Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Lumea fără Florian Pittiș

Florian Pittis

„Nu contează cât de lung am părul / Important e cât de mult gândesc...” Cu greu s-ar putea imagina versuri care să definească mai exact personalitatea lui Florian Pittiș...

Meritul aparține lui Dorin Liviu Zaharia, un perfect necunoscut pentru lumea noastră de azi, în care „cunoscut” devine doar cel care face zgomot. Mult zgomot. Precum găina care se ouă, se pune pe cotcodăcit, iar se ouă, iar se pune pe cotcodăcit și tot așa, la nesfârșit... Câștigă găina care țipă mai tare!

Dar nu despre asta e vorba acum. Și mai ales astăzi. Este vorba despre faptul că de 14 ani Florian Pittiș nu mai este cu noi. Și ne-ar cam fi trebuit... Pentru că nu ne simțim deloc bine în zgomotul ăsta infernal... Deși mulți dintre noi cred că dacă suportă această cacofonie continuă sunt mai puternici, mai rezilienți, sunt mai bine „informați”, „la zi”, etc

Dar nici despre asta nu e vorba acum. Și mai ales azi...

Încerc să spun ceva despre absența lui Florian Pittiș, dar pentru asta ar trebui să mă desprind de versurile lui Dorin Liviu Zaharia. Ceea ce nu-mi prea reușește...

L-a pus să cânte așa:

„Sunt curat la trup, curat la suflet

Vreau să-i înţeleg şi să-i iubesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât de mult gândesc

Simt în trup pletoşii daci, comati

Firea mea e saltul omenesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât şi cum gândesc...”

Și cine l-a ascultat cântând rămâne convins că vorbele astea erau ale lui, ale lui Florian Pittiș. Prea veneau din suflet! Prea era el!

Oare nu zicea Nichita că pe lume nu există poeți, ci numai Poezie? Zicea. Și poate că despre asta ar trebui să fie vorba acum. Și mai ales astăzi, 5 august, când, în 2007, Florian Pittiș murea într-un salon din Spitalul Fundeni, de o boală despre care și-a dorit până în ultima clipă să nu se știe.

Lumea a aflat până la urmă, pentru că lumea află dacă-și pune-n minte să afle ceva. Și asta era important atunci: de ce a murit? Ce avea?

Uite de ce cred eu că suferea Florian Pittiș:

„Vreau să-înalţ castele de gândire

Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc

Nu contează cât de lung am părul

Mai presus e cât şi cum gândesc

Nu e loc de noi în lumea voastră

Nu-s din noi acei ce ne muncesc

Şi ţin cont de cât de lung am părul

Nu de cum şi cât de mult gândesc”

Oare acum, când problema cea mai arzătoare a zilei a națiunii este dacă să scriem Gen sau Sex pe cartea de identitate, cum ar fi arătat Castelul de gândire pe care l-ar fi înălțat, dacă nu era cancerul ăla, Florian Pittiș? Și cine ar îndrăzni să urce în el ?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu văd nici eu rostul menționării chestiunii gen vs. sex și comemorarea lui Moțu Pittiș. Dar dacă autorul încearcă să insinueze că Pittiș ar fi fost dacopat și de aici homo- și/sau transofob fiindcă a cântat despre "pletoșii daci comati", e clar că asta e exact ca nuca în perete. Înainte de orice, Florian Pittiș era un important membru al Francmasoneriei, gradul 33. Păi cele 5 idealuri fundamentale pe care orice "frate" mason are obligația să le implementeze în viața sa de zi cu zi sunt Libertate, Egalitate, Fraternitate, Toleranță și Umanitate. Prin urmare, în mod sigur Pittiș, dacă ar mai trăi, ar avea o poziție progresistă, corectă și corect politică, în conformitate cu cele 5 idealuri de mai sus ale Francmasoneriei, organizație progresistă, benefică pentru întreaga omenire, care a reunit mereu de-a lungul timpului cele mai luminate minți, cu ajutorul cărora a încercat și de cele mai multe ori a și reușit să schimbe lumea în bine.
    RIP Florian Pittiș!
    • Like 0
  • Ana Hata check icon
    Domnule autor-contributor, vă mulțumesc pentru simțire și reamintire. Consider că v-ați făcut o datorie de onoare readucând în prezent o schiță de portret al ”omului liber” - fie el muzician, poet, gânditor sau toate laolaltă. Oameni ca Pittiș țin steagul sus peste generații. A, și, La mulți ani!... Să-i trăiți cu fruntea sus, oricum vor fi ei.
    • Like 1
  • Greșesc eu, ori versurile acestea (geniale, în fond) sunt o adaptare după.... William Shakespeare?
    • Like 0
  • E o mizerie ceea ce incercati sa faceti cu articolul asta. Fara sa fiu un specialist in "Florian Pittis" nu cred ca a luat vreodata o pozitie publica in tema pe care o abordati aici. A-i atribui ceva strain persoanei sale nu face decat sa-i intineze mostenirea pe care pretindeti ca o pretuiti indiferent de argumentatia pe care incercati sa o faceti.

    Astea fiind zise, articolul este ambiguu si, din punctul meu de vedere, se impleticeste inr-o pretiozitate de exprimare gratuita. Imi este neclar daca pretindeti ca Pittis ar fi fost impotriva constructiilor "gen/sex" sau ca de fapt ele nu conteaza (cum ar da sa se inteleaga din versurile melodiei pe care o citati) iar discutia din jurul lor e o bagatela ieftina menita sa dezbine opinia publica, ea fiind in sine irelevanta in comparatie cu alte probleme reale cu care se confrunta societatea noastra. Si, pana la urma, conteaza de fapt ce fel de om esti si nu cum te identifici.
    • Like 1
    • @ HateField
      Cam la acelasi lucru ma gandeam si eu. Versurile citate nu au nicio trimitere la "sex" sau "gen". Versurile acestea au o cu totul alta insemnatate,un cu totul alt mesaj. Sunt un mesaj adresat regimului comunist,perioada in care au fost scrise.
      Din pacata mi se adevereste inca odata,daca mai era nevoie, parerea ca REPUBLICA nu mai are contributori si publica orice,fara a citi macar ce publica.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult