând 60 de ani și nu mai sunt dispus să țin partea băieților deștepți...