Ia puțin halatul ăsta pe tine.
Ca să înțelegi viața unui om, trebuie să te pui puțin în pielea lui. Dacă nu poți face asta, nu ai dreptul să vorbești nimic despre el.
Se vorbește de rău despre medici cu o ușurință teribilă. Cât de ușor este să vezi un lucru din exterior, să ți se pară într-un fel cu setul tău de analizori și neuroni, apoi să-l caracterizezi și pe deasupra să mai fii și mulțumit că l-ai pus la punct, plasându-l în albia porcilor, proștilor, șpăgarilor. Medicina nu mai e de mult timp meseria nobilă și înălțătoare, în mare parte e și vina noastră, e și vina societății îndestulate cu neajunsuri, a politicilor defectuoase din ultimele decenii, a problemelor din toate straturile sociale.
O relatare. Mi-aduc aminte, se întâmpla anul trecut, cum niște comentarii despre mine mi-au ajuns la urechi. Am o grămadă de hibe, slavă cerului, știu și că nu pot controla gura lumii și nu trebuie să-mi pese, însă remarcile intrau deja în science fiction. Persoana respectivă avusese grijă să împrăștie fabulațiile, fără să țină cont de un principiu buddhist relativ simplu, cel al karmei. Și apare cu tatăl în stare gravă fix când sunt eu de gardă! Vai, domnul doctor, faceți, vă implor, încercați, vă rog din suflet, sunteți atât de bun… neștiind că eu îi cunosc comportamentul anterior. Medicul trebuie să fie imun la toate chestiunile de tipul acesta. Tatăl dumneaei a fost stabilizat din gardă și internat, fiind apoi externat în stare bună, după aproximativ o săptămână. Atitudinea mea din urgență, apoi informațiile oferite, sfaturile, permisiunile date, toate au fost independente de vorbele vechi știute. Eu doar am fost eu însumi. Nu știu ce a mai gândit doamna despre mine ulterior și nici n-am stat să-mi fac procese de conștiință. N-am vrut să îndrept ceva, nu am energii suplimentare pentru asta, lucrurile au evoluat doar natural. Nici nu era cazul de îndreptări.
Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Am învățat că sunt prins într-o meserie delicată în care lumea e mereu suspicioasă și tensiunea pe medic este enormă. O tensiune care n-ar trebui să existe pentru că deja cea pur medicală este covârșitoare. Trebuie să ignorăm toate straturile acestea, să ne vedem cum știm noi mai bine de tratarea propriu-zisă, să fim satisfăcuți de conduitele noastre, pentru că la final tot proști și șpăgari suntem.
Nu contează că am mers șase ani la facultate, apoi încă pe atât în rezidențiat, doctorat și ce mai vreți. Nu contează că ne bem cafeaua cu 50 de pagini web deschise, cu noutăți medicale pe care trebuie să le știm. Nu contează că rămânem singuri, divorțăm, nu avem timp de familie, avem depresii, nu avem bani să plecăm la congrese. Nu contează că suferim cumplit când pierdem un pacient pentru care am încercat totul. Nu contează că nu dormim nopți la rând prin gărzi. Nu contează că se rupe ceva în noi când îi spunem unui om că are cancer. Nu contează că ne opunem morții cu toate puterile noastre umane.
În definitiv, peste toate, revenim la draga noastră albie, cea a porcilor, proștilor, șpăgarilor. Mereu se va găsi ceva rău de spus, într-un sistem nesănătos profund, într-o societate definită de compromisuri, neajunsuri, dezamăgiri. Eu, și v-o spun cu sinceritate maximă, mă voi purta cu ceilalți după cum sunt eu, nu după cum sunt sau se poartă ei. Eu voi continua să fiu așa cum sunt, dincolo de toate înjurăturile, de ură, de gândurile negative. Dacă crezi că-mi este ușor, te invit să iei halatul meu pentru o oră. S-ar putea să te apuce plânsul.
Da, medicina are și oameni care n-ar trebui să activeze în ea. Unele revolte sunt justificate perfect, altele sunt doar interpretări pur subiective. Părerea mea, dincolo de toate, e că ura nu va aduce nimic bun, niciodată. Din contră, ea atrage ură și celui care o propagă, menținând stări compatibile cu boala. Pacientul poate lua măsuri în fața medicului care a greșit, o poate face legal și civilizat, pe dovezi clare, nu trebuie să-și verse nervii automat pe toți medicii. Răul nu se repară cu mai mult rău. Niciodată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca crezi ca e usor, te invit sa iei salopeta mea, pentru o ora.
Te va podidi plansul, cu siguranta.
-șpaga- racila esențială. Balcanic, fanariot, n-am mai auzit nicăieri de un fenomen atât de extins!
-dezorganizarea, ineficiența
-comportament neadecvat, inuman, batjocoritor sau pur și simplu nepriceput!
-nefolosirea sistemelor informatice iar cele puține care sunt, dau rateuri incredibile( SIUI)
-colectarea insuficientă de fonduri și "scurgerea" banilor de pe asigurări în alte direcții
-lipsa informării și a minimei educații sanitare a populației
-lipsa de respect pentru pacient.
Pentru acestea și încă altele trebuie găsite soluții.
Medicii sunt slujbași publici, rolul și locul lor e să ajute. Nici "zeu în halat alb" dar nici cârpă de șters pe jos ori sacul de box al presei. Să empatizeze cu pacientul e indicat, dar limitat. Altfel n-ar mai putea "funcționa". O oarece distanțare emoțională e vitală! Medicul se auto-reglează cumva, durerea pierderii unui pacient o potolește salvând pe alții, mai bine, mai fără greșeală. Se pare că alții au găsit proporția. Medicul e asemeni unui mecanism, dacă dorim să funcționeze optim trebuie bine întreținut. Medicul e o rotiță intr-un sistem iar dacă acesta e greșit construit suferă toți. De condițiile din spital e doar parțial răspunzător, aici intervine administrația ,e altă bubă....Să nu uităm, in sănătate lucrează medicul și pacientul împreună. Ambii au drepturi dar mai presus, obligații.
La cum se prezintă sistemul sanitar, mici corecții nu ajung. REFORMĂ trebuie. Cu atât mai greu, făcută din mers. Altfel stăm și ne uităm cum pleacă medicii, iar cei ce rămân devin milionari, cum pacienții sunt din ce în ce mai prost tratați și cum sistemul se degradează constant.