Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Maradona al meu, o grămadă de purici uniți într-o siluetă rotundă

Maradona 1985

Foto: Guliver Getty Images

Pe Maradona îl știam fenomenal, de mic, fără să-l fi văzut vreodată. De „butoiașul atomic” am auzit prima dată, când mă jucam cu copiii amicilor părinților mei. Taică-meu mergea în vizite de vizionare a meciurilor, iar driblingurile lui Maradona aveau ecou peste tot. În nechezolul de pe masă, în berea nepasteurizată, în fumul de BT. „Uaa-ul” ieșea din camera adulților și se ducea pe holurile apartamentului, unde noi încingeam miuța cu mingea de 35. Când aruncam și eu un ochi în camera celor mari, să văd eroul, nu vedeam decât un bruiaj. „La ce se uită oamenii ăștia?!" Maradona era doar o grămadă de purici uniți într-o siluetă rotundă, un pic mai mare ca mingea, care îi învârtea pe ceilalți purici deșirați.

În fața puricilor era un ecran colorat, alandala. Asta era Maradona văzut 12K. Țineam cu Argentina, cum țin azi puștii cu Barca și Real.

Fotbalul lui Maradona e un vin vechi din care, ca microbist, mai guști uneori pe YouTube când te saturi de fotbaliștii mecanizați de azi. Ca să fac o poantă, cred că până și lui CTP îi plăcea cum joacă Maradona. L-ați citit pe CTP scriind despre fotbal? Se mai enerva cu naționala pe vremuri, probabil îl căuta pe Maradona al nostru, Dobrin, în orice jucător român, cum am făcut toți care nu înțelegeam cum stă mingea aia lipită de ghete.

Țin minte niște imagini de pe net cu Maradona într-o revenire la Napoli. Mașina în care se afla starul, era efectiv cărată de mulțimea în delir. Am scris 15 ani despre fotbal, dar niciodată nu am văzut atâta dragoste a tribunei față de un jucător. Maradona a fost Zeul orașului lui Elena Ferrante, pe care atunci când am citit-o cu celebra carte a amiciției dintre două fete, reciteam pasajele cu străduțele înguste din Napoli, imaginându-mi copiii care băteau mingea și care aveau să fie binecuvântați peste câțiva ani, cu cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca moare un mare savant care a salvat mii de vieți nu plânge nimeni.In schimb la un mare sportiv vezi o grămadă de bocitoare. LUMEA ASTA NU ESTE IN REGULA !
    • Like 6
    • @ Candid Daniel
      Absolut de acord! Dacă nu ești leșinat după fotbal, nu ești om! Dacă nu vezi în Maradona, Pele, Messi, sau Hagi un zeu, ești un neisprăvit! iar dacă cumva îndrăznești să spui că Diego Armando a fost un anlafabet dependent de droguri și alcool care nu a știut să-și gestioneze gloria, atunci chiar ești un nenorocit! Prin popularitatea fotbalului poate fi înțeleasă mai ușor prostia planetară...
      • Like 5
    • @ Candid Daniel
      Ba da, este în regulă lumea, pentru că un savant se afirmă și cunoaște împlinirea în comunitatea științifică, inaccesibilă publicului larg!
      • Like 0
  • catalin check icon
    Asta cu "cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor" e discutabilă, in schimb e indiscutabil: mare om, mare caracter, mare handbalist!
    • Like 7
    • @ catalin
      Aceste 3 ”laturi” în care a fost mare trebuie puse între ghilimele, mai ales primele două... Menționarea lui (și) ca handbalist constituie o ironie gustată de cei care-i cunosc biografia la modul contemporan.
      • Like 2


Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult