Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lumea fără Florian Pittiș

Florian Pittis

„Nu contează cât de lung am părul / Important e cât de mult gândesc...” Cu greu s-ar putea imagina versuri care să definească mai exact personalitatea lui Florian Pittiș...

Meritul aparține lui Dorin Liviu Zaharia, un perfect necunoscut pentru lumea noastră de azi, în care „cunoscut” devine doar cel care face zgomot. Mult zgomot. Precum găina care se ouă, se pune pe cotcodăcit, iar se ouă, iar se pune pe cotcodăcit și tot așa, la nesfârșit... Câștigă găina care țipă mai tare!

Dar nu despre asta e vorba acum. Și mai ales astăzi. Este vorba despre faptul că de 14 ani Florian Pittiș nu mai este cu noi. Și ne-ar cam fi trebuit... Pentru că nu ne simțim deloc bine în zgomotul ăsta infernal... Deși mulți dintre noi cred că dacă suportă această cacofonie continuă sunt mai puternici, mai rezilienți, sunt mai bine „informați”, „la zi”, etc

Dar nici despre asta nu e vorba acum. Și mai ales azi...

Încerc să spun ceva despre absența lui Florian Pittiș, dar pentru asta ar trebui să mă desprind de versurile lui Dorin Liviu Zaharia. Ceea ce nu-mi prea reușește...

L-a pus să cânte așa:

„Sunt curat la trup, curat la suflet

Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât de mult gândesc

Simt în trup pletoşii daci, comati

Firea mea e saltul omenesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât şi cum gândesc...”

Și cine l-a ascultat cântând rămâne convins că vorbele astea erau ale lui, ale lui Florian Pittiș. Prea veneau din suflet! Prea era el!

Oare nu zicea Nichita că pe lume nu există poeți, ci numai Poezie? Zicea. Și poate că despre asta ar trebui să fie vorba acum. Și mai ales astăzi, 5 august, când, în 2007, Florian Pittiș murea într-un salon din Spitalul Fundeni, de o boală despre care și-a dorit până în ultima clipă să nu se știe.

Lumea a aflat până la urmă, pentru că lumea află dacă-și pune-n minte să afle ceva. Și asta era important atunci: de ce a murit? Ce avea?

Uite de ce cred eu că suferea Florian Pittiș:

„Vreau să-înalţ castele de gândire

Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc

Nu contează cât de lung am părul

Mai presus e cât şi cum gândesc

Nu e loc de noi în lumea voastră

Nu-s din noi acei ce ne muncesc

Şi ţin cont de cât de lung am părul

Nu de cum şi cât de mult gândesc”

Oare acum, când problema cea mai arzătoare a zilei a națiunii este dacă să scriem Gen sau Sex pe cartea de identitate, cum ar fi arătat Castelul de gândire pe care l-ar fi înălțat, dacă nu era cancerul ăla, Florian Pittiș? Și cine ar îndrăzni să urce în el ?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu văd nici eu rostul menționării chestiunii gen vs. sex și comemorarea lui Moțu Pittiș. Dar dacă autorul încearcă să insinueze că Pittiș ar fi fost dacopat și de aici homo- și/sau transofob fiindcă a cântat despre "pletoșii daci comati", e clar că asta e exact ca nuca în perete. Înainte de orice, Florian Pittiș era un important membru al Francmasoneriei, gradul 33. Păi cele 5 idealuri fundamentale pe care orice "frate" mason are obligația să le implementeze în viața sa de zi cu zi sunt Libertate, Egalitate, Fraternitate, Toleranță și Umanitate. Prin urmare, în mod sigur Pittiș, dacă ar mai trăi, ar avea o poziție progresistă, corectă și corect politică, în conformitate cu cele 5 idealuri de mai sus ale Francmasoneriei, organizație progresistă, benefică pentru întreaga omenire, care a reunit mereu de-a lungul timpului cele mai luminate minți, cu ajutorul cărora a încercat și de cele mai multe ori a și reușit să schimbe lumea în bine.
    RIP Florian Pittiș!
    • Like 0
  • Ana Hata check icon
    Domnule autor-contributor, vă mulțumesc pentru simțire și reamintire. Consider că v-ați făcut o datorie de onoare readucând în prezent o schiță de portret al ”omului liber” - fie el muzician, poet, gânditor sau toate laolaltă. Oameni ca Pittiș țin steagul sus peste generații. A, și, La mulți ani!... Să-i trăiți cu fruntea sus, oricum vor fi ei.
    • Like 1
  • Greșesc eu, ori versurile acestea (geniale, în fond) sunt o adaptare după.... William Shakespeare?
    • Like 0
  • E o mizerie ceea ce incercati sa faceti cu articolul asta. Fara sa fiu un specialist in "Florian Pittis" nu cred ca a luat vreodata o pozitie publica in tema pe care o abordati aici. A-i atribui ceva strain persoanei sale nu face decat sa-i intineze mostenirea pe care pretindeti ca o pretuiti indiferent de argumentatia pe care incercati sa o faceti.

    Astea fiind zise, articolul este ambiguu si, din punctul meu de vedere, se impleticeste inr-o pretiozitate de exprimare gratuita. Imi este neclar daca pretindeti ca Pittis ar fi fost impotriva constructiilor "gen/sex" sau ca de fapt ele nu conteaza (cum ar da sa se inteleaga din versurile melodiei pe care o citati) iar discutia din jurul lor e o bagatela ieftina menita sa dezbine opinia publica, ea fiind in sine irelevanta in comparatie cu alte probleme reale cu care se confrunta societatea noastra. Si, pana la urma, conteaza de fapt ce fel de om esti si nu cum te identifici.
    • Like 1
    • @ HateField
      Cam la acelasi lucru ma gandeam si eu. Versurile citate nu au nicio trimitere la "sex" sau "gen". Versurile acestea au o cu totul alta insemnatate,un cu totul alt mesaj. Sunt un mesaj adresat regimului comunist,perioada in care au fost scrise.
      Din pacata mi se adevereste inca odata,daca mai era nevoie, parerea ca REPUBLICA nu mai are contributori si publica orice,fara a citi macar ce publica.
      • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Fără exagerare, documentarul-anchetă Recorder „Justiția capturată” este unul dintre cele mai importante acte jurnalistice din ultimii 35 de ani. Structurat logic, pe o acumulare de mărturii, date, cazuri, fără ură și părtinire, mobilizând magistrați care și-au luat inima-n dinți și au început să vorbească, filmul îți cade în cap la final ca o lespede.

Citește mai mult

 Vlad Predescu.

„Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare”, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu. Imagine din arhiva personală a dr. Vlad Predescu

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  Cătălin Copăescu

„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”, spune doctorul Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România.

Citește mai mult