Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Copiii care construiesc roboți pentru România

Un robot mătură în lung și în lat podeaua în căutarea unor bile pe care să le pună apoi în niște tuburi înalte. E un fel de cutie cu pereți laterali de alubond și cu un steag dacic desenat pe un panou de plexiglas aflat în față. I se spune Tancul. Panoul e crăpat, semn al loviturilor primite în timpul luptelor de la etapa finală a concursului FIRST Tech Challenge, desfășurată în Statele Unite ale Americii. 

Robotul a fost proiectat, construit și pilotat de AutoVortex, o echipă de liceeni români, care s-a clasat pe locul al treilea în topul pe națiuni al competiției. Un rezultat excelent, mai ales pentru o țară care nu are o tradiție în robotică și care nu investește în pregătirea elevilor pentru astfel de concursuri.

Antrenorul și mentorul liceenilor este Ionuț Panea, un om pentru care, în urmă patru ani, roboții erau doar niște personaje din filmele SF. Preda economia în limba germană la Academia de Studii Economice din București, când a primit un telefon. 

Directorul unui liceu tehnologic din Voluntari i-a spus că a primit o donație de echipament de la Școala Americană și că ar vrea să facă o echipă de robotică. Pentru ca să îi poată învăța pe copii cum se construiesc și pilotează roboții, a trebuit să înceapă să studieze el însuși. A reușit, împreună cu primii patru copii din Voluntari pe care i-a pregătit, să se califice la concursul FTC din America.

Cum se schimbă un copil care ajunge să facă robotică

Înfrângerea a fost zdrobitoare, dar atunci a înțeles în sfârșit ce trebuie să facă. „M-am gândit că proiectul va continua, cu ajutorul liceului, al primăriei. Nu a fost așa, nu am mai primit niciun sprijin, iar liceul nu avea nici măcar o șurubelniță, deși era liceu tehnologic”, spune Ionuț Panea. 

Copiii s-au retras, iar el a continuat pe cont propriu, fără niciun fel de finanțare. A găsit alți copii și a plătit la început materialele și transportul concurenților la concursuri din banii săi. A început să aibă rezultate din ce în ce mai bune la concursul din SUA la care ajung elevii de pe toate continentele, după ce trec de etapele dure de calificare din Coreea de Sud, Rusia, Germania, Olanda. Cu un an înainte, elevii lui s-au plasat pe locul al doilea. 


La ultima ediție FTC, la care nivelul a fost mai ridicat, au ocupat locul al treilea. „Suntem singura echipă de robotică din FTC, care s-a calificat patru ani la rând la Campionatul Mondial. I-am luat de la zero, le-am explicat piesele, totul pe înțelesul lor, pentru că și eu am învățat din practică, și a prins. Până acum nu am avut niciun copil care să se retragă pentru că nu i-a plăcut”. 

Cel mai important lucru pe care îl învață elevii la clubul său de robotică nu este legat de știință și tehnică. „ Copiii își dezvoltă în primul rând abilități sociale. Nu vă vine să credeți cât se schimbă un copil care ajunge la robotică. De la simpla socializare cu colegii, până la abilitățile de autocontrol de care ai nevoie ca să câștigi. Să te controlezi tu la meci, unde sunt emoții, stres, e un calvar”, spune Ionuț Panea.

Opossum și Felix, doi roboți campioni

Bogdan Mihai, Răsvan Babaca și Raluca Oprea sunt trei dintre tinerii care fac parte din echipa AutoVortex. Cu toții sunt elevi în clasa a XI-a la Liceul de Informatică „Tudor Vianu” din București. Anul trecut, Răsvan a participat la primul său concurs în Olanda. AutoVortex se dusese acolo cu doi roboți, ambii construiți de elevii români: primul, Felix, era înscris în competiție, al doilea, Opossum, era de rezervă. La un moment dat, organizatorii au anunțat că echipa Arabiei Saudite nu are robot – le fusese reținut la aeroport. 

Atunci Ionuț Panea a convins o parte din echipă să concureze cu Opossum în locul arabilor. „Avea șase roți, asemănătoare cu cele de la un cărucior de supermarket. Ca să vireze, trebuia să miști fiecare roată. Fiecare se mișca individual și noi trebuia să le aliniem pe toate, astfel încât, dacă una făcea un unghi de 90 de grade și cealaltă să facă la fel. Dacă intra cineva noi și o roată se deregla, era o problemă. Dar noi ne-am asigurat să îl protejăm suficient de bine”, spune liceeanul. Răsvan Babaca a fost coordonatorul echipei, în timp ce colegele lui l-au pilotat. Opossum a ieșit pe locul I în competiție, iar Felix, pe locul al doilea. „Din păcate, meritele s-au dus la arabi și ei au primit invitație oficială pentru America. Noi am primit însă cupa”, povestește Răsvan. Rezultatul obținut de echipa oficială, cea care l-a pilotat pe Felix, a asigurat însă și pentru AutoVortex un loc în competiția din SUA.

Lucrează câte 10-12 ore pe zi

Liceenii din echipă construiesc fiecare robot de la zero: îl proiectează pe calculator, scot piesele la o imprimantă 3D, îl programează. „Pentru mine, personal, cea mai mare satisfacție este să prpiectez o piesă pe calculator și după aceea să ajung să o țin în mână și să o pun pe robot. Un robot e construit în proporție de 50 la sută din piese scoase la imprimanta 3D”, spune Bogdan Mihai. Raluca Oprea și Răsvan Babaca se ocupă de partea de programare. „Eu sunt pasionată de partea de programare, nu atât de construcție. Partea de realizare se împarte în construcția propriu-zisă și programare, realizarea creierului. Fiecare are o contribuție și acolo unde cineva nu se descurcă este altcineva care îi acopera lipsurile”, arată Raluca Oprea. 

Când construiesc un robot, lucrează și câte 10-12 ore în fiecare weekend. Nu simt când trece timpul, acolo în casa Ionuț, pe care o numesc server. „Copiilor le place. pentru că nu e ca la școală, să stai în bancă, să primești o temă, să primești o notă, nota aia e cum e. Și în timpul ăla să așteți să pleci acasă. Copiii care vin la robotică nu mai vor să plece a casă, se face 11-12, vin părinții să-i ia și ei ar mai sta”, a văzut Ionuț Panea.

Performanță cu bani de acasă

Când robotul este gata, merg cu el la concurs, unde lupta este extrem de dură. Robotul care încearcă să își îndeplinească misiunea este, de obicei, atacat de adversari. Competiția este locul în care elevii demonstrează că știu să lucreze în echipă, să fie atenți, să fie inspirați, să fie combativi, dar și să formeze alianțe. În acest moment, echipa se pregătește pentru noua ediție a concursului din America. Au de construit un robot capabili să urce pe pereți verticali, poate să adune bile și cuburi de diferite culori și să facă diferența între ele. Pentru ca robotul să poată fi construit, competitorii trebuie să își achiziționeze din SUA anumite kituri, pentru care fiecare membru al echipei plăteștecâteva sute de euro. Contribuția este plătită de părinții elevilor, la fel ca multe dintre deplasările în străinătate. 

Sponsorii sunt puțini și, de cele mai multe ori, nu sunt dispuși să investească prea mult. „Avem nevoie de un teren de joc, noi ne antrenăm pe unde putem, singura echipă de robotică de FTC mai e la Școala Americană și ei ne mai pun la dispoziție terenul lor. Noi ne antrenăm pur și simplu la campionate. Mergeam în Rusia, vedeam cum arată bilele și cuburile și practic ne testam sistemul. După, ne perfecționam robotul. Am primit piese de la echipe din străinătate cărora efectiv li se făcea milă de noi”, povestește Ionuț Panea. Bogdan Mihai spune că, în străinătate, lucrurile se întâmplă cu totul altfel. „În SUA echipele sunt finanțate de comunitățile locale, care investesc în ele. De aceea și sunt atât de multe echipe americane în concurs”. 

El unul visează că va reuși, într-o bună zi, să construiască rovere de explorare sau roboți care să salveze vieți în incendii. Colegii lui, Raluca și Răsvan, ar vrea să ajungă să realizeze roboți care să fie folosiți în scop medical. Astăzi sunt în clasa a XI-a și nu peste mult timp vor da examen la facultate. „Fiind pasionată de informatică, de programare, pe viitor îmi doresc să urmez o astfel de facultate. Gândindu-mă la perspectivele mele, cred că ar fi mai bine să plec. Clar țara tuturor posibilităților e America”, spune Raluca. Ca și colegii ei, și-ar dori să rămână acasă. Însă pentru asta, acasă trebuie să aibă ceva de oferit. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Felicitari copii si prof. coordonator, iar sponsori vor fi in continuare parintii deoarece societatea noastra nu poate sa va sprijine cu mai nimic.
    • Like 1
  • Vom continua lupta pentru a duce steagul Romaniei pe locul I pe podium. Imi doresc ca un numar cat mai mare de copii sa aiba in viitor acces la acest domeniu fascinant si sa se poata bucura de rezultatul muncii depuse.
    • Like 2
  • Poate fără prea mare legătură cu articolul ăsta și fără sa fiu un adept al teoriilor conspirațiilor, ajung încet și sigur la concluzia ca, de fapt, ăsta e scopul : îndepărtarea sau mă rog încurajarea spre emigrare a tuturor minților capabile ... Pt a se conserva dictatura incompetenților a căror solidaritate ar trebui studiata ca fenomen social.
    • Like 1
  • Plecati in alte tari, copii...nu merita sa va irositi viata in wc-ul asta de tara.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult