Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Livia Rotar, 90 de ani: „Plutonul de execuție avea puștile ațintite spre mine, iar comunistul m-a întrebat: Livia, mai crezi în Dumnezeu?”

Livia Rotar

În fața unui astfel de român nu poți decât să simți recunoștință, să iei exemplu și să te bucuri că ai putut să îi săruți mâna. Doamna Livia Rotar, din orașul Gherla, are 90 de ani. În 1950 a fost arestată de regimul comunist pentru că, împreună cu mai mulți prieteni, le ducea celor fugiți în munți mâncare cu căruțele.

A fost prinsă și dusă în fața plutonului de execuție. Soldații stăteau cu armele ațintite spre ea, iar comunistul a întrebat-o:

-Livia, și acum mai crezi în Dumnezeu?

Doamna Livia se uită limpede la mine și îmi spune așa: “Eu toată viață mea, la întrebarea asta, nu am să răspund altfel decât cu un “da”, hotărât! Așa am răspuns și cu puștile îndreptate spre mine. Nu au tras! Sunt și acum în viață! Poate cineva, atunci, să îmi spună că nu trebuie să cred în Dumnezeu? În cel care a făcut ca acum să nu știu exact nici câți strănepoți am ajuns să mai am!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule Pândaru, nu mai spuneți festivale că vă faceți de râs.
    • Like 0
  • Sunt surprinsa sa o aud pe doamna Livia Rotar spunand ca il iarta pe tortionarul ei, Visinescu, dar nu ii poate ierta pe nemtii care ,nu stiu cum au chinuit-o in timpul razboiului, fapt ce o deternima sa vrea ca "tara sa fie condusa de un roman adevarat". Eu nu sunt mancatoare de sasi de aceea, nu inteleg afirmatia doamnei Rotar. Stiam de la parintii mei ca rusii s-au purtat oribil cu noi chiar daca se facusera stapani pe casele noastre.
    • Like 2
  • t.l. check icon
    Frumos! Felicitari republica pentru numeroasele articole publicate pe aceste teme. Multumim!
    • Like 0
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon
    M-am bucurat să aflu despre acest om extraordinar!

    Dar vreau acum să vă mulţumesc pentru altceva, în alt registru de idei, domnule Pândaru, pentru că nu am prilejul să vă scriu în altă parte. Acel reportaj filmat, al dumneavoastră, "Marile bucurii ale fotbalului mic", domnule, e delicios, pur şi simplu delicios!!! L-am privit şi răsprivit ! Felicitări şi echipei! Sigur aveţi oameni cu fler ! L-aş premia ! Dialoguri haioase, imagini haioase dar nu doar atât. Domnule, o umanitate caldă, simpatică. Culmea, nu mi-a părut nimic şi nimeni ridicol acolo! Haz nebun dar nimic ridicol! Să stai o vreme printre oamenii aceia e terapie!

    Eu îmi îngădui acum aceste efuziuni dar apreciez foarte mult şi sobrietatea dumneavoastră oarecum neutră şi totuşi caldă din poziţia de comentator al reportajului .
    • Like 2
  • Am convingere că e mai mult în spatele poveștii care poate inspira cititorii. Așa, rămâne doar o notă senzaționistă din păcate. :(
    • Like 0


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

CT Popescu

Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul 2, cu toate că l-am sunat și l-am rugat insistent s-o facă, am fost dezamăgit de lipsa lui de responsabilitate; mi-am spus că de vină este orgoliul rănit. Când s-a apucat să arunce niște declarații care îl așezau în AUR și la postul tv MarșMă, unde s-a și dus, mi-am spus că e din pricina frustrării și pentru că se consideră trădat de cele 3 partide care l-au „susținut”.

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult

ICE Minesotta / sursa foto: Profimedia

Amice, n-ai recunoaște un extremist de stânga nici dacă și-ar flutura unul ideologia la zece centimetri de fața ta. Știu, sună kinky. Ce vrei tu de fapt să spui este că ți-ar plăcea să-ți descarci pistolul în capul oricui nu-ți convine ce crede, după care îl faci extremist de stânga. Nu contează cine e, ce face, de unde vine sau ce bicicletă are acasă. Nu-ți convine ce spune cutare? Bam! Extremist de stânga ce ești tu. Protestezi împotriva abuzurilor ICE? Ești extremist de stânga.

Citește mai mult