Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mari sportivi ai României, despre victorii și înfrângeri. Ana Maria Popescu: „Am simțit nevoia să ajung acolo, pe prima treaptă”

„Nu știu cum sunt alți sportivi și la ce se gândesc ei, dar pe mine și la vârsta asta, la 32 de ani, mă bucură bucățica aia de metal, înainte de orice recompensă financiară. Aia îmi confirmă că am muncit bine și că cel puțin în ziua aia, în secunda aia când sunt pe podim, sunt cea mai bună. A fost o perioadă în cariera mea în care am vrut să demonstrez că sunt bună. Dup-aia am vrut ca oamenii să înțeleagă că nu a fost o greșeală că am câștigat câteva medalii și am avut nevoie de o confirmare. Dup-aia am simțit nevoia să ajung acolo, pe prima treaptă. Acum simt că am demonstrat ce era de demonstrat și trebuie să câștig pariul cu mine”, spune sportiva Ana Maria Popescu (Brânză), de trei ori campioană mondială și câștigătoare a titlului de campioană olimpică la scrimă. Vorbește despre momentele importante din viața și cariera ei pentru Lead.ro, în proiectul Neînviinșii, care îi invită pe mari sportivi ai României, precum Ana Maria Popescu, Diana Mocanu, Andreea Răducan, să își spună povestea.

Într-o societate dominată de teama de eșec, sportivii vorbesc despre cum au reușit să treacă peste înfrângeri și cum să le transforme într-o lecție care i-a dus spre victorie. Unul dintre eșecurile pe care Ana Maria Popescu nu le poate uita este cel de la Jocurile Olimpice de la Londra. „Atât de tare ne-a marcat acea competiție, la care am plecat sperând la aur și unde am terminat pe șase. Eu mă hrănesc din astfel de momente ca să merg mai departe”, explică sportiva.

Foto: Lead.ro

Puteți citi aici întreaga poveste a Anei Maria Popescu. 

Diana Mocanu: „Când pronunțam cuvântul înot îmi venea să îmi iau câmpii”

Înotătoarea Diana Mocanu a câștigat la vârsta de 16 ani aurul olimpic, iar la 19 ani s-a retras din viața sportivă.

Foto: Lead.ro

„Nu mi-a fost greu să iau decizia să mă opresc. Când nu mai ai atracție către ceva, încerci să schimbi direcția. Iar eu voiam să fac orice altceva, sau cel puțin să fac o pauză, apoi să mă gândesc. În primele zile, am stat acasă și am dormit. Foarte mult timp am dormit. M-am gândit apoi dacă să merg pe varianta antrenoratului sau nu, fiind sătulă de atâta apă. Nu puteam nici să văd apa în pahar, iar când pronunțam cuvântul înot, îmi venea să-mi iau câmpii”, spune ea. A devenit apoi antrenoare și și-a dat seama că pe margine este uneori mai greu decât în apă. Puteți citi întreaga poveste a Dianei Mocanu aici.

Andreea Răducan: „Nu mai știam nici cum mă cheamă, nici ce caut acolo”

Andreea Răducan rememorează momentul dureros în care a fost depistată cu pseudoefedrină, o substanță conținută de Nurofen la Jocurile Olimpice de la Sydney. „Nu înțelegeam precis ce aud, parcă totul se clătina cu mine. Antrenorii au plecat să afle mai multe, iar eu am rămas pe pat, fără să înțeleg ce se întâmplă, așteptând să vină cineva să-mi spună că totul e o glumă. A venit antrenorul secund Lucian Sandu, care mi-a spus că mi se dă voie să concurez, așa că am plecat spre sală plângând, întrebându-mă ce-o fi ăla doping, ce-o să pățesc, de ce mi se întâmplă asta. Nu mai știam nici cum mă cheamă, nici ce caut acolo și nu-mi stătea capul la concurs.”, își amintește.

Foto: Lead.ro

Televiziunile din lumea întreagă prezentau pe larg cazul ei. „Apăream la toate buletinele de știri, de la CNN la BBC, iar când auzeam spunându-se că am pierdut medalia de la individual compus, mii de pumnale mi se răsuceau în stomac”, spune Andreea Răducan care a găsit în ea resurse să meargă mai departe.

Întreaga poveste a Andreei Răducan, aici. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Dar la munca nu le place acestor sportive ? Toate vor multi bani facuti repede, de parca sportul ar tine de foame.

    Ce castigam noi ca tara daca o sportiva ia locul intai la un concurs obscur ? De da cineva paine, ne construieste cineva fabrici ?

    Oare cati bani platim noi toti romanii fiindca in fiecare an sute de mii de copiii viseaza sa devina sprotivi bogati peste noapte in loc sa doreasca sa devina medici sau ingineri ?
    • Like 0
    • @
      check icon
      N-am crezut niciodata ca cineva ma poate inerva in asa hal incat sa intreb:

      Sunteti intreg la minte? Serios, sunteti intreg la minte?
      • Like 0
    • @
      check icon
      Eu stiam ca omul spre deosebire de maimute, cand aude o idee diferita, vine cu argumente si este curios.

      Tu vad ca la pareri diferite incepi sa te enervezi si sa faci ironii. De aceea te intreb: esti maimuta ? Serios, esti o maimuta ?
      • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult