Lecția unui copil de 8 ani | De Crăciun, am primit de la nepoțica mea unul dintre cele mai frumoase cadouri: „Am strâns cu tati doi saci de jucării și i-am dus unor fetițe care nu aveau”

În imagine, un voluntar al organizațiilor caritabile franceze Secours Populaire și Ressourcerie des Ollieres ridică cutii cu jocuri de societate care urmau să fie recondiționate, înainte de a fi redistribuite ca daruri de Crăciun copiilor defavorizați/ foto: Profimedia

Cel puțin o dată am văzut că multe lucruri din gospodărie ne prisosesc, prea bune ca să fie aruncate, dar nu suficient de bune ca să fie date mai departe. Printre acestea se numără și jucăriile.

Am întâlnit multe cunoștințe care, de la an la an, acumulau sacoșe întregi de jucării păstrate „în caz că”. „Dacă, totuși, copilul își amintește și cere jucăria?” Puțin probabil, căci copilul este copleșit de noile și avansatele jucării, în linia consumismului dominant. Rar își amintește de vreo jucărie primită în urmă cu un an sau mai mult. Jucăriile sunt puse în saci nu pentru că ar fi stricate, ci pentru că au fost înlocuite prea repede de altele noi.

Într-o zi de Crăciun, am primit de la nepoțica mea de opt ani unul dintre cele mai frumoase cadouri. În timp ce își deschidea propriile daruri, mi-a spus: „Am strâns cu tati doi saci de jucării și i-am dus unor fetițe care nu aveau.” Jucăriile nu au „expirare morală”. Ele pot aduce bucurie ani la rând, dacă le lăsăm. Dar rămân nevalorificate din comoditatea noastră și din lipsa unei infrastructuri care să le repună în circulație. Într-o economie circulară, lucrurile bune nu se aruncă, se transmit.

Este perioada caravanelor mass-media pentru daruri de Crăciun celor mai puțin norocoși, iar în toate orașele în care poposesc caravanele, oamenii oferă daruri, inclusiv jucării noi și mult mai puțin jucării reciclate în stare bună. Poate și anunțurile ONG-urilor, care sună deseori „Nu primim jucării folosite”, precum și teama de a nu fi judecați pentru că oferim ceva „folosit”, nu încurajează reciclarea. Ceea ce numim „folosit” nu înseamnă obligatoriu „uzat”, dar în mentalul colectiv românesc diferența pare greu de făcut. Nici ONG-urile, nici donatorii nu fac diferența dintre o jucărie deteriorată și una care are doar urme normale de joacă. Cum majoritatea organizațiilor nu au spațiu, oameni sau resurse să repare, să curețe sau să verifice obiecte, donațiile trebuie să fie direct utilizabile. În România, donația e acceptată doar dacă obiectul pare nou. Astfel, fără să fim conștienți, promovăm cultura risipei.

În România, cifrele despre reciclare arată o realitate care ne pune pe ultimul loc în Europa: doar aproximativ 1,3% din materialele folosite în economie provin din materiale reciclate, mult sub media UE de 12,2% în 2024, potrivit datelor Eurostat, ceea ce plasează România ca statul cu cea mai scăzută rată de reciclare din Uniune (sursa: spotmedia.ro). Ca în cazul altor materiale reciclabile, precum textilele sau plasticul, care după procesare devin surse de materie primă, tot așa și jucăriile, în majoritatea lor, pot fi recondiționate și refolosite. Acestea vor bucura întotdeauna un copil: cadoul cel mai dorit și care nu se cumpără. În lipsa unor centre dedicate, România nu reușește să creeze un lanț valoric real al reutilizării jucăriilor.

În alte țări, soluțiile există și funcționează. Centrul francez pentru jucării recuperate Rejoué, de dimensiunea unui depozit, colectează, triază, curăță, verifică și recondiționează, într-o manieră ecologică, jocuri, jucării și cărți, pentru a le oferi o a doua viață în brațele copiilor cu situație precară. O demonstrație reală a economiei sociale, solidare și de mediu, născută din simț civic și întreținută de acesta; un element al lanțului valoric de recondiționare, în care sunt create locuri de muncă, iar oamenii sunt plătiți să repare păpuși, trenulețe, figurine, seturi incomplete și multe altele.

România nu are centre dedicate recondiționării jucăriilor; jucăriile second-hand nu au o piață consolidată, iar reparația nu e văzută ca o formă de grijă, ci ca o improvizație. Trebuie să recunoaștem mai des că nu tot ce nu mai e nou este lipsit de valoare.

Și pentru că suntem în plin sezon de sărbători, resimțim, mai mult sau mai puțin, presiunea cadourilor „perfecte”. Ne întrebăm dacă darul nostru va fi pe plac, dacă va fi suficient, dacă va părea „prea puțin”. Rareori ne întrebăm dacă este util, dacă este folosit sau dacă ar putea avea o altă viață în mâinile altcuiva. Tot în Franța am descoperit și platformele online unde, după Crăciun, oamenii își revând cadourile nepotrivite, timp de câteva zile. O circulație firească a obiectelor, pentru recuperarea valorii lor. Se pare că afacerea era rentabilă, căci, de la an la an, tot mai mulți se conectau pentru acest serviciu. Cel care dorea produsul îl cumpăra, iar destinatarul cadoului nepotrivit își recupera valoarea financiară.

Și pentru că este timpul campaniilor de Crăciun, care îndeamnă la o acțiune de un minim efort, la un gând de bunăstare și bucurie către cei pe care nu-i cunoaștem, ar fi un moment prielnic să ne investim generozitatea într-o jucărie, într-o carte, într-un gadget care nu ne mai trebuie, dar căruia îi putem recondiționa aspectul ca să pară cât mai nou și funcțional. Economia circulară începe cu un gest mic, repetat: să cureți, să repari, să refaci. Generozitatea nu stă numai în gândul și în acțiunea de a dărui, ci mai ales în timpul investit în recondiționare.

Un copil nu are nevoie de o jucărie nouă, ci de una întreagă. Când pui într-o cutie o jucărie reparată și adaugi o carte sau un bilețel cu „Pentru tine, cu drag”, trimiți o parte din inima și gândul tău, departe, unui copil. Iar asta, poate, e cel mai important cadou pe care ni-l putem oferi nouă și altora.

România nu are centre dedicate recondiționării jucăriilor; jucăriile second-hand nu au o piață consolidată, iar reparația nu e văzută ca o formă de grijă, ci ca o improvizație. Trebuie să recunoaștem mai des că nu tot ce nu mai e nou este lipsit de valoare.

Și pentru că suntem în plin sezon de sărbători, resimțim, mai mult sau mai puțin, presiunea cadourilor „perfecte”. Ne întrebăm dacă darul nostru va fi pe plac, dacă va fi suficient, dacă va părea „prea puțin”. Rareori ne întrebăm dacă este util, dacă este folosit sau dacă ar putea avea o altă viață în mâinile altcuiva. Tot în Franța am descoperit și platformele online unde, după Crăciun, oamenii își revând cadourile nepotrivite, timp de câteva zile. O circulație firească a obiectelor, pentru recuperarea valorii lor. Se pare că afacerea era rentabilă, căci, de la an la an, tot mai mulți se conectau pentru acest serviciu. Cel care dorea produsul îl cumpăra, iar destinatarul cadoului nepotrivit își recupera valoarea financiară.

Și pentru că este timpul campaniilor de Crăciun, care îndeamnă la o acțiune de un minim efort, la un gând de bunăstare și bucurie către cei pe care nu-i cunoaștem, ar fi un moment prielnic să ne investim generozitatea într-o jucărie, într-o carte, într-un gadget care nu ne mai trebuie, dar căruia îi putem recondiționa aspectul ca să pară cât mai nou și funcțional. Economia circulară începe cu un gest mic, repetat: să cureți, să repari, să refaci. Generozitatea nu stă numai în gândul și în acțiunea de a dărui, ci mai ales în timpul investit în recondiționare.

Un copil nu are nevoie de o jucărie nouă, ci de una întreagă. Când pui într-o cutie o jucărie reparată și adaugi o carte sau un bilețel cu „Pentru tine, cu drag”, trimiți o parte din inima și gândul tău, departe, unui copil. Iar asta, poate, e cel mai important cadou pe care ni-l putem oferi nouă și altora.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp