„Abia după ce am început propria mea călătorie de vindecare, am înțeles cum pot să îi ajut pe oameni” - dr. Luke Sniewski, well-being coach

Dr. Luke Sniewski este well-being coach și terapeut somatic renumit pentru abordarea sa integrativă. Dr. Sniewski combină experiențele personale, academice și profesionale, utilizând ancheta compasională, practicile somatice și mindfulness-ul pentru a ajuta clienții să găsească vitalitatea, autenticitatea și liniștea interioară. Expertiza sa acoperă o gamă variată de clienți, de la executivi în căutarea sensului vieții la cei aflați în recuperare.

Ideile principale ale interviului:

- Experiența de viață joacă un rol semnificativ în abordarea coaching-ului de bunăstare. Când trecem prin experiențe de vindecare și învățăm să le gestionăm, putem deveni mai eficienți în sprijinirea altora în propriile lor procese de vindecare.

- Terapia trebuie adaptată la nevoile și contextul fiecărui individ. Terapia somatică e simplă și se concentrează pe curiozitate, deschidere și acceptare față de fiecare persoană în parte.

- Mindfulness și meditația au un impact semnificativ în viața oamenilor. Aceste practici pot ajuta oamenii să devină mai conștienți de reactivitatea lor și să aleagă răspunsuri diferite la provocările vieții.

Interviul pe larg:

Aș vrea să intru direct în subiect și să încep cu prima întrebare. Având în vedere experiența dumneavoastră ca wellbeing coach, observăm un fenomen în care există oameni care sunt mult mai tineri decât ar trebui să fie pentru acest rol. Ne-ar interesa să aflăm de la un wellbeing coach experimentat cum poate cineva să devină unul?

Punctul de plecare este acea dorință de a ajuta, de a influența și de a avea un impact asupra oamenilor. Desigur, alături de aceasta, se află și formarea, acreditările și procesul educațional care le însoțesc. Cu toate acestea, aș spune că, mai presus de orice, factorul X, ceea ce îi determină pe oameni să treacă de la un antrenor la un antrenor autentic și real, este experiența de viață. Când trecem singuri prin aceste experiențe, când simțim durerea și învățăm să o gestionăm, când ne aventurăm în călătorii de vindecare și ieșim din ele mai întregi și mai autentici, aceasta ne oferă încredere pentru a sprijini o altă persoană în propriul ei parcurs de vindecare. „Antrenor" este un cuvânt important, pentru că nu ne asumăm această călătorie în locul lor. Noi ghidăm. Una dintre greșelile pe care persoanele novice, antrenorii începători tind să o facă este să încerce să rezolve, să ajute, să schimbe și să se implice personal. Eu am fost acel antrenor. Abia după ce am început propria mea călătorie de vindecare, am înțeles cum să mă vindec pe mine însumi, cum să mă prezint autentic în fața oamenilor și cum să îi ajut în mod corespunzător.

Puteți să ne spuneți puțin despre călătoria dvs de viață și modul în care aceasta vă oferă o abordare unică în calitate de antrenor de bunăstare și de asemenea terapeut somatic?

Aș spune că am avut noroc. Am acumulat experiențe, certificări și modalități de a ajuta oamenii și nu am renunțat la niciuna dintre ele. Încetul cu încetul, acestea s-au combinat, s-au integrat și au evoluat într-un mod unic de a ajuta pe alții. Când am început această călătorie ca antrenor, a fost prin sesiuni de antrenament personal. Mi-am dat seama foarte repede că exercițiile fizice în sine nu rezolvă și nu răspund la toate provocările vieții. Pe măsură ce am acumulat mai multe experiențe, am învățat mai multe despre cum să ajut oamenii, cel mai recent exemplu fiind această terapie somatică. Abordarea, psihologia învățării, terapia și abilitățile de consiliere sunt toate elemente pe care le-am integrat într-un mod unic. Cred că fiecare dintre acestea, fiecare modalitate, fiecare context al bunăstării holistice are utilitate și se completează reciproc. Sper că am reușit să integrez toate aceste aspecte astfel încât să aibă sens, să pot identifica nevoile unui client și să le pot oferi sprijinul de care au nevoie. Este vorba de coaching, care îi ajută să avanseze, sau este terapia, investigarea și consilierea, care ne îndrumă să explorăm de ce se comportă în prezent într-un anumit mod. Pentru mine, este un echilibru continuu între a investiga trecutul pentru a înțelege prezentul și a lucra cu prezentul pentru a schimba viitorul. Este acest dans frumos pe care îl dansez cu fiecare client. Sper că acest lucru clarifică situația. Este o cronologie foarte frumoasă.

Ați menționat că vă adaptați, de asemenea, abordarea la clienți cu nevoi diverse. Presupun că lucrați cu o gamă largă de persoane, de la directori până la oameni obișnuiți. Cum vă adaptați abordarea?

Este o întrebare foarte bună, pentru că eu nu cred neapărat că am o nișă. Pentru mine, dacă îmi mențin curiozitatea, deschiderea și acceptarea necondiționată a persoanei din fața mea, am de gând să aflu ce îi face să aleagă și să folosească această abordare. Vreau cu adevărat să explorez și să înțeleg contextul fiecărei persoane, unde se duc și de ce se duc acolo. Știu, de asemenea, că, deși fiecare persoană este diferită la suprafață, ar putea să se prezinte cu diferite provocări, obiective și intenții. În spatele acestora, există o experiență foarte universală care provoacă suferință și care ne determină pe toți să dorim să cerem ajutor. Această experiență este reactivitatea. Este o mare parte din Somawise, cartea și călătoria Somawise, pentru că liniștea este ceea ce ne permite să intrăm în contact cu această reacție din corpul nostru care ne face să ne îndreptăm spre obiceiurile, comportamentele, spre acele alegeri automate pe care le judecăm și de care vrem să ne îndepărtăm. Fiecare persoană în parte, fie că este în căutarea unei schimbări autentice, fie că încearcă să fie mai sănătoși, fie că își doresc pace și armonie în interiorul relațiilor, în centrul experienței lor este reactivitatea. Pot vedea atât de multe aspecte diverse pe care le prezintă toată lumea, dar pot vedea, de asemenea, că există o bază de similitudini pe care le are fiecare persoană care caută ajutor.

Cu siguranță vă place România. Oamenii sunt foarte reactivi.

Reactivitatea este un dar universal, datorită experienței universale.

Mindfulness și meditația au fost subiecte des discutate. Unii consideră că este doar o tendință sau că au o anumită efemeritate. Cum credeți că va fi impactul lor în viitor asupra noilor practicanți și clienți?

Ne întoarcem la subiectul reactivității. Am tendința de a nu folosi aceste cuvinte pentru că sunt în jargon. Ele sunt pline de dogme și au fost distorsionate în scopuri interesate. Bineînțeles, fiecare persoană abordează aceste cuvinte în moduri foarte diferite. Când dezvăluim esența acestor practici și le simplificăm la o calitate fundamentală care, într-adevăr, inspiră schimbarea, atunci găsim liniștea.

Tocmai ce am vorbit despre liniște, dar pe măsură ce o practicăm ne eliberează, ne conferă potențialul și puterea de a aborda și de a răspunde diferit la experiențele care anterior ne-ar fi declanșat reacții automate. Aici intervine momentul declanșator. Am putea dori să reacționăm într-un anumit fel, să mâncăm ciocolată, să apelăm la alcool, să strigăm sau să facem altceva. Totuși, liniștea ne dă puterea de a observa această reacție. Se întâmplă în corp. Apoi, în acel moment, putem alege să reacționăm diferit. Acesta este cel mai puternic moment în care cineva care caută schimbarea poate intra în contact și poate fi conștient de aceasta.

Este nevoie de multă muncă pentru asta. Acum, o întrebare un pic mai personală. Puteți să ne împărtășiți părerile despre cercetarea meditație ca intervenție pentru bărbați?

Două constatări cheie - au fost interesante, deoarece nu au fost gândite să fie astfel. Pornografia este un comportament foarte unic, deoarece majoritatea bărbaților nu vorbesc despre ea, îl văd ca fiind rușinos. De fapt, cercetarea pe care am făcut-o a fost pentru mulți dintre participanții de sex masculin, prima dată când au vorbit cu cineva despre consumul de pornografie. Inițial, studiul a presupus: „Bine, hai să vedem dacă meditația îi ajută pe acești bărbați” - aceasta a fost ipoteza. Ceea ce nu am anticipat sau nu am luat în considerare este că pentru bărbații care discutau cu mine, aceasta a reprezentat de fapt prima lor oportunitate de a vorbi deschis despre ceva atât de stigmatizat. După discuție, ei îmi strângeau mâna cu recunoștință și îmi spuneau: „Mulțumesc. Nu am mai avut ocazia să vorbesc despre asta până acum”. Ulterior, mi-au trimis e-mailuri în care spuneau: „Cred că deja mă distanțez de acest obicei.” Aceasta a fost o experiență valoroasă. Înseamnă că există o calitate foarte importantă sau aspect în simpla împărtășire și exprimare a ceea ce este păstrat în interior, de a-l exprima în exterior într-un loc sigur; acesta este deja un proces terapeutic în sine. Aceasta a fost una dintre primele constatări. Odată ce începem să ne exprimăm și să vorbim despre provocările noastre, ne este mai ușor să trecem peste ele. A doua constatare a fost acceptarea. Atunci când am învățat că aceste comportamente, indiferent de natura lor, fie că este vorba de pornografie, țigări, alcool, bani, muncă, cumpărături sau orice altceva, au, în esență, funcția de protecție. La un moment dat, nu acum, dar în trecut, când acest comportament a apărut, era o formă de protecție. Când am recunoscut-o ca fiind o formă de protecție, am fost capabili să îi oferim mai multă compasiune și recunoștință în loc să le judecăm încontinuu, deoarece nu este comportamentul în sine important, ci funcția pe care o îndeplinește și nevoia pe care o satisface.

Mi-ar plăcea să vă întreb mai multe despre aceste experiențe, dar cred că nu avem suficient timp. Înainte să încheiem, mă întrebam dacă ați putea să împărtășiți pe scurt una dintre cele mai satisfăcătoare experiențe pe care le-ați avut lucrând cu clienții în călătoria lor spre bunăstare.

Nu am niciuna, dar voi spune că aceasta este una dintre cele mai satisfăcătoare experiențe pe care le-am avut și continui să le am. Nu că mă aștept sau că îmi doresc acest lucru, dar este atât de frumos atunci când un client își realizează propriul potențial. Când începe acest proces de învățare și aplică conceptele pe sine însuși. Sunt entuziasmat pentru că pot să mă dau un pas înapoi și aproape că devin martor la modul în care ei se auto-terapizează sau cum cresc și se dezvoltă. Este o experiență minunată și acesta este scopul pe care îl urmăresc. În cele din urmă, ei trebuie să meargă singuri pe această bicicletă a vieții. Pe măsură ce încep să observe acest proces, este ca și cum antrenamentul a fost ajustat sau chiar eliminat în totalitate, acest moment este cu adevărat emoționant. Este o analogie foarte potrivită.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp