Mari sportivi ai României, despre victorii și înfrângeri. Ana Maria Popescu: „Am simțit nevoia să ajung acolo, pe prima treaptă”

„Nu știu cum sunt alți sportivi și la ce se gândesc ei, dar pe mine și la vârsta asta, la 32 de ani, mă bucură bucățica aia de metal, înainte de orice recompensă financiară. Aia îmi confirmă că am muncit bine și că cel puțin în ziua aia, în secunda aia când sunt pe podim, sunt cea mai bună. A fost o perioadă în cariera mea în care am vrut să demonstrez că sunt bună. Dup-aia am vrut ca oamenii să înțeleagă că nu a fost o greșeală că am câștigat câteva medalii și am avut nevoie de o confirmare. Dup-aia am simțit nevoia să ajung acolo, pe prima treaptă. Acum simt că am demonstrat ce era de demonstrat și trebuie să câștig pariul cu mine”, spune sportiva Ana Maria Popescu (Brânză), de trei ori campioană mondială și câștigătoare a titlului de campioană olimpică la scrimă. Vorbește despre momentele importante din viața și cariera ei pentru Lead.ro, în proiectul Neînviinșii, care îi invită pe mari sportivi ai României, precum Ana Maria Popescu, Diana Mocanu, Andreea Răducan, să își spună povestea.

Într-o societate dominată de teama de eșec, sportivii vorbesc despre cum au reușit să treacă peste înfrângeri și cum să le transforme într-o lecție care i-a dus spre victorie. Unul dintre eșecurile pe care Ana Maria Popescu nu le poate uita este cel de la Jocurile Olimpice de la Londra. „Atât de tare ne-a marcat acea competiție, la care am plecat sperând la aur și unde am terminat pe șase. Eu mă hrănesc din astfel de momente ca să merg mai departe”, explică sportiva.

Foto: Lead.ro

Puteți citi aici întreaga poveste a Anei Maria Popescu. 

Diana Mocanu: „Când pronunțam cuvântul înot îmi venea să îmi iau câmpii”

Înotătoarea Diana Mocanu a câștigat la vârsta de 16 ani aurul olimpic, iar la 19 ani s-a retras din viața sportivă.

Foto: Lead.ro

„Nu mi-a fost greu să iau decizia să mă opresc. Când nu mai ai atracție către ceva, încerci să schimbi direcția. Iar eu voiam să fac orice altceva, sau cel puțin să fac o pauză, apoi să mă gândesc. În primele zile, am stat acasă și am dormit. Foarte mult timp am dormit. M-am gândit apoi dacă să merg pe varianta antrenoratului sau nu, fiind sătulă de atâta apă. Nu puteam nici să văd apa în pahar, iar când pronunțam cuvântul înot, îmi venea să-mi iau câmpii”, spune ea. A devenit apoi antrenoare și și-a dat seama că pe margine este uneori mai greu decât în apă. Puteți citi întreaga poveste a Dianei Mocanu aici.

Andreea Răducan: „Nu mai știam nici cum mă cheamă, nici ce caut acolo”

Andreea Răducan rememorează momentul dureros în care a fost depistată cu pseudoefedrină, o substanță conținută de Nurofen la Jocurile Olimpice de la Sydney. „Nu înțelegeam precis ce aud, parcă totul se clătina cu mine. Antrenorii au plecat să afle mai multe, iar eu am rămas pe pat, fără să înțeleg ce se întâmplă, așteptând să vină cineva să-mi spună că totul e o glumă. A venit antrenorul secund Lucian Sandu, care mi-a spus că mi se dă voie să concurez, așa că am plecat spre sală plângând, întrebându-mă ce-o fi ăla doping, ce-o să pățesc, de ce mi se întâmplă asta. Nu mai știam nici cum mă cheamă, nici ce caut acolo și nu-mi stătea capul la concurs.”, își amintește.

Foto: Lead.ro

Televiziunile din lumea întreagă prezentau pe larg cazul ei. „Apăream la toate buletinele de știri, de la CNN la BBC, iar când auzeam spunându-se că am pierdut medalia de la individual compus, mii de pumnale mi se răsuceau în stomac”, spune Andreea Răducan care a găsit în ea resurse să meargă mai departe.

Întreaga poveste a Andreei Răducan, aici. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp