Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR: „Academicii” care au susținut aceste măsuri înțeleg foarte bine răul pe care îl fac, dar sunt prea oportuniști pentru a spune adevărul celor care le ascultă sfatul

Lucian Croitoru

(Foto Facebook/Lucian Croitoru)

„Academicii” care au susținut aceste măsuri în spatele ușilor închise înțeleg foarte bine răul pe care îl fac, dar sunt prea oportuniști pentru a spune adevărul celor care le ascultă sfatul, scrie Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, pe contul său de Facebook, referindu-se la OUG adoptată vineri de Executiv, privind măsurile de a impozita activele băncilor dacă ROBOR depășește 2 la sută, de a impozita cifra de afaceri la companiile din domeniul energiei electrice și termice și de a altera modul actual normal de funcționare a pilonului II de pensii.

„Toate aceste măsuri le par, celor care le-au adoptat, singurele soluții rămase pentru a compensa creșterea nesustenabilă a salariilor și a pensiilor, și se mizează pe ideea că «taxa pe lăcomia băncilor» va fi acceptată, în virtutea faptului că publicul nu iubește băncile. Dar acestea nu sunt soluții de menținere a dezechilibrelor în limite sustenabile. Iar publicului, oricât de tarat ar fi de trecutul lui comunist, nu-i place să fie jignit”, consideră Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR. 

Postarea integrală a consilierului guvernatorului BNR, Lucian Croitoru:

„Iată cum văd eu problema cu măsurile de a impozita activele băncilor dacă ROBOR depășește 2 la sută, de a impozita cifra de afaceri la companiile din domeniul energiei electrice și termice, de a altera modul actual normal de funcționare a pilonului II de pensii:

(i) „Academicii” care au susținut aceste măsuri în spatele ușilor închise înțeleg foarte bine răul pe care îl fac, dar sunt prea oportuniști pentru a spune adevărul celor care le ascultă sfatul;

ii) În consecință, toate aceste măsuri le par, celor care le-au adoptat, singurele soluții rămase pentru a compensa creșterea nesustenabilă a salariilor și a pensiilor, și se mizează pe ideea că „taxa pe lăcomia băncilor” va fi acceptată, în virtutea faptului că publicul nu iubește băncile. Dar acestea nu sunt soluții de menținere a dezechilibrelor în limite sustenabile. Iar publicului, oricât de tarat ar fi de trecutul lui comunist, nu-i place să fie jignit. Însă politicile masive de redistribuire, adică de a lua de la sectorul productiv, care investește în viitorul acestei țări, pentru a da pentru consum exact asta fac: îi jignesc pe prea mulți prin ipoteza că aceștia din urmă nu au măreția visătorului care are nevoie de libertate, cultură și aspirații, ci se mulțumesc cu a avea un acoperiș, a-și umple burțile și a avea un minimum de asistență medicală precară. Ronald Reagan a fost foarte sugestiv în această privință: „socialiștii ignoră partea omului care este spiritul. Ei îți pot asigura adăpost, îți pot umple burta cu șuncă și fasole, te pot trata când ești bolnav, toate lucrurile garantate unui prizonier sau unui sclav. Ei nu înțeleg că noi, de asemenea, visăm (aspirăm la mai mult, nota mea);

(iii) Dar acest popor nu este deloc lipsit de spirit. El are puterea de a visa cu forța cu care visează orice mare popor. Deoacamdată nu are curajul să viseze deoarece este indus în eroare de discursul înșelător al elitei noastre politice referitor la „inamicul din exterior”, prezent aici prin multinaționale etc. Dar când vălul pus de acest discurs se va risipi, visul va țășni cu o forță ce va uimi. În concluzie, chiar dacă nu pare, parafrazându-l pe Reagan, România este prea mare pentru viziuni înguste. Iar acest lucru se va vedea într-un viitor mai degrabă apropiat decât îndepărtat.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lucian check icon
    Dar pentru a aspira la mai mult trebuie sa avem prima data burtile pline. Flamanzii cand aspira la mai mult fac revolutie. Sigur ca v-ar placea. Totdeauna in perioadele de criza bancile sunt principalele beneficiare.
    • Like 0
  • "se bazeaza pe faptul ca publicul nu iubeste bancile" - citat din Croitoru.
    Corect. Asadar este un fapt cunoscut si recunoscut de insusi consilierul BNR. Dar de ce nu iubeste publicul bancile? Asa, din principiu, din ura proletara? Ce au facut si ce nu au facut bancile publicului, astel incat acesta, acum, le uraste? Aud?
    Nu zic decat ceea ce zic. Nu zic ca masurile introduse sunt corecte sau au sens economic. Dar doresc ca dnul Croitoru sa elaboreze putin asupra motivelor pentru care populatia a ajuns sa simta ca bancile lucreaza nu cu ea, nu pentru ea, ci impotriva ei, astfel incat acum raspunde cu justificata ura ... Problema de fond nu e la populatie. Si, paradoxal, nu e la Guvern. Daca bancile ar fi lucrat astfel incat existenta lor sa fie relevanta, pozitiva, ziditoare, atunci populatia ar fi reactionat altminteri, nu? In nici un caz cu o placitidate cladita pe ura pe care corect a identificat-o dnul Croitoru ...
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult