Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simona i-a dat lacrimile Mariei

E prima dată când o văd pe Maria plângând. Nici nu știam că e în stare.

Unii o admiră, alții o detestă pe Sharapova, dar nu poate nimeni să nu-i recunoască marea dragoste pentru tenis. Până la meciul cu Simona, nu mai jucase într-un turneu Grand Slam de 19 luni. Și acum, a câștigat la nr. 2 mondial...

Simona pierde pentru a 7-a oară în fața singurei mari adversare pe care n-a învins-o niciodată. În ciuda dramatismului partidei și răsturnării de situație – a fost condusă cu 6-4, 4-1, reușind să revină miraculos și să câștige setul 2 –, cauza înfrângerii Simonei e simplă și clară: serviciul. Ar fi fost mai bine pentru ea dacă servea Sharapova în toate ghemurile!

La jocul din câmp, Simona s-a descurcat remarcabil, a fost rapidă și rezistentă în raliuri, reușind și câteva inițiative superbe, între care o apărare pe 4 lovituri ca și câștigătoare ale rusoaicei, care ar putea candida la punctul zilei. Cu serviciul însă, în special cu doiul, moale și previzibil, i-a oferit Sharapovei ocazia pentru nenumărate retururi direct câștigătoare, puncte adjudecate cu efort minim. Rareori Simona a avut luciditatea să evite dreapta ucigașă a adversarei, servindu-i în corp sau pe rever.

La rândul ei, Sharapova, în stilul sălbatic care a consacrat-o, a produs peste 50 de lovituri direct câștigătoare și cam tot atâtea greșeli neforțate, precizia execuțiilor fiind vizibil afectată de lunga pauză. Doar cu jocul ei din această seară, Maria nu putea câștiga – a fost nevoie de cadourile la serviciu ale Simonei, ca s-o remonteze mereu...

Am văzut un meci spectaculos, palpitant, desfășurat în fața imensei arene Arthur Ashe plină-ochi. Simona a fost învinsă pentru că, pur și simplu, Maria Sharapova e o jucătoare de tenis mai bună decât ea. Nu e nicio rușine, și eu, unul, n-am de ce să fiu supărat. 

Ceva însă m-a pus pe gânduri. Platoșa de echilibru și siguranță, construită în ultimele luni, a crăpat și s-a desprins ca un machiaj prost aplicat, lăsând să se vadă din nou Simona neliniștită de la începutul acestui an...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult