Lumea nouă are din ce în ce mai puțină nevoie de oameni cu pregătire medie

Tema care a ținut afișul ultimului Forum Economic Mondial de la Davos a fost ceva numit pompos A Patra Revoluție Industrială. Există voci care contestă faptul că e chiar o revoluție, o numesc, mai degrabă, o evoluție accelerată. 

Eu nu sunt de părerea lor. Eu cred că e chiar o revoluție și că accesul ubicuu la informație și capacitatea de a o comunica instantaneu pe arii largi fără intervenție umană va crea realități în următorii 20 de ani pe care acum nici măcar nu suntem în stare să le înțelegem.

Când eram copil, tema noastră predilectă de visare era anul 2000. Ni-l imaginam în fel și chip și revistele de anticipație întrețineau magia publicând tot felul de previziuni futuriste. Futurologi cu renume au scris cărți care s-au vândut în milioane de exemplare. 

Niciuna dintre previziuni nu a fost măcar pe aproape exactă. Unele au fost naiv de prudente (ceas cu calculator inclus), altele uriaș de visătoare (colonizarea planetelor). Dar cele mai multe dintre lucrurile care ne-au schimbat viața nu au fost prevăzute deloc. Capacitatea noastră de a prevedea viitorul nu doar că nu s-a îmbunătățit de atunci, dar a scăzut dramatic. Vă imaginați că lumea fără smartphone a fost doar cu 10 ani în urmă? Lumea e în mișcare rapidă și nu mai înțelegem foarte bine încotro se îndreaptă.

Dar ceva știm: A Patra Revoluție e una a cunoașterii, a schimbului instantaneu și ubicuu de informații și cunoștințe, a accelerării inovației și a intrării tehnologiilor avansate în viața de zi cu zi. E o revoluție în care valoarea se produce distribuit, adeseori în afara circuitelor clasice, ale erei industriale tradiționale. Cea mai mare companie hotelieră din lume nu are nici un hotel, cea mai mare companie de taxiuri nu are nici o mașină. Nu doar că aceste surse de valoare apar și cresc rapid, dar ele creează un ecosistem pentru apariția altora, ceea ce face ca valul schimbării să fie mereu mai rapid. Nu știm unde se va opri și nici cum va arăta lumea pe care o va lăsa în urmă. Tot ce știm e că va semăna foarte puțin cu cea de acum. Și mai știm că ne va ridica multe probleme la care va trebui să ne adaptăm.

 Lumea nouă are din ce în ce mai puțină nevoie de oameni cu pregătire medie. Ea tinde să se polarizeze între un număr mai degrabă restrâns de câștigători, persoane cu calificări înalte, în meserii cu mare cerere pe piață și o masă mare de oameni cu calificări joase care fac munci ce nu se pot automatiza.

Una, foarte grea, e că a Patra Revoluție Industrială tinde să distrugă ceea ce a treia a creat: clasa de mijloc. Tehnologiile tind să înlocuiască multe slujbe călduțe, care cereau un nivel mediu de pregătire, accesibil celor mai mulți oameni, cu educație fără mari pretenții. Fenomenul nu e nou: gândiți-vă câte persoane cu școala de contabilitate lucrau în departamentul financiar al unei companii acum 30 de ani sau câți funcționari de bancă au înlocuit ATM-urile. Dar el se accelerează dramatic. Lumea nouă are din ce în ce mai puțină nevoie de oameni cu pregătire medie. Ea tinde să se polarizeze între un număr mai degrabă restrâns de câștigători, persoane cu calificări înalte, în meserii cu mare cerere pe piață și o masă mare de oameni cu calificări joase care fac munci ce nu se pot automatiza.

Lumea câștigătorilor nu va fi doar restrânsă, dar și supusă unei constante presiuni de adaptare. Pentru a rămâne în ea va fi nevoie să înveți constant, să lași în urmă spațiul de confort, să duci o viață alertă și conectată la nou, să fii mereu pregătit să iei o turnură neașteptată de viață sau carieră.

Pentru o categorie socială această lume nouă nu e un viitor îndepărtat, ci prezentul imediat: pentru tineri. Mai ales în Europa, dar nu numai, datorită unei legislații a muncii restrictive care apără slujbele celor care au deja una, tinerii găsesc tot mai dificil accesul pe piața muncii. Tot mai mulți tineri constată că o diplomă universitară de la o universitate fără mari pretenții nu valorează nici cât hârtia pe care e tipărită. Constată că au terminat studii care nu i-au învățat mai nimic, dar în schimb le-au luat ani prețioși din viață, ani în care ar fi putut căpăta experiențe relevante. Și mai constată că lucrurile se înrăutățesc pe măsură ce timpul trece. E o problemă enormă la care Europa trebuie să învețe să facă față, deși nu are încă cea mai mică idee cum.

Ne trebuie o altfel de școală și altfel de universități. Și, mai ales, ne trebuie o școală care-i pregătește pe copiii noștri pentru a fi, pentru a face lucruri pe cont propriu, pentru a utiliza resursele aflate la îndemână, a inova, a explora, a încerca și a eșua și a încerca din nou.

Problema, cred, eu, e dată în special de felul în care ne educăm copiii. Pregătim azi tineri pentru a fi activi într-o lume despre care nu înțelegem mai nimic. Atât cât înțelegem, e clar că-i pregătim fix împotriva paradigmelor lumii noi în care intră, pe baza unor metode perfecționate în secolul XIX și foarte puțin schimbate de atunci! Îi învățăm că principala calitate e conformitatea, că întrebările au răspuns unic, că performanța e ceva individual, că a cunoaște e mai important decât a putea și mai important decât a fi. Pe scurt, îi învățăm prost, eșecul lor e vina noastră.

Ce ar fi, deci, de făcut? Ne trebuie o altfel de școală și altfel de universități. Și, mai ales, ne trebuie o școală care-i pregătește pe copiii noștri pentru a fi, pentru a face lucruri pe cont propriu, pentru a utiliza resursele aflate la îndemână, a inova, a explora, a încerca și a eșua și a încerca din nou. Ne trebuie o școală în care tinerii să capete experiențe relevante în timp ce învață, în care învățarea, explorarea, cooperarea, aplicarea, inovarea, să fie părți intrinseci ale procesului. Pe scurt, deși poate că nu toți vor dori să fie antreprenori, ne trebuie o școală care cultivă spiritul lor antreprenorial, o universitate antreprenorială. Pentru că singura șansă a lor de a ieși din această spirală infernală a căutării unui loc în lumea nouă e puterea de a trăi pe propriile picioare, de a se adapta, de învăța mereu, de a crea și de a inova, puterea de a fi sistemul nu de a se supune lui. Dacă ne iubim copiii, trebuie să-i învățăm să fie antreprenori.

Adrian Stanciu este partener la Wanted Transformation și Associated Dean, Knowledge and Leadership la Maastricht School of Management Romania. Din luna septembrie va fi profesor/expert de Leading Change și Leadership la The Entrepreneurship Academy, singura facultate de antreprenoriat din Sud-Estul Europei, la București.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp