„Nu contează cât de lung am părul / Important e cât de mult gândesc...” Cu greu s-ar putea imagina versuri care să definească mai exact personalitatea lui Florian Pittiș...
Meritul aparține lui Dorin Liviu Zaharia, un perfect necunoscut pentru lumea noastră de azi, în care „cunoscut” devine doar cel care face zgomot. Mult zgomot. Precum găina care se ouă, se pune pe cotcodăcit, iar se ouă, iar se pune pe cotcodăcit și tot așa, la nesfârșit... Câștigă găina care țipă mai tare!
Dar nu despre asta e vorba acum. Și mai ales astăzi. Este vorba despre faptul că de 14 ani Florian Pittiș nu mai este cu noi. Și ne-ar cam fi trebuit... Pentru că nu ne simțim deloc bine în zgomotul ăsta infernal... Deși mulți dintre noi cred că dacă suportă această cacofonie continuă sunt mai puternici, mai rezilienți, sunt mai bine „informați”, „la zi”, etc
Dar nici despre asta nu e vorba acum. Și mai ales azi...
Încerc să spun ceva despre absența lui Florian Pittiș, dar pentru asta ar trebui să mă desprind de versurile lui Dorin Liviu Zaharia. Ceea ce nu-mi prea reușește...
L-a pus să cânte așa:
„Sunt curat la trup, curat la suflet
Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc
Nu contează cât de lung am părul
Important e cât de mult gândesc
Simt în trup pletoşii daci, comati
Firea mea e saltul omenesc
Nu contează cât de lung am părul
Important e cât şi cum gândesc...”
Și cine l-a ascultat cântând rămâne convins că vorbele astea erau ale lui, ale lui Florian Pittiș. Prea veneau din suflet! Prea era el!
Oare nu zicea Nichita că pe lume nu există poeți, ci numai Poezie? Zicea. Și poate că despre asta ar trebui să fie vorba acum. Și mai ales astăzi, 5 august, când, în 2007, Florian Pittiș murea într-un salon din Spitalul Fundeni, de o boală despre care și-a dorit până în ultima clipă să nu se știe.
Lumea a aflat până la urmă, pentru că lumea află dacă-și pune-n minte să afle ceva. Și asta era important atunci: de ce a murit? Ce avea?
Uite de ce cred eu că suferea Florian Pittiș:
„Vreau să-înalţ castele de gândire
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc
Nu contează cât de lung am părul
Mai presus e cât şi cum gândesc
Nu e loc de noi în lumea voastră
Nu-s din noi acei ce ne muncesc
Şi ţin cont de cât de lung am părul
Nu de cum şi cât de mult gândesc”
Oare acum, când problema cea mai arzătoare a zilei a națiunii este dacă să scriem Gen sau Sex pe cartea de identitate, cum ar fi arătat Castelul de gândire pe care l-ar fi înălțat, dacă nu era cancerul ăla, Florian Pittiș? Și cine ar îndrăzni să urce în el ?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
RIP Florian Pittiș!
Astea fiind zise, articolul este ambiguu si, din punctul meu de vedere, se impleticeste inr-o pretiozitate de exprimare gratuita. Imi este neclar daca pretindeti ca Pittis ar fi fost impotriva constructiilor "gen/sex" sau ca de fapt ele nu conteaza (cum ar da sa se inteleaga din versurile melodiei pe care o citati) iar discutia din jurul lor e o bagatela ieftina menita sa dezbine opinia publica, ea fiind in sine irelevanta in comparatie cu alte probleme reale cu care se confrunta societatea noastra. Si, pana la urma, conteaza de fapt ce fel de om esti si nu cum te identifici.
Din pacata mi se adevereste inca odata,daca mai era nevoie, parerea ca REPUBLICA nu mai are contributori si publica orice,fara a citi macar ce publica.