Libertatea de a nu fi ticălos o mai apărăm și noi?

Foto: Pagina de Media

„Săriți! Să apărăm libertatea de exprimare!” - strigă acum unii, aflând printr-o manipulare de cea mai joasă speță de o presupusă decizie a CNA de a suspenda pentru zece minute emisia postului Realitatea TV. Și da, uite că sărim! Sărim să explicăm cum e treaba cu libertatea asta de exprimare, care în ultimii ani a contribuit major la ridicarea extremismului în România. Asta s-a întâmplat nu pentru că libertatea de exprimare ar fi problematică de la un punct încolo, ci pentru că n-a stat nimeni de vorbă cu oamenii să le explice că orice tip de libertate are limite. 

Iar faptul că acum ne privim unii pe alții și avem sentimentul, și unii, și alții, că ceilalți sunt smintiți, derivă chiar din această proastă înțelegere a libertății de exprimare pe Internet. Căci Internetul a construit cadrul propice unei lumi în care oamenii nu mai trebuie să se privească în ochi ca să se înțeleagă, așa că regulile unei conversații normale s-au modificat și ele. Și mulți au rămas cu impresia că pe net poți spune orice vrei tu. La fel, și dacă ești deputat extremist. Ei bine, nu e chiar așa. Ba aș risca să spun că nu e deloc așa!

În primul rând, dacă e să ne luăm informațiile din cărțile de filosofie, trebuie spus că nimeni n-a zis vreodată că libertatea de exprimare e infinită și continuă, că e ca dreptul de a respira. Nu! În toată filosofia, libertatea, de orice tip ar fi ea, se oprește în punctul în care ajunge să facă rău. Cu alte cuvinte, orice libertate a ta se oprește în punctul în care atentează la libertatea mea. E un schimb interuman și un compromis pe care îl facem unii cu alții, pentru ca fiecare să se poată manifesta deschis și plenar prin toate atu-urile pe care le are. 

De câteva seri bune, de când urmăresc ce se întâmplă în emisiunea fostei consiliere a lui Dragnea și Dăncilă, Anca Alexandrescu, am senzația că intru într-un univers paralel, în care regulile dezaterii, dar și legile ca atare, sunt diferite. Am auzit de câteva ori expresii de tipul „Marș, mă” sau „Vă calc pe cap, jigodiilor!”, venind chiar din partea persoanei care ar trebui să joace rolul de moderator al dezbaterii. 

Dincolo de partea formală a lucrurilor, am remarcat și partea de fond, la fel de problematică. Căci am văzut victimizări ale legionarilor, am văzut apologia unor minciuni și ridicarea la rang de profesie a uciderii de oameni. Căci zice aceeași moderatoare la un moment dat despre legionari că „acești oameni n-au omorât pe nimeni… în România”. Și că publicul și presa confundă legionarii din Legiunea Străină cu legionarii anilor 40, uitând foarte confortabil să menționeze faptul că, de exemplu, pe paginile de socializare ale lui Sechila și ale partenerei lui, Elena Puiu, sunt postate mesaje de tip legionar, sunt glorificate imagini precum cea a lui Zelea Codreanu sau sunt postate fotografii ale celor doi cu arme de foc în mână. Aceeași Anca Alexandrescu ne mărturisește în direct că și-ar dori să meargă ea însăși cu copiii ei într-o „tabără de haiducie”, organizată de Sechila, căci e nevoie ca oamenii să știe să se protejeze. Uitând, de asemenea, foarte confortabil de toate dovezile filmate care arată că în acele tabere se propovăduiesc mesajele unor lideri legionari, criminali cunoscuți ai istoriei. Și sunt doar câteva dintre exemplele care-mi vin acum, pe repede înainte, în minte.

Ce se întâmplă seara la Realitatea TV nu e presă, oricât ar susține unii sus și tare că pe un post TV poți face orice. Presa are, sigur, libertatea de exprimare, dar în condițiile respectării adevărului pe cât posibil. Da, sunt momente în care chiar și presa dă rateuri. Dar presa de bună credință își asumă acele rateuri, le spune deschis și își prezintă scuzele publicului său. Presa nu e circ, iar libertatea de exprimare nu e similară dreptului de a face jocurile unor actori interni și externi care atacă ordinea democratică. Vă amintiți că, la începerea războiului din Ucraina, a existat o decizie în România de închidere a canalelor de propagandă rusească în România? Sigur, au sărit și atunci câțiva, dar nu prea mulți. Că avea sens, nu-i așa? Un stat agresor, care ucidea familii și distrugea munca de-o viață a unor oameni ca și noi, n-avea dreptul să justifice asta în niciun fel, pe niciun canal! La fel ar trebui să fie și acum privită chestiunea de către noi și, mai ales, de către autorități. Căci avem în România niște legi care se încalcă pe bandă rulantă. Și una din ele sună așa: „Fapta persoanei de a promova în public idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.”

Sigur, nu vă faceți probleme legate de încălcarea vreunei libertăți în cazul Realității TV! Inclusiv anunțul suspendării emisiei postului de către CNA, lansat cu mare fast chiar de către fosta consilieră a lui Dragnea și Dăncilă, e o minciună. O spune chiar CNA, care vine acum cu un drept la replică în care explică faptul că „statul paralel” nu suspendă emisia Realitatea TV nici măcar pentru un minut. De fapt, este vorba de o decizie veche de aproape doi ani a CNA, prin care postului i se cerea difuzarea, timp de 10 minute, a textului unei sancțiuni. Și, foarte convenabil, postul Realitatea TV a decis ca acele 10 minute să fie programate taman acum, ca să fie loc de victimizare pentru această ”eroină a poporului”.

Într-o lume normală, în care legile se respectă, libertatea de exprimare ar fi stindardul absolut al civilizației. Dar în lumea noastră, unde totul e pe dos, libertatea de exprimare a devenit un cuțit cu două tăișuri. Care poate tăia foarte eficient pâinea, dacă stă în mâinile unei persoane altruiste, dar poate ucide fără noimă, dacă a fost acaparat de ticăloși. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp