Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

M-am dus să țin un curs de „public speaking” unui grup de profesori. La ora 12, o parte dintre ei mi-au cerut să le dau diploma

Public speaking

Foto: Guliver Getty Images

Într-o bună zi am ținut un curs de public speaking ca voluntar la un grup de profesori respectabili din sistemul public. Durata anunțată a programului era 8:20 -18:00. Era într-o zi de sâmbătă și alesesem totuși să fiu acolo cu ei pentru că era important ca ei să înțeleagă cum pot preda mai departe public speaking în școli. 

Nu mică mi-a fost mirarea când la ora 12:00 câțiva dintre ei mi-au spus că au program și că trebuie să plece, însă ar fi bine dacă aș putea să le dau… diploma. Nu cunoștințele erau importante, ci diploma. Pentru că așa e croit sistemul.

Deunăzi, discut cu un CEO dintr-o multinațională și îmi spune că încercase în limita bugetului disponibil să croiască un program de instruire pentru echipa de management. A ales să meargă în acest demers nu cu firme cu nume răsunător din piață, ci cu traineri independenți cu experiențe similare ca și cei din renumitele firme de training locale. S-a mirat când s-a lovit de reticența unor membri ai echipei care au imputat faptul că una e să-ți scrie pe diploma „siglă firma de training renumită” și una un „consultant independent”…Din nou diploma părea a fi destul de importantă.

În anumite orașe ale țării, doctoratul este ultima redută pe care foarte mulți se încumetă să o cucerească și am toată admirația pentru efortul lor, însă și aici știm că uneori efortul nu e veritabil și că sistemul a creat căi nepermise prin care titlul se acordă din alte motive și nu academice. Dar titlul/diploma devine mai important pentru unii decât cunoașterea.

Am 20 de ani de experiență profesională și vă spun cu mâna pe inimă că nu diploma a contat vreodată în sistemul românesc privat, ci abilitatea mea de a genera performanță, de a inova, de a inspira, de a transforma. Dar e adevărat, nu am lucrat vreodată în sistemul public, am fugit instinctiv de el pentru că am ales medii în care importantă era capacitatea ta de a performa, iar munca îți era evaluată constant după criterii obiective.

Într-un ianuarie cu ceva zăpadă și viscol mi-am schimbat sediul. Dintr-o cutie am scos vreo câteva zeci de diplome înrămate. Le-am înșirat pe jos, toate erau obținute anual din 1997 încoace. Le-am arătat copiilor mei și le-am spus că procesul de învățare e continuu, că dacă vrei să rămâi bun în ceea ce faci – trebuie să înveți continuu, au oftat evident. Diplomele sunt amintiri ale unui proces de învățare parcurs cu succes – ce urmează după – e testul real. Cum aplici, cum construiești, cum transformi, cum îi inspiri pe alții să o facă.

Poate că sistemul ți-o cere, poate că nu ai încă experiență de muncă și portofoliul de diplome îți dă mai multă credibilitate, dar dincolo de toate astea nu te transforma într-un vânător de diplome, ci într-un pasionat de cunoaștere. Cunoașterea e pentru tine, e comoara ta, diploma e pentru alții care au nevoie de hârtia aceea ca să-și susțină deciziile.

Articol apărut pe blogul autoarei

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mihai check icon
    Dar de ce excludem posibilitatea ca oamenii aia au venit curiosi dar ca si-au pierdut interesul pe parcurs? Poate si-au dat seama ca e pierdere de vreme, ca e prea mult 'bullshit' si ca, daca tot au batut drumul pana acolo macar sa ceara diploma. Poate ca pur si simplu nu tin sarlataniile astea la oameni cu experienta oratorica zilnica asa cum tin la corporatistii cu dare de mana..
    • Like 0
  • ”Într-o bună zi am ținut un curs de public speaking ca voluntar...”. Nu înțeleg cum s-a organizat acest curs, cine l-a organizat, pentru ce l-a organizat, cine l-a solicitat. Din ce se scrie aici înțeleg că ai, n-ai treabă, când ”te apucă într-o bună zi” te duci și ții cursuri în fața unui auditoriu neinteresat de cursul tău dar avid după diplome, căci șefii trebuie să verifice portofoliul burdușit cu diplome inutile. O poveste despre a te afla în treabă.
    • Like 1
  • Oxford / UTCB - Same stuff.
    • Like 0
  • Sunt necesare si cursurile si diplomele dar nu in felul in care le-au solicitat acesti participanti, de la 12 (!). Adica, e ca si cum ti-ar veni un elev pe la jumatatea trimestrului sa-i inchei media. Esti de acord? Nu. Pai atunci respecta si tu niste conditii. Stiai cat va dura "emisiunea", ai fost anuntat din timp, poate ai si platit pentru asta. Suntem sau nu seriosi? Comentariile vad ca o iau razna pe langa subiect. Fiecare stie daca are sau nu nevoie de un anumit curs sau de o anumita diploma. Acum, cat sunt de utile sau de bine realizate aceste formari, e alta mancare de peste. Si eu am fost la multe si majoritatea m-au ajutat. Ba chiar am fost intr-o sambata de la 9 la 19 (cu pauza de masa, bineinteles), la un training asemanator si nu-mi venea sa plec acasa nici la 7 seara. Era deosebit de bine pregatit, prezentat, interactiv, motivant. Nu era romanca, regret sa spun asta. Cele romanesti inca abunda de elemente secundare, neesentiale, La fel ca si procesul de invatamant romanesc. Regret sa spun si asta.
    • Like 0
  • Atunci cand nu mai stim limba romana... nu cred ca este cazul sa dam sfaturi.
    Pe vremuri, vorbirea in public se mai numea si oratorie.
    Acum este "public speaking" ca suna mai "cool".
    Toata lumea este "trainer" si ""formator" sau mai stiu eu ce titulaturi pompoase... dar sunt ZERO in absolut orice domeniu.
    • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    De ce ați prevăzut acordarea de diplome, dacă le considerați inutile? Este incredibilă cantitatea de oferte dubioase de cursuri pentru profesori! La cele cu folos, de acord! Altele sunt însă efectiv inutile, încât se impune o selecție. Nu spun că acest curs nu e bun (nu aș avea de unde ști asta), doar că multe (și am audiat multe) sunt foarte slabe. Personal, cred că profesorilor ar trebui să li se acorde diplome (cu foarte multe credite) doar când sunt efectiv de ajutor copiilor: când corectează sau supraveghează la olimpiadă (sâmbăta, duminica), atunci când însoțesc copiii la diferite evenimente (culturale, sportive etc), când stau cu ei pentru recuperare în afara programului. Din pricina unor adulti avizi de bani au ajuns profesorii să își dea timpul liber nu pentru elevii lor, nu pentru familiile lor, ci pentru orice fundație care vrea să mai atragă niste fonduri pentru o încropeală de curs. Îmi cer iertare că generalizez când poate dvs aveți bune intenții si ati muncit foarte mult si pentru pregatirea și pentru prezentarea acelui curs. Dar ce nu înțelegeți este că nu sunteți singura cu o astfel de ofertă. Pe lângă oferta dvs bună, suntem asaltați cu zeci de alte cursuri foarte slabe. Poate sunteți bună, dar învățământul a ajuns căpușat de niște fundații, firme, ong-uri. Ne-au zăpăcit și pe noi, îi zăpăcesc și pe copii! Orice ong mai cu relații își trimite câte un om să țină nu-știu-ce prezentare în școală. Ba avem și multinaționale cu plasare de produse în școli - de la telefonie, la produse de igienă! Am obosit. Ca să nu mai vorbesc de faptul că atunci când ei lansează o invitație către copii la un eveniment în afara orelor (să zicem tot sâmbăta, ca în articol), copiii nu se duc, iar directorul (presat de fundație) ceartă dirigintele, de ce nu a încolonat copiii, doi câte doi, la eveniment?! Chiar ieri am primit pe e-mail o astfel de invitatie la un eveniment (nu-i dau numele), spunandu-mi-se că primesc o diplomă dacă aduc sâmbătă un grup de elevi. De ce? Evenimentul are afise pe toate gardurile, reclama pe o multime de site-uri, dar apelezi la profesori să îți aducă elevi? Asta înseamnă că, de fapt, evenimentul tău nu prea interesează și cauți vicleșuguri să strângi participanți.
    • Like 3
    • @ Rucs
      Imi pare rau ca intervin, dar din experienta personala, va spun ca diplome se cer si in situatia in care nu anunti ca dai diploma. Ba chiar si in situatia in care ai organizat un eveniment (nu un curs) la care au participat si cadre didactice, se trezeste cineva la 4-5 ani de la eveniment ca are "nevoie" de o diploma, sau de "macar o adeverinta".
      Cred ca inainte de a arunca vina spre furnizori ar trebui sa ne uitam mai intai la sistem. Ce sistem este asta care masoara abilitatile, competentele si expertiza unei persoane prin numarul de hartii pe care le adauga intr-un dosar? Sunt foarte multe persoane (din multe domenii) care nu mai invata pentru dezvoltarea proprie, ci pentru dosarul ala de hartii care da bine...
      • Like 1
  • Tara e plina de diplome si de multi cu doctorate, dar nu are niciun specialist adevarat care sa dea solutii! Asa este, hartia e mai importanta decat ceea ce le transmite un lector! Tine de educatie si vedem din articol cui v ati adresat! Mult succes! Speranta moare ultima!
    • Like 1
  • Cred ca la majoritatea cursurilor se intampla acelasi lucru.
    Din pacate se alearga dupa diplomele astea ca de...urmeaza concursul de gradatii de merit.
    • Like 1
  • check icon
    „Durata anunțată a programului era 8:20 -18:00. ” Cred că autoarea nu știe ce scrie. Cum să stai atâtea ore, ba încă și sâmbăta, la o perorație despre educație. Nici nu cred că e cazul să citim mai departe, primele fraze spun totul.
    • Like 4
    • @
      Că doar s-au făcut profesori pentru că s-au săturat de învățat, nu-i așa?...
      • Like 1
    • @
      Și am apăsat pe like din greșeală...
      • Like 3
    • @
      N-ar strica să citiți tot articolul.
      1.Nu este vorba despre o perorație pe tema educației, ci despre vorbitul în public, adică despre o abilitate necesară ca să transmiți ceva unui grup de persoane, evetual necunoscute, nu doar celui care te ascultă toată ziua. O abilitate care, pentru a fi însușită, trebuie înțeleasă.
      2. Subiectul era abordarea formală a educației continue de către personalul din sistemul educațional, și scotea în evidență faptul că „popa nu face ce zice”.
      • Like 1
    • @ Sorin Giurumescu
      check icon
      Să înțeleg că vreți să fiți ironic? să mai înțeleg, în plus, că dv. ați sta să ascultați niște (probabile) tâmpenii de la opt jumate la șase seara??!! Pe bune? Are you serious? Păi dacă vă place așa ce mult să ascultați tâmpenii d-astea timp de atâtea ore vă urez să participați în toate sâmbetele ala așa ceva. Să-mi faceți și mie rezumatul.
      Și da, într-o viață de profesor ai ocazia să vezi și să asculți mulți proști, încerci să mai scapi de ei. Asta am priceput-o bine?
      • Like 2
    • @ Sorin Giurumescu
      check icon
      Mă rog, se poate întâmpla. Vă urez, stimate domn, să stați dv. opt ore sâmbăta și să ascultați banalitățile care se spun la așa ceva. Sigur, nu totdeauna, mai sunt și excepții, pot fi lucruri interesante. Astea se numesc, conferințe, simpozioane, congrese. Am fost la destule, și în țară și peste hotare. Unele sunt (foarte) bine organizate, altele nu; unele comunicări sunt interesante, altele nu. Deci, în general, știu ce spun și ce scriu. Dacă pt dv. a sta opt ore «fund pe scaun», cum spunea Moisil, este treaba dv. Ați bifat o muncă în zadar. Poate vă place așa ceva, mie nu. Stimă.
      • Like 0
    • @ Sanda Albu
      check icon
      Haideți, doamnă, mai bine mergem să bem o cafea... lăsați bazaconiile astea.
      • Like 0
  • check icon
    „Durata anunțată a programului era 8:20 -18:00. ” Cred că autoarea nu știe ce scrie. Cum să stai atâtea ore, ba încă și sâmbăta, la o perorație despre educație. Nici nu cred că e cazul să citim mai departe, primele fraze spun totul.
    • Like 1
    • @
      check icon
      Scuze, am dat like din greseala. De fapt-.daca nu e cumva o ironie, da durata unor cursuri este
      • Like 0
    • @
      check icon
      Am.dat like din greseala. De fapt trebuia contrariul. Raspunsul corect este :da, cursurile dureaza macar atat/zi. Amalia a gresit pentru ca si-a adresat cursurile unor rebuturi pentru care diploma conteaza doar ca sa bifeze momentul. Nu.aveau nimic de invatat.. ei vin la job doar pentru semnarea condicii si pentru a-si pune amprenta pe indobitocirea celor pe care ar trebui sa-i invete ceva.
      N-am decat cuvinte "de lauda" despre mizeriile alea de oameni.
      • Like 3
    • @
      check icon
      Nu știu de ce, mi s-a publicat comentariul de două ori. Dar, în afară de asta: «Amalia a gresit pentru ca si-a adresat curaurile unor rebuturi pentru care diploma conteaza doar ca sa vifeze momentul.» Puteți să-mi traduceți? Nu pricep mesajul. În ce limbă scrieți?
      • Like 0
    • @
      check icon
      Scuze, scriam de la cozile de la semafor- de pe telefon , greu de nimerit literele...
      am facut corecturile de rigoare; curaurile = cursurile; vifeze= bifeze;
      • Like 0
    • @
      Atât durează un modul decent (cu pauză de prânz, pauzele intermediare etc.). De obicei este un format interactiv, cu exerciții individuale și de grup la care participi. Nu este o lecție dictată pe un subiect. Și, surpriză, povestea asta costă, în mod normal, de la 200 de lei în sus per participant.
      • Like 0


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult
sound-bars icon