Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Mihai Şora, la decernarea premiului Cetăţeanul European 2018: „Am văzut dictatori fanatici şi populişti bolnavi, dar am ştiut întotdeauna că partea generoasă şi genială a Europei va triumfa în faţa părţii animalice şi feroce”

Mihai Șora la Parlamentul European

 (Foto: Facebook/Cristian Preda)

Filosoful Mihai Şora, în vârstă de 101 ani, a primit marți, la Bruxelles, Premiul Cetăţeanului European 2018. 

„Am văzut Europa dezmembrându-se, am văzut Europa mută în faţa barbariei, neputincioasă, obosită, eroică sau supusă; am văzut Europa dansând pe muzica altora: dictatori fanatici şi populişti bolnavi. Dar am ştiut întotdeauna - cu o încredere senină, de nezdruncinat - că partea generoasă şi genială a Europei va triumfa în faţa părţii animalice şi feroce, că Europa îndrăzneaţă - cea care, din vremuri antice, de la bătrânul Socrate, caută „de ce-ul lucrurilor” - acea Europă va găsi întotdeauna mijlocul de a pleca în căutarea răspunsurilor", au fost cuvintele lui Mihai Şora, scrie News.ro.

Scriitorul a vrut să sublinieze ceea ce a salvat naţiunea română în anii dictaturii.

„A fost o vreme, în România, în anii cei mai întunecaţi ai dictaturii, în care mulţi intelectuali au fost interzişi de Cetate, trăiau pe fundul prăpastiei, erau aruncaţi în închisoare. Ceea ce ne-a salvat atunci, nu au fost nici armele, nici cancelariile, ci spiritul european: „Iliada” şi „Odiseea”, „Don Quijote” şi „Fedra”, „În căutarea timpului pierdut”, „Muntele vrăjit”, „Hamlet” şi „Divina Comedie”, „Călătoriile lui Gulliver” şi „Un anotimp în infern”, „Conştiinţa lui Zeno” şi „Memoriile lui Hadrian”, „Faust”, „Război şi Pace”.

Potrivit filosofului, „toată seva arzătoare a acestor cărţi şi a altora, suflul revigorant al Europei au putut să se strecoare - în pofida dictaturii, în ciuda cenzurii, fricii, frigului, foamei - între copertele unei colecţii cu titlu din trei litere „BPT” (Biblioteca pentru toţi)”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Wall-T check icon
    Minunate cuvinte, din partea unui om Mare. Multumesc! Un model demn de urmat.
    • Like 1
    • @ Wall-T
      In orice mare om zace un mare sarlatan. Minunat cinismul. Se pare ca am trait un cosmar de jumatate de secol in care singura consolare a fost faptul ca am putut sa citim clasici in format ieftin. Iar marele om s-a straduit pe cat a putut sa ne ofere atat cosmarul cat si consolarea.
      • Like 1


Îți recomandăm

Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult