Foto: Guliver Getty Images
Nu sunt fumător. În copilărie, când aveam meșteri prin curte, mă mai trimiteau să le cumpăr țigări de la magazinul din colțul străzii și veneam cu câteva pachete de Carpați fără filtru. Apoi, tot ei mă puneau să le mai aprind câte o țigaretă și o făceam cu stil, direct de la aragaz, având grijă să nu trag fumul în mine.
Am crescut într-o familie în care se fuma „civilizat”. Tata era mare fumător, dar o făcea afară, în curte. Niciodată aproape de copii, niciodată la masă, niciodată în casă. Fratele meu mai mare a devenit fumător înrăit în liceu. Dintre Rădulești, doar ei fumau și cumva îmi părea rău că n-am o familie „curată”. De peste 10 ani, ambii s-au lăsat. Mare lucru.
Am trăit în cercuri în care se fuma și, culmea, nu mi-a dat niciodată prin cap să încerc. Mic fiind, mă fascina Nea Tică, cum se punea în șezut la gura sobei și fuma acolo. Vedeam jarul din vârful țigaretei și jarul roșu din sobă; observam degetele îngălbenite și strâmbate ale acestui om care fuma și-și povestea viața în fața unei sobe cu ușa deschisă.
Mai târziu, Nea Nelu era meșterul la care apelam pentru orice prin curte. Fuma și bea de rupea. Avea povești fabuloase și ne plăcea cumva să-l ascultăm. Nelu a murit din cauza unor boli date de combinația celor două vicii, desigur și cancer. A intrat în sicriu fără picioare, pentru că i le tăiaseră medicii înainte. “Io aș vrea să mor cu țigara în gură” ne-a spus într-o seară de primăvară.
La facultate, prin anul trei, mă uitam cu admirație la profesorul Bruckner, cum trăgea din tot felul de țigarete puse în filtre din lemn. Avea și pipă și, dacă intrai în cabinet și-l prindeai cu pipa aprinsă, mirosul acela ți se părea chiar plăcut. Era o iluzie, o mască aproape metafizică pusă peste efectele devastatoare. Profesorul e sănătos tun, e o enciclopedie și o mare valoare a medicinei românești și sper să rămână la fel de sănătos până la 150 de ani. Dar e o excepție, nu o regulă că fumatul nu te poate afecta.
În ultimele luni, am aprins niște țigarete și n-am putut să trag fumul în mine. Am vrut să văd „ce pierd”. N-am pierdut nimic.
Mă sună tata acum ceva timp: „îl știi pe vecinul X, 50 de ani, a murit azi, avea cancer pulmonar”. Mi-l amintesc pe vecinul X mereu cu țigareta în gură. Am făcut o retrospectivă și m-am speriat de cum au dispărut cei pe care îi știam mari fumători.
Ideea e asta: fumatul îți face praf vasele de sânge, dar înainte de asta îți face praf plămânii și-ți duce sus de tot riscul de a dezvolta cam oricare dintre bolile principale. Mor zeci de mii de oameni în fiecare clipă din cauza fumatului. Dacă ai acest viciu deja, nu e niciodată prea târziu să renunți la el. Sau poți continua, ajungând apoi cu infarct miocardic, accident vascular cerebral, cancer pulmonar, cancer gastric, cancer în sfera ORL, arteriopatie obliterantă și multe altele. Le poți face chiar pe toate, nu numai una dintre ele.
Ca medic, am spus că mi-ar plăcea să existe prevenție eficientă și nu m-ar deranja să nu mai am pacienți de tratat, ci doar de instruit pe ici și pe colo. La noi, această prevenție nu prea există și cadrul legal e subțirel, tinzând să devină practic inexistent. Societatea Română de Cardiologie, plus cea de Pneumologie și altele câteva s-au luptat pentru susținerea unei puternice legi antifumat în spațiul public. Ce s-a adoptat inițial nu a ținut mult și iată că acum, cu mari șanse, se tot încearcă practic diluarea legii, pierzând tot ce avea ea mai bun. Asta o fac decidenții noștri dragi, cei pe care îi înjurăm și pe care îi tot punem sus.
Fumatul înseamnă moarte. Pozele puse pe pachete sunt ignorate și nimeni nu privește mai departe de ele. Toți spun: Lasă că doar n-o să mi se întâmple mie. La câte am văzut prin viață și mai ales prin spitale, se poate întâmpla oricui, la orice vârstă, într-o derulare rapidă. Oricine poate ajunge ca poza de pe pachetul de tutun. Depinde în special de tine să te ții departe de fumat sau să renunți, pentru tine și pentru cei dragi. Depinde și de oficiali cum reușesc să-i protejeze pe nefumători, să-i țină conștienți pe cei mici și pe adolescenți, să promoveze chiar masiv lăsatul de fumat.
Fumatul este o prostie, un act de sinucidere lentă. Dacă vrei să rămâi fără picioare și să cazi răpus de cancer, ca meșterul Nelu din copilăria mea, continuă. Viața ta e în special în mâinile tale. Ți-aș sugera să o prețuiești ceva mai mult.
Articol publicat pe site-ul autorului, Leapșa de sănătate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asa si cu țigările.
S-a pus problema serios in ultimii ani din ce tutun sunt făcute țigările, cum e procesat, cum este crescut, cate chimicale sunt folosite, cum de se produc țigări în asemenea cantități imense, de le găsesti peste tot pe unde intri la cumpărături ?????!!!!
Nu din țigări se moare... dar "intrețin" moartea sigura. Cu ce țigări se fac in ziua de azi ...e la fel ca si cu fructele si legumele - consumati zilnic !! Ferească Dumnezeu !!
Daca le mănânci pe alea din supermarketuri valabile "proaspete" cu săptămânile ( sau chiar cu lunile), siguri de tratezi inca din timpul vieții pentru viata eternă de apoi in "perfecta stare de pastrare".
Pai, cand tragi mizeria asta de fum de țigară în plămâni si in sânge,te astepti sa fii Făt Frumos sau Ileana Cosinzeana ???!!
Oricine ai fi, orice ai face, vei muri. E chiar atat de important sa iti spui in clipa aceea ca nu e vina ta ca ai murit?
Cu amor si saninatate, s-avem tutun, s-avem de toate.
Fumez in medie odata pe saptamana. O fac la o cafea cu un prieten, o fac meditativ cand ajung in varf, o fac seara, bucurandu-ma de ziua care a fost buna. Astfel fumatul este pentru mine o placere din care sigur nu voi muri.
Cand devii nervos vazand ca mai ai trei tigari in pachet, cand fumezi, conduci si vorbesti la telefon in acelasi timp, cand oferi un sex oral pentru bani de un pachet, nu mai este vorba despre placere, ci despre satisfacereaunei dependente. Fumatorii dependenti afirma ca nu simt gustul tigaretei.
La partea a doua obiectez ca n-am intalnit persoane nefericite ca nu fumeaza. Nici persoane nefericite pentru ca s-au lasat de fumat. Am intalnit insa fumatori care afirmau despre ei ca fumeaza de prosti ce sunt, fumatori care recunosteau fumatul ca fiind singurul lucru negativ in viata lor. Stiu ca majoritatea fumatorilor ar renunta astazi la fumat.
Bineinteles ca oricum murim. Pana atunci insa sa avem o viata buna!
Cea mai mare parte a timpului "ne-o vom petrece" in afara acestei vieti, drept urmare, nu inteleg de ce atata agitatie..
Totuşi, problema nu e că mori, ci CUM TRĂIEŞTI până mori. Cu puţină şansă, s-ar putea să mai prind 10-15 ani de viaţă. Doar că viaţa mea de acum e foarte departe de viaţa de "dinainte". Urcatul scărilor e un coşmar. Inclusiv activitatea sexuală este o provocare acum, din cauza medicamentelor care produc tulburări de erecţie şi a insuficienţei cardiace care produce sufocare.
Întrebarea e: a meritat "distracţia"? Când nu te doare nimic, ai zice că "da". Când eşti captiv într-un trup defect, se schimbă un pic perspectiva :)
Imi pare rau sa aud ca aveti asemenea probleme de sanatate, insa cu totii stim, mai mult sau mai putin, ca ne asumam riscul unor boli de tot felul fumand..
Intrebarea e retorica, cata vreme nu ne inbolnavim, merita, apoi..
Pe langa medicamente, cred ca va mai poate ajuta o alimentatie cat mai sanatoasa, miscarea desigur, nu e de neglijat nici partea psihica..
În altă ordine de idei, gândim aproximativ la fel, eu însumi sunt un soi de agnostic-nihilist şi poate ne "întâlnim" la o trăncăneală virtuală pe https://deuce.ro/ , un forum pe care se aberează pe teme random :)
Cat priveste "trasul ca boul din tigara..", te felicit ca nu faci parte din categoria respectivilor.
Eu nici macar nu-mi pun problema de a convinge pe cineva despre ceva. Adevarurile noastre sunt subiective si relative.
"Existential nihilism is the philosophical theory that life has no intrinsic meaning or value. With respect to the universe, existential nihilism suggests that a single human or even the entire human species is insignificant, without purpose and unlikely to change in the totality of existence. According to the theory, each individual is an isolated being born into the universe, barred from knowing "why", yet compelled to invent meaning. The inherent meaninglessness of life is largely explored in the philosophical school of existentialism, where one can potentially create their own subjective "meaning" or "purpose". Of all types of nihilism, existential nihilism has received the most literary and philosophical attention."
https://en.wikipedia.org/wiki/Existential_nihilism