Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Lecția lui Djokovic

Carlos Alcaraz si Novak Djokovic

Foto: Juergen Hasenkopf / imago sportfotodienst / Profimedia

Nu știu dacă există un sport care se pricepe mai bine decât tenisul să-ți dezvăluie caracterul cuiva.

Cum „se pricepe” un sport, nefiind vietate? Ei, tocmai ăsta e farmecul: fiind, aproape sigur, cel mai complicat, multilateral, iți oferă, uneori pe parcursul unui singur meci, probabil pe parcursul unui turneu şi foarte clar pe parcursul unei cariere, situații şi date despre cineva atât de cuprinzătoare încât numai dacă n-ai pic de detecție nu-l poți scana performant. Este practic sportul care te trage de mânecă, referitor la cei care-l practică. De multe ori, de creier şi de suflet.

S-o zice-n fel şi chip despre meciul de ieri, care i-a deschis lui Novak Djokovic calea spre 23, spre Grand Slamul anual, pe care nu cred că-l va mai rata, spre un segment rece al istoriei tenisului, unde va fi, fără urmă de îndoială şi la mare distanță de restul podiumului, primul.

Altceva, mai greu perceptibil, mi se pare mie important.

Ieri, Novak l-a întâlnit pe singurul jucător capabil să-l bată acum, într-un turneu care chiar contează. Şi, după ce a luat tot ce se putea şi a bătut aproape toate recordurile (cu excepția a vreo 3, ale lui Rafa, Roger şi Jimmy Connors), ştim ce turnee mai contează pentru sârbul care nu vrea doar să se asigure că devine, incontestabil, cel mai bun, dar şi că niciodată nu va fi detronat din poziția pe care o va avea în istoria tenisului, când va lăsa racheta.

Și pentru că știa că adversarul se poate ridica la înălțimea momentului, Novak nu a început la ralanti, luând pulsul, cum face în rest, ci a stabilit cine-i șeful, din start.

Dar nu felul, evident diferit, în care a abordat semifinala e cel care m-a impresionat. Am știut dintotdeauna că, în marea majoritate a cazurilor, Nole poate câștiga mai ușor decât o face. Asta l-a și antrenat, însă, pentru momentul foarte dificil prin care a trecut aseară.

Cine a văzut meciul şi accidentarea lui Alcaraz ar ridica acum o sprânceană, pentru că, aflat într-un picior, spaniolul i-a uşurat misiunea sârbului.

Foto: Castel Franck/ABACA / Shutterstock Editorial / Profimedia

Da, pe cea de-a ajunge în finală.

Însă o alta a fost mai importantă: dozarea între noii parametri. Practic, Nole a avut de intersectat cu succes câteva coordonate, care-şi găseau joncțiunea pe o pojghiță tare subțire, dacă nu minusculă: adversar deja învins, adversar de neumilit, public plătitor, venit cu speranțe.

Novak ar fi putut pune punct meciului, batjocorindu-şi partenerul, nemaidându-i nicio minge. Carlitos s-ar fi retras, publicul l-ar fi huiduit pe Djokovic. Ar fi riscat catalogarea drept cinic. Ar fi putut încinge o demonstrativă în care să cedeze uşor puncte, cu grija să nu piardă, pentru ceva spectacol, cu alură de șușanea. Dar şi-ar fi afectat refacerea pentru finală. Ar fi putut lăsa totul mai moale, dar să-l oblige pe Alcaraz la deplasări de care nu era capabil, cu unghiuri imposibile pentru starea lui, multe chiar din servă.

Ar fi putut face multe, ar fi putut câştiga în grămezi de feluri.

Însă, beneficiind de înțelegerea, din priviri, a unui adversar tare matur pentru vârsta lui, Nole a ales calea prin care să aducă la punct de intersecție toate coordonatele și prin care să evite orice inconvenient, nu doar posibil, ci chiar probabil.

Pentru că asta a fost inteligența demersului aproape imperceptibil al lui Novak Djokovic, ieri: găsirea metodei prin care să obțină înțelegerea spaniolului, deși, ca să-l curețe, nu avea nevoie de ea.

Dacă n-ar suna jalnic și răsuflat, eu i-aș mulțumi pentru că mi-a arătat ieri ceva de care n-am fost niciodată capabil: cum să faci - cu eleganță, cu bun simț, cu inteligență, cu păstrarea indicatorilor fermi de masculinitate - un compromis necesar.

O lecție pentru primirea căreia eu am doar meritul că am ales sportul corect. El, sârbul, că a continuat, știind că a fi consecvent e rar.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adrain D check icon
    @Dan Coman, reactiile la comentarii la articol sunt mult mai agresive si jignitoare decat tonul acelor comentarii.

    @republica.ro Daca filtrarea de comentarii nu e dorita sau posibila, putem ca macar sa ne asteptam ca autorii sa fie civilizati pe forum?
    • Like 1
    • @ Adrain D
      Reactiile la comentariile la articol, huh?! Inteligenta formulare. Apropo, cand cereti eleganta, nu luati in considerare si marlaniile celor fara proprietatea termenilor? După netezimea dumitale, autorul e civilizat doar dacă ínghite jignirile celor care-l numesc cel puțin curios, fără urmă de ripostă, nu?
      • Like 1
  • Djokovic nu poate fi niciodată cel mai bun tenismen din istorie. E un tenismen bun, constant, dar fără imaginație și explozie. Cel care a câștigat ceie mai multe Grand Prix uri, da. E cel puțin curios să faci un articol întreg despre caracterul unui mincinos patentat!
    • Like 2
    • @ Deliu Gabriel
      Răspund rar celor care nu au suficientă abilitate să facă distincția între caracter, per total, și trăsătură de caracter sau celor care n-au capacitatea, cum e în cazul ăsta, să priceapă că textul nu se referă la tenisul lui Nole, sau la ierarhii.

      Doar că urmează să constatați că e un privilegiu șfichiuitor, așa că vi-l acord. Cine ştie? Poate face bine rigidității dumneavoastră, ín caz că ați avea resurse s-o ajustați.

      Vă răspunde cel mai mare fan Roger Federer posibil. Așa că pista pe care ați pornit e cel puțin dizgrațioasă.

      Articolul se referă la consecvență, trăsătură pe care o are mult peste cele evidențiate de dumneavoastră. O trăsătură, deci, nu un întreg caracter. Ca să pricepeți, caracterul e un cumul, o rezultantă. Nu înseamnă nici că posesorul unei calități e, per total, grozav, nici că un mincinos patentat nu poate avea nimic pozitiv.

      Nu e bun tenisman, ci e excepțional. Nu are talentul lui Roger, dar e ridicol să fie numit fărā imaginație şi, mai ales, fără explozie.

      Nu ştiu ce înțelegeți dumneavoastră prin Grand Prix-uri, dar dacă e ce cred, acolo Jimmy Connors e încă primul.

      Textul mi-a luat 10 minute. Privit aşa, adjectivul întreg e un pic nepotrivit.

      Şi nu v-aş fi spus nici că tenisul nu e chiar pentru oricine, dacă lipsea acel "curios" din răspunsul dumneavoastră de doi lei, fără nicio legătură cu subiectul.
      • Like 1
    • @ Dan Coman
      Dan check icon
      Păi și consecvența în prostie merită băgată în seamă? Ce, suntem pe un site de sport și nu știam? Un adevărat fan Roger Federer nu ar fi reacționat în niciun caz așa cum a făcut acest „Dan Coman”.
      • Like 2
    • @ Dan
      Alt incapabil de disociere. Ati vazut Djokovic si s-a declansat, pavlovian si fara sa cititi textul, reflexul legat de vaccinare, este?
      • Like 1
    • @ Dan Coman
      Răspunsul mă mulțumește. Invectivele nu mă ating.. Dovedesc ceva ce bănuiam despre autor. Mă refer tot la caracter, desigur. Spune-mi pe cine admiri ca să îti spun cine ești! Despre Djokovic rămâne cum am stabilit. Un jucător bun, un om mic. Dialog închis!
      • Like 0
    • @ Deliu Gabriel
      Iete, fleoşc! Un neatins si-ar vedea de treaba lui mare, n-ar sublinia un neadevar. Si nici n-ar stabili dupa bunul plac, fara validari din exterior. Altfel, dialogurile initiate civilizat se inchid de comun acord. Dar cui să ceri, unuia care numeste invective niste remarci pertinente?! Unui incapabil de-a separa caracterul, ca tot, de trăsătură?!

      Vrei să fii tratat civilizat, dar, fără să-l cunoşti, îl jigneşti pe autor, numindu-i cel puțin curioasă inițiativa de-a scrie un întreg articol? Ei, asta nu se poate. Nu cu mine.

      Aşa-i când te amesteci cu micul, mic eşti denumit. Proverbe de tip parafrază poate nascoci oricine. De exemplu, spune-mi cât pricepi, ca să-ti spun ce rost are să te mai bag in seamă!

      Nu în ultimul rând, pentru semantica termenului de invectivă se poate consulta un dicționar. Ați fi uimit!

      Mă bucură, însă, că aveți certitudini. Vi se potrivesc. Slavă Domnului că ele vin după şi nu înaintea bănuielilor! E mare lucru.
      • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult