Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ministrul Culturii: Multe dintre instituțiile de cultură au devenit niște feude

Ministrul Culturii, Corina Șuteu, a criticat, în cadrul unui interviu mai larg acordat Republica.ro, felul în care se face management în instituțiile publice de cultură. 

„Din păcate, modul în care a evoluat societatea românească a determinat ca multe dintre instituțiile de cultură să devină ele însele niște feude, să aibă mari probleme de guvernanță. Până la urmă criza de la Operă, criza de la Muzeul Țăranului Român, criza managerilor, criza concursurilor... Aceste crize au scos la iveală disfuncționalitățile legate de felul în care un manager își gândește poziția din momentul în care o ia. 

Problema pentru el nu mai este cum să facă artă, cum să facă lucruri interesante, problema este cum să facă această instituție să funcționeze ca un fel de uzină în care el este undeva un șef. Or, asta cred că este o abordare extrem de nocivă și o percepție extrem de nocivă a ceea ce trebuie să fie o instituție publică de cultură. Pentru ca aceste lucruri să fie schimbate, trebuie o gândire sistemică și trebuie mai mult timp”, a afirmat ministrul Culturii. 

O mare problemă este, în opinia sa, felul în care este formulată legea managementului cultural.„Eu cred, de pildă, că legea managementului, cea care reglementează selecția managerilor instituțiilor publice de cultură, este o lege care ar trebui abrogată și regândită de la capăt. De ce? Pentru că eu cred că într-o instituție publică de cultură cea care primează trebuie să fie viziunea, și nu administrația trebuie să susțină viziune. Modul în care este gândită această lege dă prioritate capacității administrative. Și asta din păcate este o problemă felul în care sunt gândite evaluările, ulterior, modul în care se cere unui bun manager să cunoască anumite lucruri, când el ar putea să fie o persoană extrem de vizionară și pe care un economist trebuie să îl ajute să își pună viziunea în practică”, a afirmat Corina Șuteu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Da, este un fapt cunoscut: instituțiile culturale, în general „de stat”, au preluat modelul feudă din anii comunismului, așa era atunci, așa este și acum. Sînt instituții închise, conduse de aceiași oameni, nu de puține ori aceiași de dinainte de 1990, cum ar fi institutele Academiei Române. Nimeni nu vorbește despre ele. Căutați-le pe net și căutați un e-mail prin care să corespondați cu ele. Să mă anunțați dacă ați reușit.
    Nu diferite sînt și alte instituții: teatrele, opera, opereta, muzeele... Cine crede că e ceva nou se înșală, să nu aud vorba aia „dom’le, nu era așa pe vremea lu’...”
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult