Foto: Guliver Getty Images
Într-o bună zi am ținut un curs de public speaking ca voluntar la un grup de profesori respectabili din sistemul public. Durata anunțată a programului era 8:20 -18:00. Era într-o zi de sâmbătă și alesesem totuși să fiu acolo cu ei pentru că era important ca ei să înțeleagă cum pot preda mai departe public speaking în școli.
Nu mică mi-a fost mirarea când la ora 12:00 câțiva dintre ei mi-au spus că au program și că trebuie să plece, însă ar fi bine dacă aș putea să le dau… diploma. Nu cunoștințele erau importante, ci diploma. Pentru că așa e croit sistemul.
Deunăzi, discut cu un CEO dintr-o multinațională și îmi spune că încercase în limita bugetului disponibil să croiască un program de instruire pentru echipa de management. A ales să meargă în acest demers nu cu firme cu nume răsunător din piață, ci cu traineri independenți cu experiențe similare ca și cei din renumitele firme de training locale. S-a mirat când s-a lovit de reticența unor membri ai echipei care au imputat faptul că una e să-ți scrie pe diploma „siglă firma de training renumită” și una un „consultant independent”…Din nou diploma părea a fi destul de importantă.
În anumite orașe ale țării, doctoratul este ultima redută pe care foarte mulți se încumetă să o cucerească și am toată admirația pentru efortul lor, însă și aici știm că uneori efortul nu e veritabil și că sistemul a creat căi nepermise prin care titlul se acordă din alte motive și nu academice. Dar titlul/diploma devine mai important pentru unii decât cunoașterea.
Am 20 de ani de experiență profesională și vă spun cu mâna pe inimă că nu diploma a contat vreodată în sistemul românesc privat, ci abilitatea mea de a genera performanță, de a inova, de a inspira, de a transforma. Dar e adevărat, nu am lucrat vreodată în sistemul public, am fugit instinctiv de el pentru că am ales medii în care importantă era capacitatea ta de a performa, iar munca îți era evaluată constant după criterii obiective.
Într-un ianuarie cu ceva zăpadă și viscol mi-am schimbat sediul. Dintr-o cutie am scos vreo câteva zeci de diplome înrămate. Le-am înșirat pe jos, toate erau obținute anual din 1997 încoace. Le-am arătat copiilor mei și le-am spus că procesul de învățare e continuu, că dacă vrei să rămâi bun în ceea ce faci – trebuie să înveți continuu, au oftat evident. Diplomele sunt amintiri ale unui proces de învățare parcurs cu succes – ce urmează după – e testul real. Cum aplici, cum construiești, cum transformi, cum îi inspiri pe alții să o facă.
Poate că sistemul ți-o cere, poate că nu ai încă experiență de muncă și portofoliul de diplome îți dă mai multă credibilitate, dar dincolo de toate astea nu te transforma într-un vânător de diplome, ci într-un pasionat de cunoaștere. Cunoașterea e pentru tine, e comoara ta, diploma e pentru alții care au nevoie de hârtia aceea ca să-și susțină deciziile.
Articol apărut pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În deruta care domnește în învățământ, profesorii dau buzna la cursuri care nu îi interesează doar de teamă că nu strâng suficiente puncte/credite pentru a rămâne pe post sau pentru a obține gradație de merit. Așa ajung la situația jenantă descrisă în articol. Probabil cursul ăla cu nume englezesc nu îi interesa.
E trist ca profesorii aia uita ca asta 8-18 e programul obisnuit de munca pt multi din Romania - banui ca s-au invatat cu binele si unora li s-a urcat la cap.
2. Programul cursului, cel mai probabil de 8 ore plus vreo trei pauze, doua de 30 de minute si una de pranz de 1 ora este perfect plauzibil, pe unele certificate se trec numarul de ore, uite asa de sanchi, sa vada pe viitor cineva interesat cat a durat instruirea ta. Pe diploma mea de engleza tehnica scrie ca am facut 400 de ore, un amanunt care nu trece neobservat pentru ochii potriviti.
3. Diplomele alea cel mai probabil erau de participare si nu de "completion" pentru ca la cele de absolvire cam trebuie un mic test, deci cam "degeaba" pentru ca cineva care cauta in vraful de diplome cand mergi la un interviu, stie diferenta dintre ele. Faptic, poti merge la un curs, dai rasol la testul final si pentru scopuri financiar-contabile, in loc de certificat de absolvire ti se va elibera unul de participare.
4. Faptul ca unora li s-a parut ca au participat destul jumatate de zi pentru a primi hartiuta e tipic balcanic, hai boss, da' hartia ca sa fie bine. Treaba cu plictisitul nu e valida, pentru ca te-ai inscris, ai dat un ban probabil si ai avut o decizie informata pe ce se duc banii tai, care e plusul de valoare care il genereaza hartia si cunostiintele alea in viitor. Daca a fost curs moca sau platit de altii, atunci exista o problema pentru ca atunci cand ceva este gratis, deloc surprinzator - nu are valoare si nu i se confera valoare, d-aia Apple vinde niste gadgeturi cu tehnologie veche de 2 ani dar cu preturi premium, pentru ca unii vor sa-si arate valoarea lor, valoarea lor si potenta financiara (sau stupiditatea - valeu mi-am pus in cap MacTarzii).
5. Asta cu diplomele, sa-mi fie iertata franceza, nu e un rahat care pute doar la noi. In 2012 Harvard-ul a "descoperit" cam 125 de studenti care au facut copy paste cu o nesimtire majora si carora li s-au luat banii pe anul in curs si fortati sa repete anul, ha ha ha... cum sa dam afara vacile pe care le mulgem de $50,000 anual, deci sa pierdem peste $6 milioane. In ziua de astazi mai toate institutiile de invatamant sunt mori de diplome pentru simplul fapt ca nu te echipeaza cu nici o aptitudine practica a carei cunoastere sa genereze imediat valoare.
6. La fel cum in India daca treci prin fata IITB-ului din Bombay arunca aia cu o diploma de licenta in tine (foarte folositoare cand aplici in call-center-uri sau in mai banoasele scam-center-uri), asa ajungi in Polonia doctor daca treci prin fata Universitatii din Varsovia, deci - deci, exista cerere pe piata mondiala a diplomelor. R&D-ul s-a mutat in diviziile interne ale corporatiilor care isi gestioneaza mult mai usor resursele financiare, materiale si umane decat ar face-o prin universitati asa ca, corelat cu punctul anterior, ramane cum am stabilit - mori de diplome toate.
7. Un angajator care vrea un performer nu se va uita la diplome decat in treacat. Surprinzator sau nu, conteaza mult mai mult atitudinea de tip can-do, caracterul pozitiv si constructiv si munca in echipa daca pozitia o implica sau cat de independent worker esti, daca nu. Acelasi angajator va inlocui vraful de diplome cu experienta candidatului pe care o va proba printr-un interviu "pe felie" si nu va lasa un HRist tanar dar obosit dupa vreun Electric Castel, Untold, Neversea sau daca e hipster nativ - o Coachella - sa-si faca de cap cu teste Raven sau intrebari tampite de genul "unde te vezi peste 5 ani" sau "de ce vrei jobul asta".
La fel, un angajator care vrea sa-si dezvolte resursa umana, o va trimite la cursuri cu traineri/companii de top dar concomitent, va avea implementata si o politica de retentie a angajatilor.
Unul care va vrea sa minimizeze costurile si care nu are nici o politica de retentie angajati, va face ,ca si o anumita companie nemteasca deloc mica ca si marime, care vroia sa le furnizez servicii si materiale de pregatire din corporatia careia tocmai ii spusesem la fara revedere, si in proces invalida un contract de tipul SSA de mai multe milioane de dolari. Faptul ca o firma din Romania media contractul asta nu ajuta nici NDA-ului de 2 ani inca in efect pt mine.
Asa ca "gherlele" se fac mult mai multe in mediul privat decat in cel public, si da, se fac cu know-how-ul in mana pentru ca d-aia ANAF-ul n-are tupeu sa calce intr-o multinationala cu oameni contractati din The Big Four - (Deloitte, Ernst & Young, KPMG sau PricewaterhouseCoopers care ar face - scuzati franceza - muci inspectorii cu diplome de ASE "privat". Si cat de lacomi ar fi bugetarii cu doctorate, cam greu sa genereze ei un nou Sarbanes-Oxley.
La corporatisti, "cursurile" sunt nimic altceva decat "profesional networking", adica metode de a cunoaste alti oameni, din domenii diferite, pentru a obtine asa-zise "recomandari", atunci cand vrei sa-ti schimbi jobul.
Deci: au sens! Chestia cu "inveti lucruri noi" macane!
La stat, oriunde te-ai duce, intalnesti aceeasi oameni, "promovarile" sunt pe pile si spagi iar "cultura organizationala" e de tip mafiot. Ca, de asta unui profesorii voiau diploma inainte de terminarea cursului....