Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lumini și umbre: sâmbăta trecută, în Cișmigiu, am văzut românul bun și românul prost

Drumul Crucii

Foto: George Călin/Inquam Photos

Libertatea noastră a început cu JOS: jos comunismul, jos dictatorul și sinistra lui soție, jos Securitatea, jos cenzura, jos violența. Jos minciuna, jos teroarea, jos foamea, jos numerele fără soț și cozile kilometrice la benzină, jos frigul și penele de curent, jos Cutezătorii și Scânteia, jos CAP, TVR, PCR, UTC, jos șoimii și pionierii, jos frica și întunericul, jos creveții și Gumela, jos textila de supraelastic și puiul de Gostat.

Oricât s-a scandat „jos”, răul a fost mult prea mare pentru a fi dărâmat ușor, mai ales când mulți dintre cei care loveau cu barosul în el erau aceeași cu cei care puseseră cărămidă peste cărămidă întru clădirea viitorului luminos, zidind de vii oameni în penitenciare și îngropând în canal voințele puternice. Când a fost să punem sus noul sistem, să ne reinventăm și să ne reclădim ca țară, ne-am pus singuri la pământ. Jos străinii, dezertorii, trădătorii și golanii, papioanele și, da, jos Regele! – mașina de propagandă și-a uns roțile și a demarat în forță peste conștiințele noastre confuze, năclăite de prea mulți ani de manipulare barbară.

De câțiva ani însă, am început să ne ridicăm odată cu valorile în care credem: sus implicarea, sus omenia, demnitatea, toleranța și respectul. Ne-am suflecat mâinile și am început să clădim fiecare bucăți din România pe care ne-o dorim, devenind mai responsabili și mai conștienți de misiunea noastră.

Sâmbăta trecută, de exemplu, la a zecea ediție a Copacului cu haine din Cișmigiu, între tonele de îmbrăcăminte, alimente, jucării și fapte bune adunate pentru comunități bântuite de o sărăcie lucie, sute de oameni au venit să confirme că mai binele înseamnă mai mulți împreună. Și mai mulți împreună înseamnă speranța mai presus de blazare, renunțare și sictir.

Acțiunile noastre mici se varsă ca Dunărea într-o mare de speranță, pe măsură ce învățăm să dăruim viață și sens României noastre. Prin urmare, sus inimile, cei rămași sau cei plecați, aici este acasă, unde pendularea între disperare și nădejde este un mod de viață, unde am învățat să fim echilibru unii pentru ceilalți, ca să nu o luăm cu toții razna. Dărâmăm și construim în același timp, arzând etape, nervi și înfrângeri. Dărâmăm metehne și construim frânturi de viitor, după dorință și posibilități. Dar aceasta este singura noastră șansă!

Sâmbăta trecută, la prânz, am plecat de la Copacul cu haine din Cișmigiu cu speranța până la cer, iar noaptea am slăvit-o într-o lumânare. Când mă întorceam cu lumina pâlpâind în întuneric, maidanul m-a pus din nou la încercare:

- Fir-ați ai dracu’, cu Papa vostru cu tot! Lumina voastră nu-i adevărată!

Oricât ar fi de greu, sus inimile, aici este acasă! 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte bun articol. Multumesc! Hristos a inviat!
    • Like 0
  • ati vazut sute de romani care stiu sa fie si buni si unul care era suparat, dezorientat, dezamagit. e mai greu, dar nu trebuie sa-l dam la o parte nici pe el.
    • Like 0
  • dalex check icon
    Reactia unei persoane "ortodoxe" care dracuia in Postul Pastelui nu merita luata in seama.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult