Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Confesiunea unui fumător: pentru fiecare țigară pe care am fumat-o din plăcere, au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență

Am fumat prima țigară la 14 ani, după ce m-am uitat la un sezon de Formula 1. Țin minte și astăzi albastrul Rothmans de pe mașinile de curse, deși am uitat complet dacă pierdeau sau câștigau. 

Ce conta pentru mine atunci era acea culoare care zbura cu peste 200 de kilometri la oră. Venită din poveștile cu bravii oameni ai mărilor, culoarea se năpustea spre imaginația mea cu viteza luminii și se lipea de visele mele precum o emblemă a libertății, a tenacității și a puterii de a lua o decizie salvatoare într-o milisecundă.

La maturitate, aveam să conduc desăvârșit o mașină puternică și să fumez cu stil. Timpul a trecut, iar eu am ajuns să fumez.

În anii ‘90, copiii fumau de rupeau. Lângă fiecare școală sau liceu erau unul, două sau trei buticuri de unde puștii plecau ținând în pumn câteva țigări la bucată și o lamă de gumă de mestecat. În fiecare fum pe care îl scoteau din plămâni, era ceva dintr-un aer pe care încercau transmită lumii: de femei misterioase fetele cu țigări lungi Moore, de culoarea cafelei. De bărbați hârșiți în aventurile vieții, băieții cu Lucky și Marlboro. Reclama la Kent deschidea, în prime-time-ul absolut, oceanul albastru României gri, lovite de șomaj și de inflație. Țigările erau ieftine, accesibile oricui, de orice vârstă și condiție socială. Nu se uita nimeni la câți ani ai înainte să ți le vândă - doar nu mai trăiam pe vremea Securității.

Dacă nu-ți permiteai un pachet întreg, nu era nimic, fumai la bucată până ce te făceai tu mare, te angajai și îți luai pe săturate. Ba mai mult de atât, odată cu trecerea timpului, producătorii au inventat pachetul social, de 10 țigarete, pentru absolut orice buzunar. Ansamblul de norme, practici și politici aflate în uz la un moment dat într-o țară construiește orizontul de așteptare pe care o societate îl are de la indivizii. La acea vreme, spre linia orizontului României se aflau nori mari și groși de fum.

Am ieșit din apă, cu preocupare omului care are o misiune de îndeplinit și un scop de urmărit și am început să fumez. Să fumez și să mă întristez. Dacă altcineva mi-ar fi povestit scena asta, mi-ar fi fost milă de el. 

În timp ce părinții mei, nefumători convinși, îmi vorbeau despre riscurile fumatului, îi priveam cu compasiunea de care poate da dovadă cineva care trăiește într-o dimensiune superioară. „Eu”, îmi spuneam, „fumez doar pentru că vreau. Mă pot lăsa oricând. Sunt capabilă de autocontrol”. Mai târziu, aveam să îmi dau seama că, pentru fiecare țigară pe care am fumat-o din plăcere, au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență.

Prima dată când am luat hotărârea fermă să renunț la fumat, eram în Grecia, pe plaja Egremni din insula Lefkada. Era o vreme ideală, iar eu înotam în apa adâncă și turcoaz cu valuri mari doar cât să simți un pic puterea mării, fără să fii în pericol. M-am gândit că am nimerit într-un punct perfect al spațiului și al timpului în care nu mai am nimic altceva de făcut decât să trăiesc cu inima întreagă o bucurie. Exact în acele clipe simțeam, însă, ca o fisură ce se deschidea în învelișul perfecțiunii, nevoia de o țigară. 

Am ieșit din apă, cu preocupare omului care are o misiune de îndeplinit și un scop de urmărit și am început să fumez. Să fumez și să mă întristez. Dacă altcineva mi-ar fi povestit scena asta, mi-ar fi fost milă de el. Faptul că nu puteam trăi în prezent și că nu mă puteam bucura de un moment frumos fără o țigară m-a marcat mai mult decât spaima de moarte și de boală. Așa că, nu după mult timp, m-am lăsat de fumat. Dorința de a fuma a rămas totuși întreagă, iar la un moment dat am făcut greșeala să o subestimez.

Mai rău, fiindcă eșuasem într-un rând, mă temeam că voi eșua din nou dacă voi mai vrea să mă las. Eram convinsă că nu voi avea niciodată atât de multă voință. Adevărul este că nici nu am avut. Ce am găsit într-o zi a fost un dram de bunătate față de mine însămi. 

După vreo patru ani fără țigări, m-am simțit atât de sigură pe mine și pe capacitatea mea de autocontrol, încât i-am cerut unei prietene un fum, de dragul vremurilor și discuțiilor de demult. Mai târziu, am fumat de la altcineva o jumătate de țigară. Altădată, o țigară întreagă. În scurt timp, mi-am dat seama că fumam de-a binelea.

Prin luna noiembrie a anului trecut, am citit că un cutremur de pământ a distrus treptele ce duceau către plaja Egremni. Ciudat lucru, mi-am dat seama că un lucru asemănător se întâmplase amintirea de pe acea plajă: o puteam vedea, dar nu mai puteam să ajung cu adevărat la sensul ei. Fumam. Mult mai puțin decât înainte, dar fumam. Mai rău, fiindcă eșuasem într-un rând, mă temeam că voi eșua din nou dacă voi mai vrea să mă las. Eram convinsă că nu voi avea niciodată atât de multă voință. Adevărul este că nici nu am avut.

Ce am găsit într-o zi, nu demult, a fost un dram de bunătate față de mine însămi. Acesta cred că a fost unul dintre lucrurile care m-au ajutat, într-un final, să trec peste perioada de neliniște și de lipsă concentrare și să rezist tentației de a fuma. Mi-am dat timp, am încetat să pun presiune pe mine și m-am tratat ca pe un om care are nevoie să se vindece. 

Un alt lucru a fost, poate, și faptul că în ultima vreme, orizontul social de așteptare în ceea ce privește consumul de tutun s-a schimbat și fumatul este acum cu adevărat descurajat în România. Asta mă face ca, în mijlocul discuțiilor la zi, să nu pot să înțeleg deloc amendamentele Comisiei de Sănătate din Senat care ar permite, de fapt, din nou fumatul în spațiile publice. 

Am urmărit dezbaterile de dinaintea interzicerii fumatului în cluburi și restaurante și am fost atentă la vocea nefumătorilor înainte de toate. Mi-am dat seama că e un tip de voce pe care fumătorii nu au avut ocazia să îl audă prea des, deși toți au și prieteni care n-au fumat în viața lor. Fiindcă prietenii se privesc unul pe celălalt cu înțelegere, nu știu câți nefumători i-ar interzice unui bun amic o țigară în preajma lor sau și-ar susține cu foarte multă fermitate punctul de vedere împotriva fumatului. Simplele dezbateri din spațiul public i-au scos, cred, pe fumători în afara bulei în care trăiau și i-au făcut să privească lucrurile și dintr-o altă perspectivă.

Ca om care a fumat întreaga sa viață adultă, ca nefumător eșuat și apoi recuperat, am văzut că cel mai greu lucru este să te imaginezi în diferite situații de viață fără o țigară în mână. De aceea, fiecare ocazie în care nu fumezi este un exercițiu care se adaugă la experiența ta de viață ca nefumător

Când vine vorba despre perspectivă, mă gândesc la cum a fost privit fumatul în ultimele decenii. Au fost vremuri când se fuma în avion, vremuri când se fuma în tren, vremuri când mergeai cu autocarul și jumătate din călători pufăiau precum niște locomotive, timpuri când se sudau țigările în birouri. Vremuri când reclamele la țigări erau omiprezente, când fumatul era asociat la nivelul imaginarului colectiv cu libertatea, nonconformismul și creativitatea. Absolut totul din jurul tău îți demonstra că este ok să fumezi, ba, mai mult decât atât, că este cool să fumezi.

Acolo unde au fost luate, măsurile de limitare a consumului de tutun au provocat la început opoziție. Dar au sfârșit prin a fi acceptate la nivelul întregii societăți și au dus, în final, la scăderea numărului de fumători și la îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor. Și, foarte important, au dus la stabilirea unui alt cadru mental pentru copii și adolescenți, care deschid ochii într-o lume ce respinge pe scară largă fumatul.

Ca om care a fumat întreaga sa viață adultă, ca nefumător eșuat și apoi recuperat, am văzut că cel mai greu lucru este să te imaginezi în diferite situații de viață fără o țigară în mână. De aceea, fiecare ocazie în care nu fumezi este un exercițiu care se adaugă la experiența ta de viață ca nefumător. Fiecare moment în care ai întârziat să îți aprinzi prima țigară, fiecare cafea pe care ai băut-o fără să fumezi, fiecare cină după care nu te-ai ridicat de la masă în mijlocul discuției ca să te duci afară să tragi câteva fumuri au puterea de a acționa la un moment dat în folosul tău. E ca atunci când încerci să pleci cu mașina de pe un drum cu polei: este suficientă o bucățică mică de asfalt ca să prinzi aderență și să te duci pe drumul tău. Nu trebuie să fii șofer de Formula 1, nici măcar șofer, ca să te folosești de imaginea asta. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Problema Romaniei profunde este alcoolul ieftin si tigarile.Asa-i,nu mai poti fuma in bar si e bine dar ce secarici si doi cai frumosi gasesti pe acolo,tigara pare o lumanare aprinsa in gura unui alcoolic anonim.Birturile,crasmele distrug mai multe vieti,si pe ale lor si pe ale altora,decat a facut-o fumatul vreodata.
    • Like 0
  • Opinion check icon
    Am auzit idiotenii de la unii, ca s-au apucat de fumat ca sa se integreze in grup! Mai bine schimbi grupul decat sa schimbi trupul!
    Nu vrei sa ajungi dependent de fumat? Nu te apuca, e atat de simplu!!!
    • Like 1
  • Opinion check icon
    Si ii mai aud pe cate unii ca stau prost cu banii, ca au restante, nu au ce pune pe masa copiilor, dar pot sa risipeasca 300-400 de lei pe luna pe tigari, eventual si un supliment pentru bautura! Nu mai pot de mila lor!
    • Like 1
  • Opinion check icon
    Ma infurie cand vad mamici si tatici cum isi afuma cu mare dragoste copiii aflati in carucioare! Ce vina au ei pentru viciile parintilor, unde sa fuga, cine ii protejeaza? Daca esti om nu fuma in prezenta copilului tau!
    • Like 1
  • Opinion check icon
    Cine vrea sa fumeze, sa fumeze, o face in cunostinta de cauza, dar sa ii lase pe ceilalti in pace! Sa ma injure toti fumatorii, dar ca nefumator chiar nu era normal sa nu poti sa stai intr-un restaurant 5 minute fara sa iesi afumat si cu usturimi in gat si in ochi si sa ajungi acasa cu hainele si cu parul putind a tutun! Nici nu stiu din cate restaurante nu am iesit de cum am intrat pentru ca atmosfera era pur si simplu irespirabila. A trebuit sa renunt la restaurante cu totul! In continuare ma infurie marlanii care isi aprind tigarile pe banda rulanta de la metrou sau la semafor in aglomeratie, in tren sau in institutii publice etc. Pai hai sa le arunc si eu cu ceva putitor in nas, sa vad daca le place. Care e problema, trebuie sa imi accepte fumurile mele sau sa plece, nu?
    Sa fim seriosi, statul tolereaza fumatul pentru ca incaseaza accize mari din asta, e ca un fel de mita legalizata! Pe de alta parte tot discutam despre interzicerea diverselor substante si conservanti doar sub suspiciunea ca sunt cancerigene, discutam despre reducerea poluarii, dar fumatul e ok, desi daunele sunt demonstrate si evidente!
    Si ca sa raspund la intrebarea unde ar trebui un fumator sa mai poata fuma? Ideal si spre binele lui si al familiei, ar fi sa nu mai fumeze. Daca totusi vrea sa continue trebuie sa o faca numai in locuri in care nu sunt nefumatori in jur, e asa de greu de inteles?
    • Like 1
    • @ Opinion
      N-ar trebui sa comentam decat dupa ințelegerea mai puțin superficiala a fenomenului numit tabagism. Daca ne-am gandi ceva mai profund ne-am da seama ca, de fapt, este vorba despre dependențe. Este la fel de prejudiciant pentru ceilalți dependentul de alcool, de narcotice, de sex, de mancare, de pacanele, etc...Vorbim deci, dupa parerea mea, despre un anumit hedonism și o anumita adictie sub semnul carora a fost proiectat și realizat creierul nostru. Cam de aici, cred eu, ar trebui sa pornim cu ințelegerea fenomenului daca vrem sa gasim și sa propunem soluții eficiente. Altfel, e pierdere de timp.
      • Like 0
  • fumatul pote duce riscul la moarte am trecut și eu prin acelea momente .fumam 4 pachete 2,zile ziceam că mă scapă de .stres,dar nu era așă mă stingeam.pedinăuntru. pe zi.ce,trecea vă rog nu mai fumați dacă,țineți la cei.dragi )/
    • Like 1
  • Kolosal check icon
    Recomand tuturor, chiar si autoarei sa citeasca cartea aia scrisa pt americani retarzi, Alan Carr , in sfarsit nefumator. In afara ca este intradevar eficienta si de mare ajutor ca sa te lasi de fumat, face un lucru ESENTIAL: te lasi de fumat fara regretul ca ai o restrictie in viatza, ca te abtii de la ceva. Pur si simplu te ajuta sa stergi din cam tigarile si sa traiesti fara remuscari. si DA, e f important sa rezisti tentatiei de a lua un fum o tigara orice. NU tine tigari in casa, daca esti tentat vreodata, mai ai o shansa sa te razgandesti pana la butic de unde vrei sa cumperi... asa cum spune si cartea aia.. e USOR sa te lasi de fumat. primele 2-3 saptamani sunt mai dificile. Succes tuturor.

    P.S. cartea o gasiti la un search pe google se descarca din diverse locuri de pe net, exista si in romana.
    • Like 1
    • @ Kolosal
      Cosmin check icon
      Ai dreptate, foarte bună cartea Cu ea m-am lăsat și eu. La 10 ani după ce am citit-o.
      • Like 0
  • M-am identificat cu autorul în multe puncte. M-am chinuit și eu câțiva ani să le las, noroc cu alergatul. A trebuit să aleg. Și am ales sănătatea. Imediat cu am ales, am și uitat complet de țigări.
    • Like 1
  • fc check icon
    (niciodată n-am avut senzația vreunei comunități, p-acilea).
    fumatul e neimportant și singura valoare ce-o poate dezvolta acest automatism, pur narcisist, este respectarea celuilalt, când celălalt e deranjat. condiție unică. finețea, sensibilitatea, definesc ființa real-umană. bolile, problemele, sunt doar capacitatea minții de a materializa... plus manipularea stăpânirii. povestea cu ”sevrajul” e doar o minciună. ceicenusepotlăsa sunt simpli neserioși. asta vine din educația interioară, ce pare că vine din norocul unui mediu propice. compulsivitatea e falsă, organismul nu cere nimic, mintea o cere, în virtutea obișnuinței cu automatismele condiționate ori condiționante. grav nu este cancerul pretins/vrut tabagic ci disprețul pentru dreptul celuilalt, mai ales când nu are atributul forței, intimidării. când avem în juru-ne slabi, atunci arătăm ce suntem în stare, ce fiară zace-n noi și orișicare. adicătelea cum mai batem un cui în copârșeul Societății... ori comunității.
    • Like 1
  • Cri check icon
    Guvernele lumii ii prigonesc pe fumatori in timp ce ii jupoaie cu taxele puse pe aceste produse. In acelasi timp, de alcool nu se atinge niciun guvern; iar alcoolul provoaca cele mai grave accidente si infractiuni, alcoolul distruge familii si cariere profesionale si te poate transforma din om in neom. Cred ca procentul de betivani din guvernele lumii e mai mare decat cel de fumatori, de aceea alcoolul e protejat, iar fumatul este prigonit.
    • Like 6


Îți recomandăm

RoboHub

Unii dintre cursanții RoboHub provin din centre de plasament, alții din familii care locuiesc în locuințe improvizate, fără acces la utilități. „Nu vezi nicio diferență între copii, inclusiv copiii din plasament sunt fix precum cei care vin cu părinții”, spune Ana-Maria Stancu, președinte e-Civis.

Citește mai mult

Text: Raluca Ion Voce: Raluca Ion
sound-bars icon