Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Medicul Cătălin Cîrstoveanu rostește o cifră neagră: 40 la sută dintre nou născuții cu probleme grave nu au unde să fie tratați în România

În România, copiii care au nevoie de tratamente în spitale mor cu zile. Locurile din spitale sunt insuficiente pentru cazurile grave. Este o realitate de care medicul Cătălin Cîrstoveanu, şeful Secţiei de Terapie Intensivă nou născuţi din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie”, se lovește zilnic. A vorbit despre ea și în timpul emisiunii „În fața ta”, de la Digi24.  

„La nou născuți, cam 40% nu sunt tratați. Capacitatea de îngrijire a nou născuților cu probleme critice din România este de 60%. Trebuie să avem cu 40% mai multe locuri de îngrijire. Vedem în fiecare zi, în practică. Nu se pot trata eficient. Mulți suferă și ajung tardiv în locuri care le pot asigura un tratament eficient”, explică el.

Situația este și mai gravă la copiii mai mare care sunt nevoiți să se trateze în străinătate sau în spitalele de adulți. „Uitați-vă câți copii tratează spitalele de adulți și apoi vedeți ce mai rămâne în spitalele pediatrice și ce tratăm noi. Duceți-vă la educația universitară să vedeți dacă există curricule pentru terapie intensivă pediatrică. Proiecte începute, neterminate de 15-20 de ani, e foarte complicat”, spune Cîrstoveanu. Moderatorii l-au întrebat cât de frecvent se confruntă cu cazurile unor copii care pot fi tratați, dar nu în România. Le-a răspuns că foarte frecvent, amintind că a doua zi are două cazuri de copii care trebuie transportați în străinătate. „Luăm un minuscul segment, chirurgia cardiacă pediatrică. În primul rând, e vorba de personalul uman. Întrebați un doctor de chirurgie pediatrică câți ani îi trebuie să rezolve problemele pediatrice grave. Îi trebuie 15 ani. Îți trebuie infrastructură. Noi lăsăm neoperați, anual, în jur de 600 de copii. Stau și se plimbă între spitale sau mor acasă, în maternități”, arată medicul.

A făcut nenumărate demersuri pentru construirea unui spital de pediatrie. Toate au fost zadarnice. „Țara proiectelor începute. De 10 ani m-am dus la toate cancelariile, Președinție, Sănătate, Finanțe și am prezentat proiectul unui spital pediatric. Le spuneam să facă, să nu mai anunțe spitale de adulți. Sigur că trebuie și de adulți. După 40 de ani, trebuie rase și făcute altele. Le spuneam să facă spitale de copii, nu un etaj. Nu se face nicăieri”, afirmă medicul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • - "Dacă se întâmplă ceva rău și lucrul acesta nu ne face să schimbăm ceva, înseamnă că nu am învățat nimic” - zice dr. Carstoveanu - bravo, populatia tarii, romanii, ar trebui sa stie asta, ca se-nvata la gimnaziu, dar, se constata ca majoritatea n-a invatat mai nimic, caci dau bir cu fugitii sau raman pe loc cu capul intre picioare ....... dar ce sa ceri de la popor, cand trei sferturi din diplomele universitare sant posedate de semianalfabeti - treaba bunicica ceea ce-au facut cei ce-au adunat banii pentru aparatura medicala, dar asta-i ca umbrela pentru cel ce locuieste in ploaie, de la '89 incoace, numa' asa se face, restul se fura - binele general, care ajuta si rezolva de la sine, se impune prin lupta continua, sustinuta, si dusa pe fata impotriva tuturor lichelelor societatii, de sus si pana jos, asta au facut si fac continuu popoarele civilizate, iar asta costa, poporul roman nu-i dispus sa plateasca pretul, ci o treime dezerteaza, o treime viseaza sa faca la fel iar restul stau paralizati, cu capul intre picioare, preferand sa mituiasca sau sa prade de la altii ............... in tara, vreo 16 milioane majori cu drept de vot si numai vreo cateva mii la demonstratii, (unde nu li se cere sacrificiul suprem), asta spune tot.
    • Like 0
  • Chivu check icon
    Acestor personaje obscure din mediul politic nu le este de ajuns slaba presiune exercitata de media. Pentru a-i impinge de la spate pe acesti inconstienti presiunea trebuie sa vina din toate partile. Consider ca breasla doctorilor au cele mai eficiente parghii de influentat factorul politic. Probabil ca s-ar misca lucrurile intr-un fel daca mai multi specialisti ar lua serios atitudine in spatiul public. Nu imi ramane decat sa sper.
    • Like 0
    • @ Chivu
      - poti sa speri, ca nu-i de loc asa cum zici, medicii n-au niciun fel de parghii, nici chiar de-ar fi in tara toti cati au plecat cu toti cati au ramas, ci rezolvarea vine de jos de tot, de la toti cetatenii apti de munca ....... - treaba bunicica ceea ce-au facut cei ce-au adunat banii pentru aparatura medicala, dar asta-i ca umbrela pentru cel ce locuieste in ploaie, de la '89 incoace, numa' asa se face, restul se fura - binele general, care ajuta si rezolva de la sine, se impune prin lupta continua, sustinuta, si dusa pe fata impotriva tuturor lichelelor societatii, de sus si pana jos, asta au facut si fac continuu popoarele civilizate, iar asta costa, poporul roman nu-i dispus sa plateasca pretul, ci o treime dezerteaza, o treime viseaza sa faca la fel iar restul stau paralizati, cu capul intre picioare, preferand sa mituiasca sau sa prade de la altii ............... in tara, vreo 16 milioane majori cu drept de vot si numai vreo cateva mii la demonstratii, (unde nu li se cere sacrificiul suprem), asta spune tot.
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro