Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

M-am dus să țin un curs de „public speaking” unui grup de profesori. La ora 12, o parte dintre ei mi-au cerut să le dau diploma

Public speaking

Foto: Guliver Getty Images

Într-o bună zi am ținut un curs de public speaking ca voluntar la un grup de profesori respectabili din sistemul public. Durata anunțată a programului era 8:20 -18:00. Era într-o zi de sâmbătă și alesesem totuși să fiu acolo cu ei pentru că era important ca ei să înțeleagă cum pot preda mai departe public speaking în școli. 

Nu mică mi-a fost mirarea când la ora 12:00 câțiva dintre ei mi-au spus că au program și că trebuie să plece, însă ar fi bine dacă aș putea să le dau… diploma. Nu cunoștințele erau importante, ci diploma. Pentru că așa e croit sistemul.

Deunăzi, discut cu un CEO dintr-o multinațională și îmi spune că încercase în limita bugetului disponibil să croiască un program de instruire pentru echipa de management. A ales să meargă în acest demers nu cu firme cu nume răsunător din piață, ci cu traineri independenți cu experiențe similare ca și cei din renumitele firme de training locale. S-a mirat când s-a lovit de reticența unor membri ai echipei care au imputat faptul că una e să-ți scrie pe diploma „siglă firma de training renumită” și una un „consultant independent”…Din nou diploma părea a fi destul de importantă.

În anumite orașe ale țării, doctoratul este ultima redută pe care foarte mulți se încumetă să o cucerească și am toată admirația pentru efortul lor, însă și aici știm că uneori efortul nu e veritabil și că sistemul a creat căi nepermise prin care titlul se acordă din alte motive și nu academice. Dar titlul/diploma devine mai important pentru unii decât cunoașterea.

Am 20 de ani de experiență profesională și vă spun cu mâna pe inimă că nu diploma a contat vreodată în sistemul românesc privat, ci abilitatea mea de a genera performanță, de a inova, de a inspira, de a transforma. Dar e adevărat, nu am lucrat vreodată în sistemul public, am fugit instinctiv de el pentru că am ales medii în care importantă era capacitatea ta de a performa, iar munca îți era evaluată constant după criterii obiective.

Într-un ianuarie cu ceva zăpadă și viscol mi-am schimbat sediul. Dintr-o cutie am scos vreo câteva zeci de diplome înrămate. Le-am înșirat pe jos, toate erau obținute anual din 1997 încoace. Le-am arătat copiilor mei și le-am spus că procesul de învățare e continuu, că dacă vrei să rămâi bun în ceea ce faci – trebuie să înveți continuu, au oftat evident. Diplomele sunt amintiri ale unui proces de învățare parcurs cu succes – ce urmează după – e testul real. Cum aplici, cum construiești, cum transformi, cum îi inspiri pe alții să o facă.

Poate că sistemul ți-o cere, poate că nu ai încă experiență de muncă și portofoliul de diplome îți dă mai multă credibilitate, dar dincolo de toate astea nu te transforma într-un vânător de diplome, ci într-un pasionat de cunoaștere. Cunoașterea e pentru tine, e comoara ta, diploma e pentru alții care au nevoie de hârtia aceea ca să-și susțină deciziile.

Articol apărut pe blogul autoarei

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • 1. In primul rand toti astia care comentati aiurea despre utilitatea public speak-ingului (sau oratoriei - vai ce raniti suntem in amorul mioritic) sunteti cam limitati in gandire pentru ca se presupune ca era un curs la care te inscriai daca te interesa subiectul, la fel cum un bucatar nu s-ar inscrie la un curs de mecanica cuantica sau un instalator la unul de matematici speciale, fiecare cu o "treaba" a mamei lui.

    2. Programul cursului, cel mai probabil de 8 ore plus vreo trei pauze, doua de 30 de minute si una de pranz de 1 ora este perfect plauzibil, pe unele certificate se trec numarul de ore, uite asa de sanchi, sa vada pe viitor cineva interesat cat a durat instruirea ta. Pe diploma mea de engleza tehnica scrie ca am facut 400 de ore, un amanunt care nu trece neobservat pentru ochii potriviti.

    3. Diplomele alea cel mai probabil erau de participare si nu de "completion" pentru ca la cele de absolvire cam trebuie un mic test, deci cam "degeaba" pentru ca cineva care cauta in vraful de diplome cand mergi la un interviu, stie diferenta dintre ele. Faptic, poti merge la un curs, dai rasol la testul final si pentru scopuri financiar-contabile, in loc de certificat de absolvire ti se va elibera unul de participare.

    4. Faptul ca unora li s-a parut ca au participat destul jumatate de zi pentru a primi hartiuta e tipic balcanic, hai boss, da' hartia ca sa fie bine. Treaba cu plictisitul nu e valida, pentru ca te-ai inscris, ai dat un ban probabil si ai avut o decizie informata pe ce se duc banii tai, care e plusul de valoare care il genereaza hartia si cunostiintele alea in viitor. Daca a fost curs moca sau platit de altii, atunci exista o problema pentru ca atunci cand ceva este gratis, deloc surprinzator - nu are valoare si nu i se confera valoare, d-aia Apple vinde niste gadgeturi cu tehnologie veche de 2 ani dar cu preturi premium, pentru ca unii vor sa-si arate valoarea lor, valoarea lor si potenta financiara (sau stupiditatea - valeu mi-am pus in cap MacTarzii).

    5. Asta cu diplomele, sa-mi fie iertata franceza, nu e un rahat care pute doar la noi. In 2012 Harvard-ul a "descoperit" cam 125 de studenti care au facut copy paste cu o nesimtire majora si carora li s-au luat banii pe anul in curs si fortati sa repete anul, ha ha ha... cum sa dam afara vacile pe care le mulgem de $50,000 anual, deci sa pierdem peste $6 milioane. In ziua de astazi mai toate institutiile de invatamant sunt mori de diplome pentru simplul fapt ca nu te echipeaza cu nici o aptitudine practica a carei cunoastere sa genereze imediat valoare.

    6. La fel cum in India daca treci prin fata IITB-ului din Bombay arunca aia cu o diploma de licenta in tine (foarte folositoare cand aplici in call-center-uri sau in mai banoasele scam-center-uri), asa ajungi in Polonia doctor daca treci prin fata Universitatii din Varsovia, deci - deci, exista cerere pe piata mondiala a diplomelor. R&D-ul s-a mutat in diviziile interne ale corporatiilor care isi gestioneaza mult mai usor resursele financiare, materiale si umane decat ar face-o prin universitati asa ca, corelat cu punctul anterior, ramane cum am stabilit - mori de diplome toate.

    7. Un angajator care vrea un performer nu se va uita la diplome decat in treacat. Surprinzator sau nu, conteaza mult mai mult atitudinea de tip can-do, caracterul pozitiv si constructiv si munca in echipa daca pozitia o implica sau cat de independent worker esti, daca nu. Acelasi angajator va inlocui vraful de diplome cu experienta candidatului pe care o va proba printr-un interviu "pe felie" si nu va lasa un HRist tanar dar obosit dupa vreun Electric Castel, Untold, Neversea sau daca e hipster nativ - o Coachella - sa-si faca de cap cu teste Raven sau intrebari tampite de genul "unde te vezi peste 5 ani" sau "de ce vrei jobul asta".

    La fel, un angajator care vrea sa-si dezvolte resursa umana, o va trimite la cursuri cu traineri/companii de top dar concomitent, va avea implementata si o politica de retentie a angajatilor.

    Unul care va vrea sa minimizeze costurile si care nu are nici o politica de retentie angajati, va face ,ca si o anumita companie nemteasca deloc mica ca si marime, care vroia sa le furnizez servicii si materiale de pregatire din corporatia careia tocmai ii spusesem la fara revedere, si in proces invalida un contract de tipul SSA de mai multe milioane de dolari. Faptul ca o firma din Romania media contractul asta nu ajuta nici NDA-ului de 2 ani inca in efect pt mine.

    Asa ca "gherlele" se fac mult mai multe in mediul privat decat in cel public, si da, se fac cu know-how-ul in mana pentru ca d-aia ANAF-ul n-are tupeu sa calce intr-o multinationala cu oameni contractati din The Big Four - (Deloitte, Ernst & Young, KPMG sau PricewaterhouseCoopers care ar face - scuzati franceza - muci inspectorii cu diplome de ASE "privat". Si cat de lacomi ar fi bugetarii cu doctorate, cam greu sa genereze ei un nou Sarbanes-Oxley.

    • Like 0
  • Pe afara vopsit gardul, inauntru leopardul, va spune ceva. Plini de diplome intr=o realitate plina de gropi de tot felul. Inveti in facultate sa folosesti freza Romascon in conditii de tehnologie specifice pentru ca mai apoi sa intalnesti in productie o freeza cu 3 dinti utilizata in locul ei, de un sef scarbit si harsait de mamcatorii de tot felul care si-a uitat profesia si omenia. Lucrezi intr-un service frachiza VW& Audi si ai ca sef pe unul care arde soareci cu sprayul, ca este ruda cu patronii. Esti trimis in somaj, iar scarbit de multe fiind, scrii in Germania la Volkswagen. Ajung nemtii sa trimita instructiuni la Porsche Romania, vine inspectia, nimic nu se schimba. Totusi doi ani mai tarziu patronul falimenteaza acel service. E plina tara de specimene de genul asta, de la vladica pana la opinca. Naivii viseaza la o schimbare in bine aruncand toata vina pe politicieni. Bogatia unei tari sta in oameni si calitatea lor.. Succes cu diplomele in aceste conditii.
    • Like 0
  • mihai check icon
    Dar de ce excludem posibilitatea ca oamenii aia au venit curiosi dar ca si-au pierdut interesul pe parcurs? Poate si-au dat seama ca e pierdere de vreme, ca e prea mult 'bullshit' si ca, daca tot au batut drumul pana acolo macar sa ceara diploma. Poate ca pur si simplu nu tin sarlataniile astea la oameni cu experienta oratorica zilnica asa cum tin la corporatistii cu dare de mana..
    • Like 1
  • ”Într-o bună zi am ținut un curs de public speaking ca voluntar...”. Nu înțeleg cum s-a organizat acest curs, cine l-a organizat, pentru ce l-a organizat, cine l-a solicitat. Din ce se scrie aici înțeleg că ai, n-ai treabă, când ”te apucă într-o bună zi” te duci și ții cursuri în fața unui auditoriu neinteresat de cursul tău dar avid după diplome, căci șefii trebuie să verifice portofoliul burdușit cu diplome inutile. O poveste despre a te afla în treabă.
    • Like 1
  • Oxford / UTCB - Same stuff.
    • Like 0
  • Sunt necesare si cursurile si diplomele dar nu in felul in care le-au solicitat acesti participanti, de la 12 (!). Adica, e ca si cum ti-ar veni un elev pe la jumatatea trimestrului sa-i inchei media. Esti de acord? Nu. Pai atunci respecta si tu niste conditii. Stiai cat va dura "emisiunea", ai fost anuntat din timp, poate ai si platit pentru asta. Suntem sau nu seriosi? Comentariile vad ca o iau razna pe langa subiect. Fiecare stie daca are sau nu nevoie de un anumit curs sau de o anumita diploma. Acum, cat sunt de utile sau de bine realizate aceste formari, e alta mancare de peste. Si eu am fost la multe si majoritatea m-au ajutat. Ba chiar am fost intr-o sambata de la 9 la 19 (cu pauza de masa, bineinteles), la un training asemanator si nu-mi venea sa plec acasa nici la 7 seara. Era deosebit de bine pregatit, prezentat, interactiv, motivant. Nu era romanca, regret sa spun asta. Cele romanesti inca abunda de elemente secundare, neesentiale, La fel ca si procesul de invatamant romanesc. Regret sa spun si asta.
    • Like 0
  • Atunci cand nu mai stim limba romana... nu cred ca este cazul sa dam sfaturi.
    Pe vremuri, vorbirea in public se mai numea si oratorie.
    Acum este "public speaking" ca suna mai "cool".
    Toata lumea este "trainer" si ""formator" sau mai stiu eu ce titulaturi pompoase... dar sunt ZERO in absolut orice domeniu.
    • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    De ce ați prevăzut acordarea de diplome, dacă le considerați inutile? Este incredibilă cantitatea de oferte dubioase de cursuri pentru profesori! La cele cu folos, de acord! Altele sunt însă efectiv inutile, încât se impune o selecție. Nu spun că acest curs nu e bun (nu aș avea de unde ști asta), doar că multe (și am audiat multe) sunt foarte slabe. Personal, cred că profesorilor ar trebui să li se acorde diplome (cu foarte multe credite) doar când sunt efectiv de ajutor copiilor: când corectează sau supraveghează la olimpiadă (sâmbăta, duminica), atunci când însoțesc copiii la diferite evenimente (culturale, sportive etc), când stau cu ei pentru recuperare în afara programului. Din pricina unor adulti avizi de bani au ajuns profesorii să își dea timpul liber nu pentru elevii lor, nu pentru familiile lor, ci pentru orice fundație care vrea să mai atragă niste fonduri pentru o încropeală de curs. Îmi cer iertare că generalizez când poate dvs aveți bune intenții si ati muncit foarte mult si pentru pregatirea și pentru prezentarea acelui curs. Dar ce nu înțelegeți este că nu sunteți singura cu o astfel de ofertă. Pe lângă oferta dvs bună, suntem asaltați cu zeci de alte cursuri foarte slabe. Poate sunteți bună, dar învățământul a ajuns căpușat de niște fundații, firme, ong-uri. Ne-au zăpăcit și pe noi, îi zăpăcesc și pe copii! Orice ong mai cu relații își trimite câte un om să țină nu-știu-ce prezentare în școală. Ba avem și multinaționale cu plasare de produse în școli - de la telefonie, la produse de igienă! Am obosit. Ca să nu mai vorbesc de faptul că atunci când ei lansează o invitație către copii la un eveniment în afara orelor (să zicem tot sâmbăta, ca în articol), copiii nu se duc, iar directorul (presat de fundație) ceartă dirigintele, de ce nu a încolonat copiii, doi câte doi, la eveniment?! Chiar ieri am primit pe e-mail o astfel de invitatie la un eveniment (nu-i dau numele), spunandu-mi-se că primesc o diplomă dacă aduc sâmbătă un grup de elevi. De ce? Evenimentul are afise pe toate gardurile, reclama pe o multime de site-uri, dar apelezi la profesori să îți aducă elevi? Asta înseamnă că, de fapt, evenimentul tău nu prea interesează și cauți vicleșuguri să strângi participanți.
    • Like 5
    • @ Rucs
      Imi pare rau ca intervin, dar din experienta personala, va spun ca diplome se cer si in situatia in care nu anunti ca dai diploma. Ba chiar si in situatia in care ai organizat un eveniment (nu un curs) la care au participat si cadre didactice, se trezeste cineva la 4-5 ani de la eveniment ca are "nevoie" de o diploma, sau de "macar o adeverinta".
      Cred ca inainte de a arunca vina spre furnizori ar trebui sa ne uitam mai intai la sistem. Ce sistem este asta care masoara abilitatile, competentele si expertiza unei persoane prin numarul de hartii pe care le adauga intr-un dosar? Sunt foarte multe persoane (din multe domenii) care nu mai invata pentru dezvoltarea proprie, ci pentru dosarul ala de hartii care da bine...
      • Like 2
  • Tara e plina de diplome si de multi cu doctorate, dar nu are niciun specialist adevarat care sa dea solutii! Asa este, hartia e mai importanta decat ceea ce le transmite un lector! Tine de educatie si vedem din articol cui v ati adresat! Mult succes! Speranta moare ultima!
    • Like 1
  • Cred ca la majoritatea cursurilor se intampla acelasi lucru.
    Din pacate se alearga dupa diplomele astea ca de...urmeaza concursul de gradatii de merit.
    • Like 1


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult
sound-bars icon