Pus în fața unor sentințe și legi necruțătoare pentru ego-ul pesediștilor, Liviu Dragnea a ales să facă un pas în lateral, nu în spate (că doar e șef la Cameră) și să guverneze prin interpuși. Principala problemă cu doamna Shhaideh este însă una de partid, de structură organică a PSD: președintele partidului nu a avut încredere în niciunul dintre locotenenții săi sau în personalitățile partidului de a le da guvernul pe mână.
Asta spune ceva despre sistemul de conducere al celui mai mare partid. Adicătelea, lui Dragnea i-a fost teamă să dea guvernul pe mâna unui PSD-ist cu alură de premier (nu știu, Dâncu, Firea, Ponta, din galeria asta). De parcă respectivul ar fugi cu Palatul Victoria și l-ar lăsa pe Dragnea singur în sediul din Kiseleff. Frica de trădare a primat în alegere.
Doamna Shhaideh este mai presus de aceste temeri, este „verificată”, și-a demonstrat loialitatea și la Ministerul Dezvoltării și nu are nici anvergura și nici abilitățile să organizeze o întoarcere a armelor împotriva lui Dragnea.
Din păcate, nu pare să le aibă nici pe cele de a forma și conduce singură un guvern. Mișcarea strategică a președintelui PSD a părut una aproape de kamikaze, atât timp cât a servit electoratului conservator majoritar din PSD o persoană care a jurat ca ministru pe Coran și are un nume cu mult mai neromânesc decât Julien, Klaus sau Soros. Asta înseamnă că Dragnea a avut o listă foarte, foarte scurtă de persoane de încredere.
Până la urmă, nu criza de încredere din PSD mă doare. Ci lăcomia lui Dragnea pentru puterea totală: vrea să controleze cel mai mare partid al țării, Guvernul și Parlamentul. Este ahtiat să conducă tot.
Nu doar exemplele din PCR și PDSR mă apasă cu amintirea lor, dar nu cred în capacitatea politică a unui singur individ să aibă ingeniozitate și performanță pe trei paliere concomitent. Ca să nu mai vorbim că omul nu e departe de o condamnare cu executare, ceea ce ar însemna nu doar o dramă personală pentru el, dar și o dereglare a direcției celor trei instituții. Ar începe imediat lupta de putere în partid, Guvernul s-ar trezi că poate face ce vrea, că nu mai sună telefonul de la partid, iar la Cameră vechii baroni ar reface imediat și ei grupurile de putere în afara partidului. Să vezi atunci trădări și talk-show-uri de maximă audiență!
Dar, cine suntem noi să ne îndoim de capacitatea marelui conducător din Teleorman?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În schimb nu-i greu de intuit reacția teleormăneanului după cadoul pe care l-a făcut în prag de sărbători creștine electoratului pesedist ortodox: http://coub.com/view/550zs