Foto: Facebook Alex Dima
Ce n-o să pot uita prea ușor după ziua de azi e imaginea oamenilor care sunau disperați, în fața spitalului Balș, să afle dacă rudele lor mai sunt în viață. În limbajul tehnic al sistemului medical, însușit de televiziuni, li se spune „aparținători”, un termen rece din care au dispărut și suferința, și empatia.
Ei nu sunt „aparținători”, sunt mame, tați, copii, nepoți care s-au trezit împietriți în această dimineață, când au deschis televizoarele.
Ca pacient în România sau ca „aparținător”, mă lasă rece condoleanțele autorităților. Din păcate, pe mulți oameni care au avut ghinionul să se afle într-un spital din România într-un moment nepotrivit, îi lasă rece de tot. Pentru că spitalul este la noi o treabă de noroc. Dacă tragi paiul scurt, mori cu zile. Dacă nu te omoară boala, te omoară spitalul.
Mă lasă rece și anchetele nenumărate demarate de autorități. Mă lasă rece procurorii, corpurile de control, colegiile și comitetele care se activează să găsească acarul păun.
Mă lasă rece și demisiile, demiterile, asumările și împărțirea vinovățiilor. O asistentă, un medic, un manager, un ministru… nici măcar președintele României nu-i mai pot aduce pe oamenii aceia înapoi. Sper doar să nu meargă până acolo cu cinismul încât să spună că mortul e de vină. Sau aeroterma.
Ce aș vrea să aud acum e că asta nu se va mai întâmpla niciodată. Că vom face tot ce ne stă în puteri să prevenim următorul incendiu. Căci, vă dau în scris, așa cum suntem acum, un nou incendiu se va produce în peste 90 la sută dintre spitalele din România.
Aflat în vizită de condoleanțe la Matei Balș, președintele Klaus Iohannis i-a cerut ministrului Vlad Voiculescu „o reformă”. Eu i-aș fi cerut un spital. Reforme mai avem, spitalele ne lipsesc. Corpul de la Balș care a ars a fost construit în 1953! Acum 68 de ani. Toată infrastructura spitalicească ridicată de comuniști sau în perioada interbelică și-a ieșit de mult timp din garanție. Este uzată fizic și moral. Ea nu poate fi renovată, ci dărâmată și reconstruită ținânu-se cont de standardele de securitate a pacientului din 2021, nu din 1953. Este un pericol de moarte pentru medici și pacienți.
Statul debil n-a construit în 30 de ani nici autostrăzi, nici spitale și n-a fost în stare nici măcar să schimbe țevile de sub București ale lui Ceaușescu. Singura lui investiție a fost în industria de lumânări.
Într-un astfel de moment, un om care e om înainte să fie președinte, ministru, parlamentar sau manager ar vedea ființe umane, nu aparținători, ar vedea copii și părinți, nu victime, ar vedea suferința, nu condoleanțele. Și ar spune așa: Ca să nu mai moară oameni, noi facem un spital… și încă unul… și încă unul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Articolul dumneavoastra vorbeste de o lipsa acuta, atat de decizii, cat si materiala, si anume spitale, cu tot ce presupun acestea pentru a fi considerate din secolul in care traim: cladiri si aparatura medicala moderne, igiena conform normelor, siguranta, personal calificat, platit cum se cuvine, etc.
Fara sa deviez prea mult de la subiectul prezentului articol, as vrea sa adaug aici si atitudinea administratiei, nu atat la varfurile decizionale, cat pe palierele mai mici, acolo unde acestea iau contact cu cetatenii si unde se simte de asemenea nevoia unei schimbari.
Am scris articolul de mai jos, desi sunt de formatie inginer si nu om de litere, pentru ca am resimtit nevoia de a prezenta niste evenimente care, daca ar fi fost dupa mine, nu ar fi trebuit sa aiba loc. Insa ...
<< O sa va povestesc ceva despre viata reala, cea in care vorbele goale palesc si lasa locul "realitatii".
Unchiul meu, in varsta de 78 ani, care locuia cu chirie in Hateg, are acum o casa intr-una din localitatile din preajma Hategului si si-a schimbat domiciliul acolo.
Cartea de identitate s-a rezolvat rapid, dar mai ramaneau permisul de conducere si certificatul de inmatriculare al masinii.
Intrucat nu are nici calculator, nici smartphone si nici nu se pricepe la IT, roaga un vecin sa-l ajute cu programarea la DRPCIV Hunedoara, ca sa stie cand se poate deplasa la Deva sa rezolve cu aceste formalitati.
Zis si facut, este asigurat de vecin ca i-a facut programarea in ziua Z la ora H, se prezinta la ghiseu conform planificarii si depune actele pentru preschimbarea permisului.
Cand incearca sa depuna actele si pentru preschimbarea certificatului de inmatriculare, i se raspunde sec ca are doar o singura programare si "nu se poate". Trebuie sa faca alta programare.
Desi o roaga pe persoana de la ghiseu sa ia in considerare ca a avut programare si ca ar fi normal sa fie suficient pentru ambele probleme, aceasta ramane impasibila. "Nu se poate. Va rog sa va programati din nou."
Nu conteaza ca e bolnav si abia sta in picioare, sprijinit in baston, si locuieste la 60 km distanta.
Si se pare ca nu conteaza nici faptul ca actele respective chiar se depun la aceleasi ghisee, adica nu se incalca nicio regula sau procedura interna a DRPCIV.
Ar fi fost doar un comportament uman, respectuos, fata de un cetatean in varsta, care a platit o viata intreaga taxe statului roman si nu cere inapoi decat sa fie tratat omeneste, atunci cand are nevoie de autoritati.
Buuuun! Revine acasa, ma suna si-mi povesteste. Zic "nu-i nimic" si-i fac eu programare pentru o alta data si ora, cu specificarea "Transcriere vehicul", pe site-ul DRPCIV.
Revine deci la locul faptei cu dosarul pentru schimbarea certificatului de inmatriculare, la ora 09:32 in ziua Y.
Depune dosarul si intreaba cand poate ridica dovada, pentru ca stia deja ca certificatul va fi trimis prin posta in cam doua saptamani.
Stupoare .... i se spune sa astepte pana la ora 16:00, pentru ca "atunci e program de ridicat dovezi".
Intreaba spasit daca nu se poate sa o obtina mai repede, intrucat nu e din ocalitate, e batran si nu are unde sa stea de la 09:45 la 16:00.
I se raspunde ca astea sunt regulile ...
A ridicat dovada in ziua respectiva dupa ora 16:00 si a revenit acasa obosit, flamand si extrem de dezamagit.
Acum sa-mi spuneti dumneavoastra: ce parere aveti?
Nu vi se pare, cum mi se pare si mie, ca sistemul asta trebuie insanatosit?
Cum cred cei care fac aceste reguli ca ar dori sa fie tratati de autoritati, in situatii similare, dupa ce vor deveni doar simpli cetateni si nu vor mai avea o functie oarecare in administratie ? ... fara Pile, Cunostinte, Relatii ("superbul" acronim PCR) ?
Chiar este necesar ca, pentru o simpla dovada, o hartie cu o semnatura si o STAMPILA !!!! ... un batran (sau oricine altcineva) sa astepte pe holurile DRPCIV Hunedoara (sau oriunde in alta parte) timp de mai bine de 6 ore ?
Haideti sa facem cu totii un efort si sa ne purtam macar omeneste unii cu altii!
Nu spun sa nu mai fie reguli, dar haideti sa le construim astfel incat sa nu mai dea nastere la situatii aberante si care nu aduc nimanui vreun beneficiu: doar dezamagire si amaraciune din partea cetatenilor platitori de taxe.
Cetatenii nu vin catre autoritati sa le ceara nicio favoare. Pur si simplu vin pentru un serviciu pe care-l ofera acestea si pentru care au platit deja.
Haideti sa transformam relatia dintre autoritati si cetateni intr-una bazata pe reguli corecte, respect reciproc si, nu in ultimul rand, o doza de umanitate!
Experienta cu administratia din unele localitati ale acestei tari ne arata ca se poate si altfel. Mergeti la Bacau, mergeti in Dambovita, mergeti la Cluj, mergeti la Bucuresti in Sectorul 6, si veti constata: "chiar se poate". Si sunt sigur ca mai sunt multe alte exemple pozitive de care eu nu am cunostinta.
>>
Cu stima,
Iulian Rang
Dar dacă politicienii nu își iubesc nici țara și nici poporul, ce faci???
Niște ticăloși......
1. Toți guvernanții, indiferent de partid, ne consideră un balast, deși noi am plătit pentru pensia actuală. (mai mult, eu acum plătesc 1/3 din munca mea pentru pensia mea) deci nu mă consider ajustat social cum afirmă câte un ministru.
2.Cum se justifică pensiile uriașe primite din pomana unor partide de către personele din țara car, NU RĂSPUND DE CE NENOROCIRI FAC.
3.Când ai nevoie de SPITAL preferi să scoți bănuții din buzunar. Fără comentarii și exemple.
4. Pentru guvernanți, e clar că suntem APARȚINĂTORI. Ei nu ne recunosc că suntem poporul care i-am votat din 4 in 4 ani. Am fost la vot doar 33% deci ce legimitate are acel, restul poporului s-a săturat de minciunile candidaților.
5. Să nu aveți impresia că vor răspunde vinovații... De vina sun APARȚINĂTORII că i-au votat.
Sistemul socialist a fost (si inca este) total lipsit de responsabilitate. Acolo unde sunt prea multi "factori de raspundere" si management numit politic, este practic imposibil sa tragi pe cineva la raspundere. Cel mult isi dau demisia apoi apar altundeva.
Gaselnite cu vinovati gen asistenta, brancardierul, sau un amarat de pacient care a indraznit sa se incalzeasca cu o aeroterma...sunt absurde.
Casa de sanatate ar trebui sa deconteze cheltuielile medicale efectuate in privat. Sa fie incurajata concurenta pe bune intre sistemul socialist de sanatate si cel privat. Doar concurenta cu privatii ar mai putea aduce bugetarimea la realitate. Si poate nici macar aia.
Ar fi simplu sa respectam regulile, sa ne facem cu totii datoria si probabil ar conta mai putin vechimea cladirilor. In cazul de fata s-au pierdut patru oameni. Nu cladirea i-a ucis ci nerespectarea unor reguli elementare pentru un spatiu in care se foloseste oxigen.
Inainte de "89 se construiau fabrici si uzine , blocuri , magazine , spitale si crese multe, pe alese. Astazi facem vile si murim cu zile.
Cred ca mai degraba este vorba de rea-vointa, de dorinta de inavutire peste masura a unor manageri din domeniul sanatatii, care cauta sa sifoneze acesti bani din FNUASS.
Legistatia in viguare si sistemele de management al calitatii ...
Stiinta medicala cu toate publicatiile de specialitate ...
Tehnologia medicala cu instructiuniile de functionare ...
... nu pot fi acoperiti,si sa pot fi functionali pentru fiecare angajat din sistem.
In Anglia si in tarile europei de vest, fie funtioneaza spiritul de familie, fie de organizatie (in tarile catolice).
La noi ar merge foarte bine, idea de cultura de organizatie, care pleaca de la juramantul lui Hipocrat pe care toata lumea sa il insuseasca si la care se adauga sa spunem o imbinare a job description-ului cu constitutia Romaniei, pentru personalul medical, si un fel de sesiuni de team building, unde se invata idealurile de supra-structura medicala, management si securilate sanitara, si administratie medicala, toate stranse intr-un manual, pe care la angajare, fiecare persoana din sistem, semneaza si se angaseaza sa il urmeze.