(Foto: Facebook/Liviu Marian Pop)
Fostul ministru al Educației, Liviu Marian Pop, a postat recent pe Facebook o imagine în care apar două poezii avangardiste din manualul de Limba română pentru clasa a IX-a.
„Fără cuvinte”, comentează fostul ministru într-o notă critică, precizând că manualul alternativ se află pe băncile elevilor începând din anul 2004.
(Sursa: Facebook/Liviu Marian Pop)
Unul dintre autorii manualului invocat, lingvista Rodica Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, spune că la 15 ani, literatura nu trebuie să fie o sperietoare, o inutilitate sau o corvoadă. „Manualul de clasa a IX-a începea cu o temă foarte frumoasă – Joc şi joacă ˗, atrăgând atenţia că jocul e foarte important pentru a ne dezbăra de crispare şi de înţepeneală a minţii”, explică Rodica Zafiu.
Am rugat-o pe lingvista Rodica Zafiu să explice rostul poeziilor avangardiste în manualul de liceu:
„Lucrurile cele mai grele se pot adesea exprima destul de uşor. La 15 ani, literatura nu trebuie să fie o sperietoare, o inutilitate sau o corvoadă. Pentru că e sursă de plăcere, de libertate a gândirii, de joc al inteligenţei şi de creare a emoţiei, şi doar prin toate acestea de înţelegere şi de autocunoaştere. Manualul de clasa a IX-a începea cu o temă foarte frumoasă - Joc şi joacă ˗, atrăgând atenţia că jocul e foarte important pentru a ne dezbăra de crispare şi de înţepeneală a minţii. Structura limbajului se înţelege cel mai bine observând jocurile de limbaj şi schimbările limbii; literatura se înţelege cel mai bine punând în discuţie limitele ei, prin jocul cu formele literare. Ce înseamnă poezie? Ce poţi sugera prin sonoritatea cuvintelor? Care e rolul formei (sonore sau grafice) în poezie? Cazurile extreme sunt cele care stimulează gândirea, nu definiţiile învăţate pe de rost, nu clişeele comentariilor literare. Sensul exerciţiilor e următorul: aveţi tot dreptul să spuneţi ce vă sugerează o formă grafică sau sonoră. Aveţi toată libertatea să interpretaţi un text, fără să aşteptaţi să vă înveţe cineva ce vrea să spună şi fără să căutaţi să copiaţi nişte etichete gata făcute. Dar pentru asta trebuie un pic de atenţie şi de curiozitate. Şirurile de litere din Cântecul monstrului din Loch Ness alcătuiesc nişte enunţuri într-o limbă pe care nu o ştim, dar care e posibilă ˗ sau poate doar un şir de sunete non-umane, de oftaturi, gemete, ţipete sau plescăituri animale? Enunţurile au totuşi o intonaţie: sunt întrebări, exclamaţii, aserţiuni. Sonoritatea lor e mai curând neplăcută, stridentă, repetitivă; textul începe energic şi se termină într-o bolboroseală obosită sau adormită, resemnată, pe care ne-o imaginăm simultană cu recoborârea sub apă. Ne putem închipui că o fiinţă fantastică încearcă să spună ceva, apoi se scufundă la loc. Putem percepe un efort comic şi dramatic în acelaşi timp; eventual, o sugestie să vedem în orice încercare de comunicare poetică cântecul unui monstru ciudat şi probabil inexistent. La 15 ani, putem decide să ne păstrăm atenţia şi curiozitatea proaspete, prin joc şi imaginaţie; şi chiar să continuăm să citim literatura”, a explicat Rodica Zafiu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Revenind la programă, există o confuzie penibilă între limbă şi literatură. Însăşi titulatura materiei e înşelătoare: limbă şi literatură română.
ABSOLUT GREŞIT!
De fapt titlul corect - pe care unele manuale îl au deja - este LIMBĂ ROMÂNĂ şi LITERATURĂ. Nu se învaţă DOAR literatură română. A nu se confunda cu gramatica şi comunicarea, care se referă la vorbirea COLOCVIALĂ (nonliterară, curentă).
În V-VIII se învaţă bazele literaturii (morfologia textelor literare), iar din liceu se face literatură română.
Literatura este o artă, gramatica este o ştiinţă. Literatura - ca şi pictura - sunt OPŢIONALE, gramatica este OBLIGATORIE.
În alte sisteme avem ARTS AND LITERATURE (artă şi literatură), separat de gramatică & comunicare.
Literatura, pictura şi muzica nu sunt chiar necesităţi. Îţi pot oferi un plus, însă nu constituie o necesitate de prim ordin.
Cu alte cuvinte cineva poate fi dat afară din serviciu dacă redactează un mail cu "este mulţi", dar nu va fi dat afară dacă nu poate comenta un poem la nivel de bacalaureat. La fel cum nu ni se cere comentariu de critică plastică atunci când trecem pragul unei expoziţii n-ar trebui să ni se ceară critică literară. Toţi suntem AMATORI de artă, nu profesionişti, fie că vorbim de pictură, muzică sau literatură.
În prezent sistemul nostru va fi obligat să îmbrăţişeze opţionalele. O listă pe care se află deocamdată doar religia, dar va veni şi rândul artelor (pictură, muzică, literatură). Este foarte posibil ca exemene şi bacul să se dea în viitor doar pe gramatică şi probleme de comunicare concrete (redactarea unei scrisori de intenţie, a unui email, a unui CV etc.)
"În prezent sistemul nostru va fi obligat să îmbrăţişeze opţionalele." - asta rezulta de unde?
Sigur că importanţa culturii generale e covârşitoare, însă nu dai oricum la orice vârstă, cum se face la noi.
Sistemul finalndez este foarte centrat pe cultură generală - astronomie, matematică, muzică etc. - însă ADAPTAT vârstei. Ce facem noi în generală şi liceu la literatură ei fac la facultate. Nu întâmplător SISTEMUL nostru este foarte jos.
Elevilor li se cer definiţii stupide despre titlul paratextual şi alte inepţii pe care le învaţă PE DE ROST şi le uită imediat ce ies din şcoală.
Asta nu e cultură generală, e turnat cu lopata.
Cu invatatul pe de rost am mai zis: toceala nu e obligatorie, e o alegere.
Cat despre finlandezi, se pare ca situatia nu e tocmai roz la ei: http://akarlin.com/2013/07/scandinavians-cant-do-fractions/
Daca stii "Somnoroase pasarele", "Catelus cu parul cret" si p-aia cu "domnul Susai" e suficient. Nu mai zapaciti elevii cu tot felul de bazaconii.
Ca să prinzi subtilitatea şi jocul unei astfel de poezii, trebuie să ai ceva „sub picioare”, o fundaţie cât de cât stabilă pe care să construieşti astfel de jocuri şi să exprimi păreri în cunoştinţă de cauză. Poate ar fi fost mai nimerit ca acele poezii să apară într-un manual de clasa a XI-a sau a XII-a, când elevii „făcuseră cunoştinţă” cu simbolismul, cu Urmuz şi cu dadaismul.
Dar, repet, este doar o părere de părinte.
Iertati, dragi cititori, o biata anelida cu creier in faza embrionara care are vocabularul limitat la 113 cuvinte, cu tot cu prepozitii, conjunctii, interjectii, onomatopee si... emoticonuri.
Iertati, dragi cititori, acest liviu care incearca si el sa evolueze la stadiul de primata.
Da'... nu-l ajutati! Caci el, nu stie ca nu stie!
"Ion este şmecher şi viclean cu Ana lui Baciu, o iubeşte pe după sobă şi o lasă cu burta la gură, nu ştiu cât il interesa pe el plodul, dar clar că vroia pământ"
"Vasile Baciu ii frige o bătaie lui Ana de o omoară iar la înmormântare o jeleşte, părinţii lui Ion mor de bautură odata cu copilul lor Petrişor"
"Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus: de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu"
"Scrisoarea a 3-a a fost scrisa dupa primele 2 scrisori. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu primele 2 scrisori."
"Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate!"
Crispati rau de tot, d-le...