Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Moise Guran – nu numai prostie alfabetizată

Nu obișnuiesc să comentez vorbele și acțiunile jurnaliștilor. Fiecare cu gândirea lui, după cum îl taie capul.

Acum însă, sunt obligat s-o fac în cazul dlui Moise Guran. Nu pentru că a renunțat definitiv să mai fie jurnalist și a intrat în politică.

Cum știți, am participat anul trecut la emisiunea săptămânală Piața Victoriei, moderată de Anca Simina, alături de dl Guran. N-am făcut-o cu plăcere. Nu m-au entuziasmat vreodată stilul forfotă, bălăriile logice, apărute după sentințe bombastice și greșeli de informare ale domnului în chestiune. 

Crime Revoluție

N-am știut și n-am fost în stare să-mi imaginez însă, mărturisesc, că dl Guran a putut să scrie și să semneze aceste cuvinte:

„Începând din 1866, la rebeliunea de la Iași, montată tot de agenți ruși, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma și țărani înfometați, și orășeni manipulați, și anticomuniști cinstiți. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat”. (14 aprilie 2014, pe blogul personal și pe site-ul România Curată)

Revolta antiunionistă de la Iași, „montată de agenți ruși”, e o zicere demnă de un istoric de bodegă sau de România TV, întrucât nu există dovezi luate în seamă de istorici serioși în legătură cu așa ceva.

Afirmația că împușcarea a mii de țărani de către armată în 1907 a fost necesară, pentru că altfel desculții dărâmau regatul României, este o tâmpenie de dreapta extremă înfiorătoare. 

Până aici, dl Guran poate fi încadrat în categoriile „capacitate intelectuală scăzută, lipsă de discernământ, manipulabil”, cum o face Asociația 17 decembrie Timișoara, a răniților și familiilor îndoliate din Revoluție.

Însă a spune că armata a făcut bine că a tras în cetățenii revoltați ieșiți în stradă în decembrie 1989, la Timișoara, la București, la Sibiu, la Cluj și în alte orașe ale țării, deoarece altfel România ar fi sucombat ca stat, nu înseamnă numai prostie alfabetizată.

Nu înseamnă numai ceaușism congenital.

Înseamnă o hâzenie pură, clocind în miezul sufletului.

Asociația din Timișoara cere USR să nu promoveze în rândurile ei o persoană ca dl Guran.

Eu nu cer nimic. Regret doar orice vorbă schimbată vreodată cu acest ins. Vă rog să mă iertați, stimați Republicani, și vă asigur că asta nu se va mai întâmpla în această viață. 

P.S.

Precizez, pentru cei care nu sunt în stare să citească textul cu atenție,că reacția mea nu e nicidecum întârziată cu 6 ani – am aflat abia alaltăieri, din scrisoarea deschisă a Asociației 17 decembrie Timișoara adresată USR, de articolul din care am redat fragmentul de mai sus.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult