Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Lui Samir îi place verdele

Design for Good

Pfuu. Samir își șterge fruntea cu tricoul. A apărat patru din zece șuturi și toate au fost pe poartă. Râde de prietenii lui care au încercat să îl învingă. Râde pentru că ei trebuie să fugă la școală, iar el are toată ziua liberă.

Se strecoară tiptil pe sub balconul la care poate apărea taică-su, care sigur ar urla pentru că sigur a făcut ceva greșit. Încă un pas. Doi. Gata. Libertatea e după containerul ruginit de gunoi.

Pe aleea care dă spre strada mare, Samir o vede pe Arina de la scara B. Adâncită în ecranul telefonului, Arina butonează un mesaj. Ce-o scrie, frate, atât? Samir a avut și el telefon dar era vechi și mergea prost. Avea o combinație de butoane și semne pe care apăsa ca să ajungă pe Youtube. Se mai uita și el la un clip, mai nimerea și piese noi. Îi căutase cineva la un moment dat niște trap că el nu știa cum și acum muzica de petrecere era amestecată cu niște ciudățenii din care nu înțelegea mare lucru, nici din sunete, nici din imagini.

Ieșit în bulevard, Samir dă nas în nas cu nea Vasile, paznicul de la fabrica de confecții. Nea Vasile îl salută pe deasupra ochelarilor, ridicând ochii din ziar. Îi face semn lui Samir spre televizorul pe care rulează ceva canal de știri. Samir știe ce vrea. Vrea să îi pună iar filmul ăla cu puiul de leu care nu mai știu ce naiba face, dar la un moment dat ajungea mare barosan. N-are chef. E și așa agitat, îl amețește vorbăria și cuvintele care fug unele după altele, pe ecrane, pe panouri, pe paginile revistelor pe care le transforma în proiectile pe vremea când se mai făcea ca mergea la școală. Și când totul dă pe-afară, în interior, simte că tâmplele îi pleznesc și îi vine să fugă și să-și ia câmpii.

Samir traversează în fugă printre mașini și sare gardul în parc. Fuge de-a lungul potecii și apoi dispare într-un desiș. Verde. Frunze, lăstari, pomi, tufe, iarbă. O lume fără cuvinte, pagini, anunțuri, ecrane, povești, simboluri sau lucruri care trebuie înțelese. Singura lume care îl acceptă pe Samir așa cum e.

Jumătate din tinerii români sunt analfabeți funcțional. Pentru ei, așa arată lumea în fiecare zi

Tu faci parte din jumătatea cealaltă, care poate schimba statistica. 

Înscrie-te la Design for Good, competiția care caută soluții digitale la problem reale. Fă-ți o echipă și împreună puteți influența destine cu o simplă soluție digital.

Intră pe designforgood.ro pentru mai multe detalii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult