Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Liceele românești se întrec în roboți. A fost lansată competiția First Tech Challenge România

First Tech Challenge

Câțiva liceeni stau pe marginea unui câmp de bătaie pentru roboți, îmbrăcați în niște tricouri mov, inscripționate cu un ochi încadrat de roata unui mecanism și un nume de echipă: Robo Sapiens. Roboții adună niște cuburi pe care le pun mai departe în niște cutii aflate pe un plan înclinat. 

Au fost construiți și sunt pilotați de o echipă mai veche din România, AutoVortex, care a reușit să se claseze pe locul trei pe națiuni în finala First Tech Challenge, desfășurată în Statele Unite ale Americii. 

Începând din această săptămână, cunoscuta competiție de robotică se desfășoară și în România, sub numele de BRD First Tech Challenge România powered by Vodafone, iar organizatorii speră ca zeci de echipe din liceele românești să ajungă, în timp, se înscrie la concurs. Pentru acest lucru, pun la dispoziția liceelor din București și din țară know-how, asistență și echipamente. 

„A venit într-o zi doamna directoare la noi, ne-a spus că e un concurs de robotică și ne-a întrebat cine vrea să participe. Am vrut eu și încă trei din clasa a XII-a, mai sunt și câțiva copii din clasa a IX-a. După aceea am făcut brainstorming, pentru nume, pentru logo. Am venit cu Robo Sapiens, iar logo-ul reprezintă îmbinarea dintre tehnologie și partea umană. Am făcut rost de o sală în liceu, în care am făcut atelierul de robotică, iar tot ce înseamnă echipament o să ne fie dat de organizatorii de la FTC România. O să primim și o imprimantă 3D care o să ne fie de mare ajutor”, spune David Niculae, elev la Colegiul Național „Spiru Haret”. 

Veteranii de la Tudor Vianu care fac parte din echipa AutoVortex îi vor ajuta cu informații despre construirea roboților. Bogdan Mihai, unul dintre aceștia se uită în jur la Hub-ul First Tech Challenge România: o sală mare amenajată în cadrul Facultății de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice, dotată cu o suprafață de concurs, felurite unelte și echipamente și trei imprimante 3D. 

„E un pas foarte mare față de locul din care am plecat. E un spațiu foarte mare, avem toate sculele, avem mai multe scule de același fel, ca să nu mai stăm și să spunem: Dă-mi și mie patentul. Stai că n-am terminat”, crede Bogdan Mihai, care, de la anul speră să studieze chiar în cadrul Facultății de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice de la Politehnică. Povestește despre prima reacție a liceenilor atunci când văd roboții. „Prima reacție a copiilor e: Wow! Vreau să mă joc și eu cu el, pot să îl conduc și eu? După aceea, când își dau seama pe parcurs ce trebuie să facă, se simt motivați să continue. Da, normal că o să îi ajutăm. Fiind fondatorii proiectului, o să ajutăm echipele noi, așa cum ne-au ajutat cei de la Școala Americană pe noi atunci în primul an”, spune liceeanul.

Hub construit în 40 de zile

Pentru că așa a început, în urmă cu cinci ani, proiectul, cu o donație a celor de la Școala Americană, în jurul căreia Ionuț Panea, pe atunci profesor la ASE, a construit o echipă de robotică. „Am pornit la drum acum cinci ani de zile, acum scânteia a fost reprezentată de Școala Americană, care ne-a oferit un kit de piese. Și ca să vezi cum se învârte roata, la cinci ani după aceea, noi putem să oferim speranță altor licee din toată România”.

Luni, la First Tech Challenge Hub a avut loc prezentarea programului care își propune să încurajeze elevii de liceu să utilizeze principii de inginerie în domeniul roboticii, într-un mediu competitiv. Concurenții vor trebui să proiecteze, construiască, programeze și opereze roboți care vor participa, în finala competiției, la un joc complex în echipe, pe o suprafața plană delimitată. Îndrumați de mentori și antrenori, elevii vor fi încurajați să își dezvolte abilități din domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii, în timp ce învață importanța muncii în echipă și a inovației.

Directorul general al McCann România, Bogdan Enoiu, cel care a avut inițiativa lansării competiției First Tech Challenge în România, spune că hub-ul a fost construit în 40 de zile, cu o investiție de 60.000 de euro. „Aș vrea ca din ce în ce mai mai multă știință și din ce în ce mai multă tehnologie să fie prezentă îe școlile noastre și să avem o Românie mai logică, mai ordonată, mai productivă. Știm cu toții starea în care se află învățământul românesc, cu foarte multe vârfuri, dar cu un mare, mare gol la partea de mijloc. Noi încercăm să avem cât mai multe licee care să participe la acest program. Ionuț Panea a vizitat aproape 40 de licee din toată țara”, a declarat acesta la evenimentul de lansare.

Flavia Popa, Secretar General, BRD Groupe Societe Generale a arătat spre macheta unui roboțel, Mind Craft, aflat în sală. „Această competiție este despre o pasiune. Fără pasiune nu avem nicio șansă. Avem nevoie de voi, avem nevoie de ideile voastre, vrem să schimbăm pas cu pas țara în care trăim prin voi și prin ideile voastre. Am creat pentru voi acest roboțel, Mind Craft, dar mă aștept să îi puneți în cap minte deșteaptă și în inimă pasiunea voastră”, a spus ea.

Echipele de liceu înscrise în competiția First Tech Challenge România vor construi câte un robot care se va încadra în tema globală stabilită de FIRST international. Anul acesta, tema este #velocityvortex. Dincolo de întrecerea între roboții construiți de echipele participante, elevii vor trebui să își promoveze echipa și să câștige notorietate în comunitățile lor. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Ca o concluzie, problema e destul de simplă. Fiecare materie are un nucleu şi o arie care ar trebui cuprinsă de la avansaţi la performanţă sau excelenţă. În mod logic nucleul trebuie să fie obligatoriu iar restul opţional. La rândul lor, unele materii se nuclează într-un nucleu fiind necesare (matematica, limba română etc.) şi altele opţionale (religie, şah - materie pentru care există manuale dar nu există profesori). Felul în care e alcătuit nucleul unei materii e şi asta discutabil; unele sisteme pun exagerat de mult, altele puţin sau exagerat de puţin. Componenta psihologică e şi ea luată în calcul în ţări în care actul de a învăţa e luat în serios (la noi mai puţin). Unele materii se pot comasa - geografie-astronimie/ istorie-ştiinţe politice, însemnând că se vor învăţa doar bazele. Atuul sistemelor din afără rămâne interdisciplinaritatea: matematica e aplicată concret fizicii, politica e explicată prin ştiinţa istoriei etc. Asta înseamnă că un elev din afară va cunoaşte mai puţină istorie decât un elev de-al nostru, dar o va cunoaşte practic. Metoda proiectelor săptămânale e preferată temelor zilnice, însemnând capacitatea elevului de a se autodisciplina şi de a-şi cântări timpul. Timp în care există şi timp liber destinat lecturii sau jocului, lucru care nu prea se întâmplă pe la noi, unde sistemul îţi dă de la ora 15:00 până la 23:30 vreo cincisprezece exerciţii la matematică, două pagini la română, lecţia la geogra şi testul de istorie de mâine, că a vorbit Costel în ore şi ne dă test. Asemenea atrocităţi nu apar în ţări civilizate. Evident, niciun sistem nu e infailibil - cum e şi cazul elevilor britanici care au probleme cu fracţiile - dar principiile sunt cele normale şi sănătoase, iar pe acest sistem se poate construi. Pe al nostru nu, pentru că e greşit din start. Şi în defintiv scopul nu este să înveţi, ci să aplici practic ce ai învăţat. Lucru la care noi suntem deficitari.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      De acord pana la un punct: nu sunt convins ca sistemul nostru e gresit din start, sau ca nu se mai poate repara si construi pe baza lui. La fel cred ca inveti si ca sa te cultivi, nu doar pentru aplicarea practica, altfel ar fi nevoie de mult mai putin decat se face in orice scoala (daca ne-am axa pe o meserie si atat, nu ar fi nevoie de mai mult de 8 ani de scoala, cu anumite exceptii).
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Competiţia este un lucru minunat, cu o singură condiţie: să depindă de LIBERUL ARBITRU al fiecăruia. Noi vorbim de un învăţământ românesc praf şi pulbere, care în afara câtorva vârfuri, fabricăm frustraţi cu diplomă. E minunat să excelezi într-un domeniu, dar cu o singură condiţie: SĂ VREI, nu să te oblige. Nu "eşti bun la mate, nu vrei să participi la olimpiadă?" Are gură, dacă îl pasionează olimpiada vrea din start. Da, competiţia îi omoară încep dacă nu o doresc. Spre deosebire de adulţi, copii nu se pot apăra. E acelaşi mod de gândire comunist: toţi trebuie să fim olimpici, toţi trebuie să avem rezultate etc. Nu, nu toţi. Doar cei care vor. Învăţământul nu se face cu de-a sila. În rest şi licee din afară au asemenea competiţii. Nu e chiar atât de neobişnuit.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      "Vrei", asta nu suna a obligatie. Si n-are cum sa vrea din start daca nu stie ce-i aia olimpiada. Copilul poate foarte bine sa se apere, pentru ca poate foarte bine sa spuna "nu" si are parinti cu care poate sa vorbeasca. Daca are gura sa spuna ca vrea, are gura sa spuna si ca nu vrea. Si evident ca nu e pentru toti, dar sa spui ca te omoara incet mi se pare cea mai amuzanta exagerare. Profesorii nu au cum sa forteze elevii sa mearga la concursuri, conform regulamentelor (cei care incearca pot fi reclamati, au fost destule cazuri in care a intrat si mass media pe fir). Iar daca parintii sunt dusi cu pluta, atunci ei insisi isi omoara copiii incet, nu concursurile. Pana acum tot nu vad o justificare pentru lamentarile tipice doamnei Moraru legate de concursuri.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Problema e cu materia, nu cu olimpiadele în sine. Iată cum stau treburile: ca să ajungi la asemenea performanţe ai nevoie de un învăţământ la capacitate de 100%. În sistemele de învăţământ normale se învaţă la capacitate de 50%. Cei pasionaţi sunt extraşi de profesori care ştiu să-i detecteze şi urmează restul de 50% OPŢIONAL. La noi se face automat 100%, ceea ce reprezintă o prostie majoră. Nu ştiu dacă s-a înţeles logica mecanismului. Învăţământul românesc tratează copii ca pe nişte lămâi: storci trei kile ca să obţii un pic de concentrat. Restul arunci la gunoi. Concentratul e foarte bun, dar restul?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      In mod normal asa se face si la noi: la scoala se preda materia normala, de clasa, profesorii ii detecteaza pe cei buni/pasionati si le spun de olimpiade. Dupa aceea urmeaza pregatirile, fie la cercuri la scoala, fie in particular, dupa caz, cu materie specifica (semnificativ mai mult decat se face la clasa). Daca profesorul insista sa faca materie de olimpiada la clasa (sa zicem inductie sau un inceput de analiza la clasa a 7-a sau a 8-a), atunci acel profesor poate fi reclamat, exceptie facand desigur clasele de olimpici.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Ok, poate că n-am ales cea mai bună formulare. Încerc altfel. Nucleu = 50%. Perfomanţă = 100%. Excelenţă (aici intră olimpiadele) = 150%-200%. În afară se predă 50%, iar restul se completează OPŢIONAL. Ideea este că în afară există chiar materii opţionale din care copii îşi pot alege. La noi totul se face la grămadă şi la capacitate de 100%. Obligat-forţat. Genul de gândire comunistă, unde toată lumea TREBUIE, unde toată lumea E OBLIGATĂ.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Ca să simplific mai mult lucrurile: poate un elev din afară să participe la o olimpiadă doar cu ce i se predă la şcoală? Nu, pentru că materia e insuficientă. Ca să particpe are nevoie de un curs suplimentar. Poate un elev de la noi să participe la olimpiadă fără a lucra suplimentar? DA! Şi cunosc pe cineva care - doar prin atenţia la ore - are rezultate la olimpiadă. Ce deducem de aici? Că elevul de la noi face mai mult decât cel din afară. Când acest lucru e benevol, atuci totul e ok. Când nu este, atunci putem vorbi de un învăţământ de tip storcător de creiere, care te obligă să îngurgitezi împtriva voinţei tale.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Depinde si de materie, banuiesc, si poate si de talentul innascut. Si eu aveam rezultate la olimpiade la romana in generala fara sa fac vre-o pregatire (era natura materiei, tinea de imaginatie mai mult decat de cunostinte, nu aveam vre-un mare talent). Dar as fi curios la ce materie si ce rezultate mai exact a obtinut acea persoana. Am dubii serioase ca se pot obtine rezultate la materiile exacte fara vre-un fel de pregatire (macar si doar niste explicatii primite in familie). Nucleu comun avem si noi, se face in clasele 1-8. Acel 100% se face la anumite materii, in liceu. Unde e nevoie de 150-200% pentru competitie se face in mod normal benevol. Da, elevii nostri fac mai mult decat altii, si, dupa cum am vazut recent, foarte bine fac.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Iar confundaţi lucrurile. Dvs. susţineţi că în şcolile noastre se face materia normală, iar cei care vor olimpiade se pregătesc suplimentar. Nu vă contrazic, însă omiteţi că normalul românesc e diferit de normalul din alte sisteme de învăţământ europene. La noi normalul e mult umflat. Umflat inutil şi chinuitor. Nu transformaţi olimpicii în normă. Olimpicii şi performerii sunt întotdeauna un segment mic. Performanţa unui sistem de învăţământ este dată întotdeauna de MEDIE, nu de vârfuri. La noi normalul e anormal. La noi normalul e un tocător de creiere, şi asta se poate verifica uşor comparând materia pe care e silit să o îngurgiteze un elev de clasa a VI-a comparativ cu un altul din Marea Britanie sau Olanda. Veţi vedea ce direnţe imense sunt. La noi învăţământul e un storcător de creiere, un tăvălug strivitor. Da, apar şi olimpici, dar ei sunt o excepţie. Noi ar trebui să vorbim de medie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Nu am spus ca normalul nostru ar fi acelasi cu normalul din alte parti. Nici nu as vrea sa fie, pentru ca s-a cam demonstrat ca cei care provin din sisteme aerate au probleme mai tarziu la facultate (vedeti comentariile lui @A.D. de pe acest site legate de sistemul finlandez; nu e chiar atat de performant pe cat pare la prima vedere; nu mai aduc aminte aici si de experientele personale, pentru ca acelea sunt pana la urma putine, niste cazuri particulare). Nu zic ca nu avem probleme in sistemul de invatamant, sunt multe si sunt grave, dar sunt din ce in ce mai convins ca nu de la programa pornesc problemele, ci de la infrastructura deficitara, profesori slab pregatiti, salarii mici, lipsa de investitii de la buget etc. Sigur ca un elev din Marea Britanie face mai putina materie (la scolile de stat; sunt multe scoli particulare unde se face treaba mai serios si unde sunt pregatiti elevii pentru admiterile la facultatile de renume), dar asta inseamna ca are de suferit mai tarziu. Dupa cum s-a vazut la votul pentru Brexit, educatia precara poate fi de-a dreptul periculoasa pe termen lung. Nu zic sa nu avem noi o medie capabila, din contra. Ce criticam eu initial era atitudinea celor care critica in mod exagerat si incorect mediile competitive in general (doamna Moraru in special prezinta niste lamentari de-a dreptul spectaculoase, de la dansa am prins expresia cu "omoratul incet"). E o atitudine care observ ca se tot propaga, si nu neaparat in ceea ce priveste mediul de invatamant (cel putin nu cel preuniversitar).
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Din nou nu aţi înţeles cum stau lucrurile. În Marea Britanie se face la fel de multă carte ca la noi, cu diferenţa că poţi alege ce anume să faci sau nu. Există un nucleu mult mai mic decât al nostru în jurul căruia gravitează opţionalele. Cei care vor să dea la facultate se pregătesc folosindu-se de opţionale. Cei care vor să deprindă doar o meserie (bucătar, zidar etc.) parcurg doar nucelul şi în final se specializează pe meseria aleasă. Problema cu Brexitul nu provine din faptul că cei care în Marea Britanie aleg să se specializeze pe matematică nu trec prin iadul comentariilor literare. Acelaşi sistem de învăţământ se face şi în Olanda, Franţa etc. N-am spus că un elev britanic care va da la matematică trebuie să fie slab pregătit. Am spus doar că un elev care va da la matematică nu are nevoie de critică literară. Îi folosesc probabil câteva noţiuni elementare, nu şi aprofundarea excesivă. Asta înseamnă învăţământul ţintit. La noi se face mult şi inutil, şi în final copii nu se mai pregătesc la nimic (media, ca sunt şi excepţii). Să nu rămânem cu impresia că în Europa nu se face şcoală şi că noi suntem buricul pământului. Se face, însă alegi. Vrei matematică? Te specializezi pe matematică. Restul e doar de acompaniament, mult mai subţire de cum se face la noi. Sper că acum s-a înţeles ideea.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      P.S.: N-ar strica să ne uităm şi pe un clasament al sistemelor de învăţământ europene. Olanda, Marea Britanie, Irlanda se află foarte sus în clasament. Dovadă că sunt mult mai eficiente. Şi e normal să fie aşa, din moment ce nu sunt atât de încărcate şi pun accent pe liberul arbitru.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Clasament dat de ce? Testele PISA? Din punctul asta de vedere ne-a lamurit @A.D. la unul din articolele anterioare cum stau lucrurile. Finlanda pare sa stea cel mai bine in ceea ce priveste testele PISA, insa la intrarea in facultate viitori studenti au probleme de manipulare a fractiilor(!). Astia sunt oameni care au vrut, care au optat exact cum ziceti dvs. sa faca matematica pentru nivelul respectiv (inginerie, daca nu ma insel) si aveau problemele respective. Cat despre Marea Britanie, nu, nu fac cat facem noi, cel putin nu in sistemul de stat, altfel nu s-ar pune problema sa tot faca tabla inmultirii 2 ani. Scolile lor particulare sunt destul de bune, da. Cat despre cei care poate nu acced la o facultate, nici acolo nu mi se pare ca stau lucrurile bine, altfel nu ar fi votat atat de multi pentru Brexit ca sa isi puna DUPA vot intrebarea: "Ce este UE?". Si noi avem o doza de liber arbitru in sistemul nostru, evident nu la fel ca in alte sisteme, dar suficienta: vrei matematica? Intri la un liceu cu profil real si incepi sa te specializezi acolo.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu, eu nu m-am lămurit. Arătaţi-mi dvs. un singur clasament în care sistemul nostru se situează pe primele locuri. Din nou nu aţi înţeles ideea. N-am spus că o persoană care doreşte să devină inginer trebuie să fie slab pregătită. Am spus doar că un inginer n-are nevoie de alte aprofundări pe diverse materii, cum e critica literară la noi. De ce finlandezii au probleme cu fracţiile? Nu ştiu, dar din moment ce sistemul e format din nucleu şi opţionale e posibil să existe şi inconştienţi care să se prezinte la examene doar cu nucleul absolvit. Cât despre tabla înmulţirii vă asigur că sunt elevi care se bâlbâie la ea şi în clasa a VI-a. Şi nu sunt puţini. La noi se trece repede prin materie pentru ca să încapă mai mult, dar sunt elevi - nu olimpici, evident - care au probleme elementare. Sunt multe lacune care sunt acoperite. Cât despre meserii şi studii superioare vă pot spune că o societate mai are nevoie şi de zidari, lucrători în industria de mobilă etc. În rest sunt deacord cu dvs. că dacă vrei matematică trebuie să intri la un liceu unde să faci puternic matematică, dar de ce să faci şi critică literară în acel liceu? Aud? E o tâmpenie! Nu vorbim aici de noţiuni elementare de gramatică şi o spoială de teorie literară (gen să deosebeşti un roman de o nuvelă) dar CRITICĂ LITERARĂ? Nu resping învăţământul SPECIALIZAT, dar să fie SPECIALIZAT! Matematică? Ok, atunci mai uşor cu româna sau cu muzica sau mai ştiu eu ce materie. Ori la noi se face mult din toate. Literatura se face la nivel de academie, cu CRITICĂ LITERARĂ, matematica se face de performanţă chiar şi la cei care nu o doresc şi tot aşa. Trebuie să existe liberul arbitru. Ştiu matematică de performanţă, ok, dar nu mă pune şi la critică literară, că e absurd! Da, înţeleg să disting o nuvelă de un roman - e o chestie de bun simţ - dar să descriu semănătorismul şi simbolismul când ocupaţia mea principală e matematica e de noaptea minţii!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Tocmai, clasamentele actuale nu par sa fie suficient de bine gandite, moment in care nu conteaza pe ce loc se situeaza Romania, cum se pare ca nu conteaza nici pe loc se situeaza Finlanda. Legat de Finlanda, nu doar cativa oameni aveau acele probleme, ci un numar ingrijorator. Redau citatul lui @A.D.: " „The mathematics skills of new engineering students have been systematically tested during years 1999-2004 at Turku polytechnic using 20 mathematical problems. One example of poor knowledge of mathematics is the fact that only 35 percent of the 2400 tested students have been able to do an elementary problem where a fraction is subtracted from another fraction and the difference is divided by an integer.”Aveți aici articolul; puteți întreba pe semnatari dacă e adevărat:http://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/KivTarEng.htmlKyösti Tarvainenprincipal lecturer in mathematicsHelsinki Polytechnic StadiaSimo K. Kiveläsenior lecturerHelsinki University of Technology". Din esantionul respectiv DOAR 35% au reusit sa rezolve o problema cu scaderi de fractii! Cand incercau sa intre la facultate, la un institut politehnic. Cat despre zidari, lucratori in industria de mobila etc., da, de acord ca o societate are nevoie de ei, evident! De aceea nici nu i-am exclus cand am vorbit de votul Brexit. Oameni care aveau cel mai probabil doar nucleul de baza au votat intai ca dupa aia sa-si puna problema "ce este UE?". Si spun cel mai probabil pentru ca in general oameni fara educatie superioara au rezonat cu propaganda lui Farage. Asa ca nucleul lor clar nu e suficient. Cat despre ce se intampla la noi, hai sa rezolam intai problemele de infrastructura si sa aducem profesori capabili in invatamant in numar mare si apoi sa reevaluam. Eu zic ca e OK sa faci in liceu si ceva literatura (da, chiar si niste comentarii, nu e o tragedie), fara sa exagerezi. Asta cred ca tine in mare parte de profesor. Poate sunt necesare ceva modificari si la programa, nu spun ca e perfecta, dar tot nu vad de ce am face vre-un salt semnificativ catre sistemele din Vest. Au si ele probleme, si anume ingrijorator de apropiate de ale noastre, avand in vedere cat de bine sunt finantate.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Iar amestecăm lucrurile. Un student la matematică incapabil să rezolve o fracţie e o problemă, dar e posibil şi pentru că sistemul actual transferă operaţiile elementare computerelor. Arhitecţii de exemplu trebuie să aibă talent la desen, dar proiectele sunt făcute acum pe programe 3D care desenează automat. În curând arhitecţii vor renunţa probabil desenul de mână. Din nou, m-aţi înţeles ABSOLUT greşit! Dacă multe sisteme au hibe, atunci al nostru este absolut catastrofal, nu pentru faptul că pregăteşte un student la matematică, ci pentru că impune CRITICĂ LITERARĂ la generală şi bacalaureat. E o aiureală! Dacă faci matematică la ce-ţi foloseşte critica literară şi istoria curentelor literare? E absurd! Înţeleg noţiuni de teorie elementare - nu exagerat, după cum spuneţi - dar un specialist în matematică n-are nevoie de critică literară. Ideea pe care o susţineţi cum că noi producem pe bandă rulantă critici literari care sunt în viaţa de zi cu zi ingineri sau electricieni e hilară! În afară de câteva noţiuni elementare nimeni nu mai e în stare să încropească un comentariu literar de nivelul bacalaureatului. Şi asta se poate demonstra uşor. Categoric că o persoană needucată e o pradă uşoară, dar dvs. confundaţi educaţia cu aiureala care se face la noi, unde cineva care va da la litere e obligat să rezolve în liceu exerciţii cu matrice de care nu va avea nevoie niciodată! E absurd! Chiar nu se vede absurditatea? Da, sunt numeroase persoane care habar n-au să rezolve matrice şi numeroase persoane incapabile să mai aştearnă pe hârtie un comentariu de critică literară gen liceu, dar asta nu înseamnă incultură. Nu-mi spuneţi că istoria semănătorismului te luminează. Dacă o pornim agale pe stradă întrebând din om în om credeţi că aflăm pe cineva care să dea definiţia semănătorismului? E absurd! Sistemele din afară au hibe - nimic de zis - dar nu se compară cu stresul sistemului autohton.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Nu, dar (ideal, cel putin) a auzit de semanatorism si stie ce sa caute, daca va fi interesat. Cu fractiile e mai dur: un student care nu stie sa rezolve asa ceva inseamna ca nu a inteles cum functioneaza algebra elementara, regulile ei, iar asta e grav. Nici eu nu pot sa fac mintal radical din cine stie ce numar, dar stiu macar cum functioneaza operatiile pe R, cum se defineste un corp etc., treburi pe care ar trebui sa le stie un student care vrea sa devina inginer (sa zicem ca necesitatea definitiei corpului e discutabila, operatiile de baza insa nu). Analog cu arhitectii: nu vor mai desena de mana, dar tot vor sti anumite reguli si principii din spatele programelor cu care vor lucra, lucru absolut necesar. Da, la liceu se impun anumite lucruri pentru ca nu se trece complet la o specializare. Asa pot si eu sa spun: de ce ar trebui istorie la bac la profilul uman? Poate nu e necesara tuturor pe urma. Ei, dar ceva-ceva tot e necesar. Se mai poate aera programa, intr-o oarecare masura, sigur, ce incerc sa spun e ca nu are rost sa idealizam sau sa imitam (chiar si intr-o masura mai redusa) sistemele din vest. Asa e, la matematica nu-ti trebuie critica literara, drept urmare nu se face critica literara la facultate, unde se face intr-adevar specializare (desi daca tot vorbim de sistemele din vest, la anumite universitati din vest se impune studentului sa ia un curs pe semestru din alta arie decat cea in care se specializeaza; eu de exemplu am luat cursuri de istorie si psihologie, desi lucram pe fizica; altii luau cursuri de scriere creativa etc.). Stresul altor sisteme e mult diferit de al nostru, adevarat, dar observ ca acolo se cade in extrema cealalta: relaxarea e exagerata, se face prea putin.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu este nevoie să cauţi semănătorismul în alte sisteme de învăţământ (în fine, ei nu au semănătorism, mă refer la curentele literare în general) pentru că e chiar acolo.Tot ce ai de făcut este să urmezi cursul respectiv. Nu eşti obligat, doar dacă vrei şi te pasionează. Şi una e să auzi despre şi alta e să dai teză din întreg capitolul. Ca să nu mai vorbim de limba străină a criticii literare, în care eşti obligat să zici "metatext" sau mai ştiu eu ce trăznaie specifică. În plus eu nu vorbeam de critică literară la facultate, că la facultate nu mai faci nici istorie dacă te faci inginer. Eu vorbeam de critică literară în şcoală generală şi liceu. În afară se face gramatică, comunicare şi scriere creativă. Critica literară şi istoria literaturii se fac opţional. Cu fracţiile nu cunosc, dar dacă un student la litere nu pricepe cum e cu algebra nu e o catastrofă. Ştiaţi că există studenţi la uman care nu prea le au cu... tabla înmulţirii? Cunosc un personaj în carne şi oase. Nu generalizez, dar există. Şi tabla înmulţirii nu e algebră, îţi trebuie concret, când faci piaţa. În rest nu ştiam că se dă istorie la bac, la uman. Istorie? De ce să nu dai principii de teorie plastică? Lumea se îmbracă groaznic, nu armonizează culorile conform principiilor cromatice. Practic vorbind cromatica e mai importantă decât istoria, pentru că e folosită in viaţa de zi cu zi. Bref, una e să cunoşti principii şi alta e să le aprofundezi. Una e să ai noţiuni elementare de literatură şi alte e să faci un comentariu literar (critică literară) şi să toceşti curente literare fără să vrei şi fără să ai aplecare spre aşa ceva. Asta face sistemul nostru, îndeasă cu forţa.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Scuze, cand vorbeam de semanatorism ma refeream strict la exemplul dvs. cu persoana luata aleator de pe strada (am presupus ca persoana este adulta). Ideea era ca, odata ce ai auzit/iti amintesti de asa ceva, stii in mare ce sa ca uti in carti/pe net, dar trebuie sa fi avut contact cu subiectul respectiv. Cu fractiile da, un student la litere probabil nu va avea nevoie de exercitii cu fractii, cum ar avea un inginer. Tabla inmultirii da, e mult mai importanta. Daca am avea o majoritate de profesori bine pregatiti, nu ar exista astfel de exemple. Inca prin 2000 si un pic se mai facea scoala buna, tin minte ca noi nu aveam astfel de probleme, si nu toti eram buni la mate. Cat despre uman, da, s-a inlocuit bacul la mate pe care il dadeau cu bac la istorie. De ce istorie si nu principii de teorie plastica...n-as sti sa va spun. Sunt de acord cu dvs ca nu tot ce se da la bac va fi neaparat si util la locul de munca mai tarziu, insa o deschidere si catre alte domenii nu e rea. De aceea dadeam exemplul cu facultatile, unele sisteme din vest sunt un pic ciudate din punctul asta de vedere: nu cer atat de mult la scoala si liceu, in schimb cer o astfel de deschidere la facultate. Da, oricat ar parea de ciudat, sunt cazuri in care un viitor inginer trebuie sa ia un curs de, sa zicem, istorie (isi poate alege, important este ca respectivul curs sa fie de profil uman). Legat de comentarii am mai discutat, liber la aerat din punctul meu de vedere.
      • Like 0
  • Anon check icon
    O initiativa frumoasa, felicitari tinerilor participanti, profesorilor coordonatori si organizatorilor! Ei, dar sa nu-i uitam pe cei care tot posteaza pe aici despre cat de nasoala e competitia pentru elevi si cum ii omoara incet. Le asteptam parerile.
    • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult