Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Michi intră în tenisul mare!

Mihaela Buzărnescu

Când câștigă Simona, mă sună televiziunile și radiourile să comentez. După această imensă victorie a Mihaelei Buzărnescu, tăcere, niciun telefon.

Ca să scriu însă, nu trebuie să mă sune nimeni. O fac cu o bucurie greu de înțeles pentru cei care mă somează să mă ocup numai de personaje politice...

Nu am văzut, repet, în jumătatea de secol de când trăiesc în tenis, o jucătoare sau un jucător cu o traiectorie de poveste cu zâne ca a Mihaelei. În urmă cu un an, după alți ani amari în șir, se afla, la 29 de ani, pe locul 377 WTA la simplu și 202 la dublu. Acum este pe 33 și pe 50.

 Și a învins-o în două seturi, 6-3, 7-5, pe nimeni alta decât Elina Svitolina, nr. 4 mondial, proaspăta campioană de la Foro Italico, favorita nr. 2, după Simona Halep, la câștigarea Roland Garros! Pentru prima dată este în turul 4 al Openului Francez.

Și cum a învins!... Svitolina nu a fost într-o zi proastă, a jucat bine, dar Mihaela a jucat și mai bine. Un tenis ofensiv, dar nu hazardat, construindu-și cu răbdare poziția pentru lovitura decisivă, în special pe forehandul ei nimicitor. Arma principală a Mihaelei este, ca și în cazul lui Nadal, acest forehand de stângace pe care îl poate expedia la fel de tare și precis atât în lung de linie, cât și în cros.

A presat-o pe ucraineancă pe rever, scoțând-o puțin câte puțin afară din teren, până când, pe un răspuns ceva mai scurt, își făcea loc și plesnea lungul de linie.

A impus respect cu servicii bine plasate și suficient de puternice.

Are un mod de a se furișa la fileu și de a face voléuri dibace, de dublistă, cu care își surprinde și își bosumflă adversarele.

Pune scurte bine mascate, dă impresia până în ultimul moment că va lovi tare.

Ce mă impresionează cel mai mult este capacitatea de a imprima mingii viteză și încărcare, miraculoase pentru fizicul ei mai degrabă firav. Secretul stă în timingul remarcabil, în retragerea rapidă a rachetei – probabil racordată mai moale, pentru a arunca mai bine – și întâlnirea mingii devreme, preluându-i forța vie. Zestre tehnică ieșită din comun, atâta vreme îngropată...

Ritmul sufocant al schimburilor dictat de Michi a adus-o pe Elina în starea de a țipa la fiecare lovitură, aproape ca Sharapova. Și a realizat asta în liniște și concentrare, reprimându-și „folclorul”, grimasele și gesticulația pe care i le reproșam în ultimul comentariu. De aici, poate, și modul în care a făcut break în setul 2, la 4-5, când Svitolina servea pentru set – cu „mână rece”, de veche campioană...

Dincolo de scoruri, titluri și clasamente, este o plăcere să privești tenisul jucat de Mihaela Buzărnescu. Mă bucur din tot sufletul că se împlinește ce spuneam înainte de finala turneului de la Praga: „La 30 de ani, viața în tenis a Mihaelei abia începe...”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult