Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Premierul Dacian Cioloș a venit la Clubul Colectiv. Marș tăcut în memoria victimelor din Colectiv. Mii de oameni îi comemorează pe cei dispăruți

Marș tăcut pentru Colectiv

Duminică, a avut loc în București un marș în memoria victimelor din incendiul de pe 30 octombrie 2015 de la Colectiv.

64 de oameni și-au pierdut atunci viața.

Marșul, care nu este o manifestare de protest, a început din Piața Universității și s-a terminat termina în fața fostului club Colectiv, unde vor fi aprinse lumânări și depuse flori.

UPDATE La ora 20:40 în fața clubului Colectiv a ajuns și Dacian Cioloș. Premierul a depus o flori și a aprins o candelă. "Sunt lucruri despre care acum un an de zile nici nu puteam să vorbim", a spus primul ministru într-o scurtă declarație oferită jurnaliștilor înainte de momentul de reculegere. În fața clubului Colectiv a venit și Ministrul Muncii, Dragoș Pâslaru.

UPDATE Oamenii au depus în fața clubului Colectiv flori și lumânări în memoria victimelor incendiului

Marș tăcut pentru Colectiv

UPDATE Participanții la marșul tăcerii au ajuns la Colectiv. Printre ei se află și ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu. 

Marșul tăcerii pentru Colectiv

UPDATE Coloana a ajuns la Piața Unirii. La marș participă în jur de 5.000 de oameni

Marș tăcut pentru Colectiv

UPDATE Marșul a început. Mii de oameni s-au adunat la Universitate și au pornit spre Colectiv.

"Rog astăzi televiziunile şi mai ales politicienii, indiferent de funcţia pe care o ocupă sau au ocupat-o, să nu facă politică. Astăzi, 30 octombrie, singurii care au dreptul să facă politică suntem noi, beneficiarii politicilor voastre de 26 de ani, noi, victimele Colectiv", a scris pe Facebook,  Preşedintele Asociaţiei Colectiv GTG 3010, Eugen Iancu, tatăl unuia dintre tinerii care şi-au pierdut viaţa în urmă cu un an.

„Mi-aș fi dorit ca, după un an de zile, să știm totuși cine s-a făcut vinovat de acest accident teribil”, a spus în această dimineață președintele Klaus Iohannis.

„La un an după incredibila tragedie de la Colectiv, le arătăm tuturor că nu am uitat și că nu i-am uitat. Va fi un marș tăcut, nu un protest. Vom pleca de la Universitate către Colectiv, unde vom depune lumânări, flori și vom tine un minut de reculegere”, se arată pe pagina de Facebook care anunță marșul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • IM check icon
    Ar fi fost bine sa fie un protest, nu un mars tăcut. Un protest clar si apăsat care sa ceara tragerea la răspundere a celor vinovați nu numai de incendiu ci si de ce s-a întâmplat ulterior cu cei răniți. Un protest la fel de furios ca cel de anul trecut care sa amintească figurilor politice vechi cat sunt de iubiți si cat de mândri sunt oamenii de ei. De ce un mars tăcut din care fiecare înțelege ce vrea si nu un protest articulat? Sau poate s-au rezolvat deja relele care au dat naștere protestului de anul trecut?!?
    • Like 1
    • @ IM
      ba nu. daca vrem sa protestam sau sa facem o revolutie, nu avem nevoie sa stricam un moment de reculegere (scopul acestui mars tacut) ca sa le facem. avem nevoie sa ne unim fortele, sa ne gasim cauza (cred ca avem de unde alege) si sa le sustinem in strada.
      • Like 1
    • @ Bogdan Guta
      IM check icon
      După părerea mea, momentul de reculegere se tine la locul tragediei. Marșul este deja altceva si el trebuia sa fie un PROTEST fata de lipsa de simțire a politicienilor care se tot cer in parlament de atâția ani fara sa-i serveasca pe cei care-i voteaza in niciun fel. Cu marșuri tăcute si cu monumente dezvelite s-ar putea sa ajungă si Colectiv (la fel ca revolutia din 1989, pe care deja o scriem cu r sau pe care o numim lovilutie sau evenimentele din ..) sa fie comemorat an de an fara sa se fi tras nicio învățătură din ce s-a petrecut atunci. Si mai ales fara ca cei responsabili sa fie deranjați cu ceva. Mai pe scurt, pare ca indignarea de atunci a oamenilor tinde sa fie înlocuita de tacere, ceea ce unora le convine de minune.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult