Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Confesiunea unui fumător: pentru fiecare țigară pe care am fumat-o din plăcere, au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență

Am fumat prima țigară la 14 ani, după ce m-am uitat la un sezon de Formula 1. Țin minte și astăzi albastrul Rothmans de pe mașinile de curse, deși am uitat complet dacă pierdeau sau câștigau. 

Ce conta pentru mine atunci era acea culoare care zbura cu peste 200 de kilometri la oră. Venită din poveștile cu bravii oameni ai mărilor, culoarea se năpustea spre imaginația mea cu viteza luminii și se lipea de visele mele precum o emblemă a libertății, a tenacității și a puterii de a lua o decizie salvatoare într-o milisecundă.

La maturitate, aveam să conduc desăvârșit o mașină puternică și să fumez cu stil. Timpul a trecut, iar eu am ajuns să fumez.

În anii ‘90, copiii fumau de rupeau. Lângă fiecare școală sau liceu erau unul, două sau trei buticuri de unde puștii plecau ținând în pumn câteva țigări la bucată și o lamă de gumă de mestecat. În fiecare fum pe care îl scoteau din plămâni, era ceva dintr-un aer pe care încercau transmită lumii: de femei misterioase fetele cu țigări lungi Moore, de culoarea cafelei. De bărbați hârșiți în aventurile vieții, băieții cu Lucky și Marlboro. Reclama la Kent deschidea, în prime-time-ul absolut, oceanul albastru României gri, lovite de șomaj și de inflație. Țigările erau ieftine, accesibile oricui, de orice vârstă și condiție socială. Nu se uita nimeni la câți ani ai înainte să ți le vândă - doar nu mai trăiam pe vremea Securității.

Dacă nu-ți permiteai un pachet întreg, nu era nimic, fumai la bucată până ce te făceai tu mare, te angajai și îți luai pe săturate. Ba mai mult de atât, odată cu trecerea timpului, producătorii au inventat pachetul social, de 10 țigarete, pentru absolut orice buzunar. Ansamblul de norme, practici și politici aflate în uz la un moment dat într-o țară construiește orizontul de așteptare pe care o societate îl are de la indivizii. La acea vreme, spre linia orizontului României se aflau nori mari și groși de fum.

Am ieșit din apă, cu preocupare omului care are o misiune de îndeplinit și un scop de urmărit și am început să fumez. Să fumez și să mă întristez. Dacă altcineva mi-ar fi povestit scena asta, mi-ar fi fost milă de el. 

În timp ce părinții mei, nefumători convinși, îmi vorbeau despre riscurile fumatului, îi priveam cu compasiunea de care poate da dovadă cineva care trăiește într-o dimensiune superioară. „Eu”, îmi spuneam, „fumez doar pentru că vreau. Mă pot lăsa oricând. Sunt capabilă de autocontrol”. Mai târziu, aveam să îmi dau seama că, pentru fiecare țigară pe care am fumat-o din plăcere, au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență.

Prima dată când am luat hotărârea fermă să renunț la fumat, eram în Grecia, pe plaja Egremni din insula Lefkada. Era o vreme ideală, iar eu înotam în apa adâncă și turcoaz cu valuri mari doar cât să simți un pic puterea mării, fără să fii în pericol. M-am gândit că am nimerit într-un punct perfect al spațiului și al timpului în care nu mai am nimic altceva de făcut decât să trăiesc cu inima întreagă o bucurie. Exact în acele clipe simțeam, însă, ca o fisură ce se deschidea în învelișul perfecțiunii, nevoia de o țigară. 

Am ieșit din apă, cu preocupare omului care are o misiune de îndeplinit și un scop de urmărit și am început să fumez. Să fumez și să mă întristez. Dacă altcineva mi-ar fi povestit scena asta, mi-ar fi fost milă de el. Faptul că nu puteam trăi în prezent și că nu mă puteam bucura de un moment frumos fără o țigară m-a marcat mai mult decât spaima de moarte și de boală. Așa că, nu după mult timp, m-am lăsat de fumat. Dorința de a fuma a rămas totuși întreagă, iar la un moment dat am făcut greșeala să o subestimez.

Mai rău, fiindcă eșuasem într-un rând, mă temeam că voi eșua din nou dacă voi mai vrea să mă las. Eram convinsă că nu voi avea niciodată atât de multă voință. Adevărul este că nici nu am avut. Ce am găsit într-o zi a fost un dram de bunătate față de mine însămi. 

După vreo patru ani fără țigări, m-am simțit atât de sigură pe mine și pe capacitatea mea de autocontrol, încât i-am cerut unei prietene un fum, de dragul vremurilor și discuțiilor de demult. Mai târziu, am fumat de la altcineva o jumătate de țigară. Altădată, o țigară întreagă. În scurt timp, mi-am dat seama că fumam de-a binelea.

Prin luna noiembrie a anului trecut, am citit că un cutremur de pământ a distrus treptele ce duceau către plaja Egremni. Ciudat lucru, mi-am dat seama că un lucru asemănător se întâmplase amintirea de pe acea plajă: o puteam vedea, dar nu mai puteam să ajung cu adevărat la sensul ei. Fumam. Mult mai puțin decât înainte, dar fumam. Mai rău, fiindcă eșuasem într-un rând, mă temeam că voi eșua din nou dacă voi mai vrea să mă las. Eram convinsă că nu voi avea niciodată atât de multă voință. Adevărul este că nici nu am avut.

Ce am găsit într-o zi, nu demult, a fost un dram de bunătate față de mine însămi. Acesta cred că a fost unul dintre lucrurile care m-au ajutat, într-un final, să trec peste perioada de neliniște și de lipsă concentrare și să rezist tentației de a fuma. Mi-am dat timp, am încetat să pun presiune pe mine și m-am tratat ca pe un om care are nevoie să se vindece. 

Un alt lucru a fost, poate, și faptul că în ultima vreme, orizontul social de așteptare în ceea ce privește consumul de tutun s-a schimbat și fumatul este acum cu adevărat descurajat în România. 

Ca om care a fumat întreaga sa viață adultă, ca nefumător eșuat și apoi recuperat, am văzut că cel mai greu lucru este să te imaginezi în diferite situații de viață fără o țigară în mână. De aceea, fiecare ocazie în care nu fumezi este un exercițiu care se adaugă la experiența ta de viață ca nefumător

Când vine vorba despre perspectivă, mă gândesc la cum a fost privit fumatul în ultimele decenii. Au fost vremuri când se fuma în avion, vremuri când se fuma în tren, vremuri când mergeai cu autocarul și jumătate din călători pufăiau precum niște locomotive, timpuri când se sudau țigările în birouri. Vremuri când reclamele la țigări erau omiprezente, când fumatul era asociat la nivelul imaginarului colectiv cu libertatea, nonconformismul și creativitatea. Absolut totul din jurul tău îți demonstra că este ok să fumezi, ba, mai mult decât atât, că este cool să fumezi.

Acolo unde au fost luate, măsurile de limitare a consumului de tutun au provocat la început opoziție. Dar au sfârșit prin a fi acceptate la nivelul întregii societăți și au dus, în final, la scăderea numărului de fumători și la îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor. Și, foarte important, au dus la stabilirea unui alt cadru mental pentru copii și adolescenți, care deschid ochii într-o lume ce respinge la scară largă fumatul.

Ca om care a fumat întreaga sa viață adultă, ca nefumător eșuat și apoi recuperat, am văzut că cel mai greu lucru este să te imaginezi în diferite situații de viață fără o țigară în mână. De aceea, fiecare ocazie în care nu fumezi este un exercițiu care se adaugă la experiența ta de viață ca nefumător. Fiecare moment în care ai întârziat să îți aprinzi prima țigară, fiecare cafea pe care ai băut-o fără să fumezi, fiecare cină după care nu te-ai ridicat de la masă în mijlocul discuției ca să te duci afară să tragi câteva fumuri au puterea de a acționa la un moment dat în folosul tău. E ca atunci când încerci să pleci cu mașina de pe un drum cu polei: este suficientă o bucățică mică de asfalt ca să prinzi aderență și să te duci pe drumul tău. Nu trebuie să fii șofer de Formula 1, nici măcar șofer, ca să te folosești de imaginea asta. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Și care o fi plăcerea ? Sa tragi in piept o imputitura de fum pana te ia amețeala, sa-ti pută gura și respirația provocând disconfort și altora, sa stârnești repulsie partenerului sau partenerei când o săruți și nu in ultimul rand, sa-ti distrugi sanatatea. Nu sunt fumător dar am experimentat fumatul cu vreo 4-5 pachete de țigări de toate caliatile, fără sa am intenția de a ma apuca de fumat. Concluzia a fost una singura : fumatul e o mare tâmpenie.
    • Like 1
  • Dupa o simpla tigara care emana caldura am simtit mii de priviri reci de exterizati consumatori de hamburgheri atintite catre mica mea placere inocenta. Probabil ca la Formula 1 ( la misto desigur )
    • Like 0
  • Buna ziua,
    Am fost fumator timp de 15 ani. Am reusit sa ma las intr-un final, dupa zeci de tentative... Am lansat si o carte legat de cest subiect, pe www.paulgaspar.ro .Nu am reusit niciodata fiindca nu am fost informat despre ceea ce inseamna cu adevarat sa fumezi. Stiam ce riscuri presupune, dar nu le-am constientizat niciodata pana sa incep sa ma documentez si sa inteleg ce se petrece in corpul meu cand fumez... astfel am demascat iluzia fata de fumat si am reusit biologic si psihologic sa ma despart de acest viciu. Am lansat cartea pentru a putea ajuta si pe altii sa scape de tigari, fara sa fie nevoie sa recurga la tot felu de metode, hipnoze si altele. Cartea e disponibila pe siteul meu
    • Like 1
  • Buna seara.De obicei nu las comentarii dar m-am gandit ca poate fi vazut si de ajutor.O sa incep prin a va spune ca am fost fumator inrait si convins pentru o perioada de approximativ 14 ani.Momentul decisiv si unul dintre lucrurile care m-au facut cel putin sa incerc sa ma opresc din aceasta dependenta a fost o remarca a sotiei mele care a inceput a spune ca ea poate ar reusi sa renunte dar ii este foarte greu datorita mie,eu fiind mult mai fixat de acest viciu.Ii multumesc ca a reusit sa ma si ambitioneze intr-un fel,reusind sa stau fara a fuma pentru o perioada de aproximativ 3 ani.Bineinteles au fost mai multe ganduri cu care ma automotivam,sanatatea pe care orice om ar trebui sa o puna pe primul loc si alaturi de aceasta ambele fiind pe primul loc trebuie sa stea si copiii nostri si gandul ca atat cat ne sta in puteri avem datoria macar de a incerca a le arata ce este bine si ce nu este bine pentru sanatatea noastra atat a corpului si nu numai,dar si a mintii si a spiritului.Un sfat important,nu conteaza cat timp ati reusit sa stati fara a fuma,nu incercati sa subestimati acest viciu sub nici o forma,pofta existenta in stare latenta poate oricand sa reinceapa a da tarcoale.De evitat in primele zile si saptamani cel putin sunt cercurile de prieteni in cazul in care sunteti usor de ispitit.Gandul ca o tigara ma scapa de stres si ma calmeaza este o inselaciune de fapt a starii de dependenta.Aveti incredere in propriile forte si nu va dati batuti,sansa de a va recapata viata si sanatatea proprie este numai in mainile voastre. Tu DECIZI si nu tigarile si nicotina!!!
    • Like 0
  • Cand am fost student, am avut ambitia sa invat sa fumez doar ca sa vad daca pot sa fac si asa ceva, fara intentia de a ma apuca de fumat. Am reusit din prima sa trag in plamani, fara sa ma inec cu fum. Am inceput cu Diplomat si Amiral si am incercat tot ce mi-a iesit in cale, de le Carpati si Marasesti pana la Gitanes si Monte Cristo. Nu mai stiu ce tigara neagra frantuzeasca am incercat de la un coleg dar stiu ca fumul mi s-a oprit in gat, fara sa-l mai pot trage in plamani sau sa-l dau afara. Am adunat, una peste alta, cam 6-7 pachete fumate. N-am gasit niciodata farmecul acestui obicei, sau viciu. Si asa cum mi-am propus, nu m-am apucat de fumat si nici nu m-am mai atins vreodata de vreo tigara. Si au trecut vreo 50 de ani de atunci...
    • Like 0
  • Problema Romaniei profunde este alcoolul ieftin si tigarile.Asa-i,nu mai poti fuma in bar si e bine dar ce secarici si doi cai frumosi gasesti pe acolo,tigara pare o lumanare aprinsa in gura unui alcoolic anonim.Birturile,crasmele distrug mai multe vieti,si pe ale lor si pe ale altora,decat a facut-o fumatul vreodata.
    • Like 0
  • Opinion check icon
    Am auzit idiotenii de la unii, ca s-au apucat de fumat ca sa se integreze in grup! Mai bine schimbi grupul decat sa schimbi trupul!
    Nu vrei sa ajungi dependent de fumat? Nu te apuca, e atat de simplu!!!
    • Like 2
  • Opinion check icon
    Si ii mai aud pe cate unii ca stau prost cu banii, ca au restante, nu au ce pune pe masa copiilor, dar pot sa risipeasca 300-400 de lei pe luna pe tigari, eventual si un supliment pentru bautura! Nu mai pot de mila lor!
    • Like 1
  • Opinion check icon
    Ma infurie cand vad mamici si tatici cum isi afuma cu mare dragoste copiii aflati in carucioare! Ce vina au ei pentru viciile parintilor, unde sa fuga, cine ii protejeaza? Daca esti om nu fuma in prezenta copilului tau!
    • Like 1
  • Opinion check icon
    Cine vrea sa fumeze, sa fumeze, o face in cunostinta de cauza, dar sa ii lase pe ceilalti in pace! Sa ma injure toti fumatorii, dar ca nefumator chiar nu era normal sa nu poti sa stai intr-un restaurant 5 minute fara sa iesi afumat si cu usturimi in gat si in ochi si sa ajungi acasa cu hainele si cu parul putind a tutun! Nici nu stiu din cate restaurante nu am iesit de cum am intrat pentru ca atmosfera era pur si simplu irespirabila. A trebuit sa renunt la restaurante cu totul! In continuare ma infurie marlanii care isi aprind tigarile pe banda rulanta de la metrou sau la semafor in aglomeratie, in tren sau in institutii publice etc. Pai hai sa le arunc si eu cu ceva putitor in nas, sa vad daca le place. Care e problema, trebuie sa imi accepte fumurile mele sau sa plece, nu?
    Sa fim seriosi, statul tolereaza fumatul pentru ca incaseaza accize mari din asta, e ca un fel de mita legalizata! Pe de alta parte tot discutam despre interzicerea diverselor substante si conservanti doar sub suspiciunea ca sunt cancerigene, discutam despre reducerea poluarii, dar fumatul e ok, desi daunele sunt demonstrate si evidente!
    Si ca sa raspund la intrebarea unde ar trebui un fumator sa mai poata fuma? Ideal si spre binele lui si al familiei, ar fi sa nu mai fumeze. Daca totusi vrea sa continue trebuie sa o faca numai in locuri in care nu sunt nefumatori in jur, e asa de greu de inteles?
    • Like 1
    • @ Opinion
      N-ar trebui sa comentam decat dupa ințelegerea mai puțin superficiala a fenomenului numit tabagism. Daca ne-am gandi ceva mai profund ne-am da seama ca, de fapt, este vorba despre dependențe. Este la fel de prejudiciant pentru ceilalți dependentul de alcool, de narcotice, de sex, de mancare, de pacanele, etc...Vorbim deci, dupa parerea mea, despre un anumit hedonism și o anumita adictie sub semnul carora a fost proiectat și realizat creierul nostru. Cam de aici, cred eu, ar trebui sa pornim cu ințelegerea fenomenului daca vrem sa gasim și sa propunem soluții eficiente. Altfel, e pierdere de timp.
      • Like 1


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult
Text: Raluca Ion Voce: Raluca Ion
sound-bars icon