Momentul adevărului e pe cale să sosească- e doar o chestiune de timp până când fiecare om, de la miniștrii în funcție și până la alegătorii care s-au dus plini de speranță la urne în decembrie 2016, va înțelege că România nu mai are bani.
Tabloul pe care ni-l oferă astăzi coaliția aflată la putere diferă mult de cele cu care ne-a obișnuit de la alegerile generale. În alte situații asemănătoare, posturile de televiziune erau umplute cu demnitari și lideri de partid care explicau pe unde va curge bunăstarea, ce gust va avea și care sunt soluțiile magice ca să ajungă la toată lumea.
Azi, piața fierbe din cauza unor măsuri fiscal-bugetare cărora li se opun toți, iar buzunarele sparte și peticite au început să iasă la iveală. Însăși primărița celui mai mare municipiu, Gabriela Firea, spune că speră ca premierul Tudose să se răzgândească pentru că noul pachet de prevederi ar lăsa Bucureștiul fără aproximativ 30% din buget, adică fără banii de investiții (veți întreba care investiții, primarul Firea se referă, probabil, la milioanele tăiate de la infrastructură și alocate la evenimente, statui și culte).
Din păcate, Guvernul Tudose- în încercarea de a aplica un program de guvernare inaplicabil- se comportă precum un cap de familie care azi le spune copiilor și nevestei că se vor muta de la apartament la vilă cu piscină, iar a doua zi cumpără o garsonieră în centru. Vacanțele și le fac în zone exotice unde nu au bani nici de apă plată, televizorul din sufragerie este luat în rate la care au întârziat plata, soția își cumpără poșete scumpe, dar câștigă aproape la fel ca anul trecut.
Toată această viață, pigmentată de planuri fantasmagorice, are un singur final. Familia suferă șocul de a constata că a terminat și banii din buzunare, și economiile, dar și creditele și că nimeni nu mai dă cu împrumut.
Incoerența lui Mihai Tudose, care în urmă cu o săptămână a lansat ideea unei revoluții fiscale iar astăzi este deranjat când e întrebat de toată lumea ce va face, a aruncat în aer toate companiile. E vremea bugetelor pentru 2018, iar birourile tuturor firmelor mari fierb. După ce au lucrat pe mai multe scenarii (curs de schimb volatil/ contribuții trecute la angajat la angajator/ introducerea unei taxe de 2.25% pe bugetul de salarii/ reducerea impozitului pe venit de la 16 la 10%/ optimizări fiscale cu transformarea unor contracte de muncă în PFA), cei care încearcă să-și răspundă la întrebări s-au oprit. România e suspendată, în așteptarea unor decizii care nu vin, sau dacă sunt anunțate se anulează a doua zi.
Politicienii de la vârf vorbesc despre un stat paralel, inventează comisii care vor distruge însăși ideea de comisie de anchetă parlamentară prin ridicolul situațiilor create și unora din personajele aduse să abereze, însă refuză să vadă o realitate care se vede tot mai limpede.
Guvernarea este paralelă cu țara, cu nevoile ei, de la tratamente și vaccinuri nerezolvate nici până în ziua de azi, până la spitale mari și autostrăzi pe care cetățenii au ajuns să le ceară în stradă, așa cum au făcut-o la Iași în week-end-ul ce a trecut. O țară cu cetățeni ținuți captivi, în care infrastructura este cea de acum 50 de ani și a început să cadă. Pică transformatoarele Transelectrica, iau foc instalațiile de la Metrorex, se întorc avioanele Tarom din cauza incidentelor, întârzie trenurile pentru că mor locomotivele și calea ferată e praf, mor șoferii cu sutele pe șosele, cad galeriile peste mineri, iar spitalele sunt niște bombe biologice din care e o mare minune dacă scapi și operat și fără infecții.
Momentul adevărului este foarte aproape. Programul de guvernare cu care actuala majoritate a ajuns la putere se dovedește a fi, de la o zi la alta, o mare fraudă, vecină cu schemele Ponzi, un soi de Caritas de stat.
Momentul adevărului este foarte aproape. Programul de guvernare cu care actuala majoritate a ajuns la putere se dovedește a fi, de la o zi la alta, o mare fraudă, vecină cu schemele Ponzi, un soi de Caritas de stat.
O minciună mare care a provocat valuri de alte minciuni mai mici, iar singura soluție pe care o scot decidenții din pălărie este să facă creșteri de salarii pe hârtie și să mai arunce niște bani în consum, fără să explice și efectele ce vor apărea pe lângă creșterea economică- deficit de cont curent mai mare cu 63% în primele 7 luni din 2017 (ce cumpărăm e multă marfă de import), presiune pe cursul leu-dolar/ leu-euro, o datorie externă mai mare, o inflație în creștere, o dobândă Robor în ascensiune (deci bani mai scumpi atât pentru stat cât și pentru privat).
Reprezentanții companiilor care au făcut direct sau indirect afaceri cu instituțiile statului sunt în pragul disperării, termenele de plată au fost cu mult depășite, se tem de blocaje în fluxurile financiare, întârzie plăți către furnizori la rândul lor și nu mai au bani să-și înnoiască stocurile pentru finalul de an. Perspectiva reducerii bugetelor prin tăierea impozitului pe venit de la 16 la 10% îi îngrozește pe toți, pentru că asta înseamnă mai puțini bani pentru toți.
Probabil că momentul adevărului va veni și pentru Guvernul PSD, și pentru majoritatea PSD și ALDE, oricât de negat ar fi acesta, dincolo de confetti, trâmbițe, gălăgie, se va vedea sacul gol. Cu cât Mihai Tudose își va da seama mai repede de pericolele la care este supusă economia prin incoerență, cu atât mai mari sunt șansele ca echilibrele macroeconomice să nu fie afectate, iar România să-și continue parcursul de creștere și în 2018. Premierul ar da semne de maturitate dacă ar construi întreg bugetul pe anul viitor pe coloana vertebrală a investițiilor în infrastructură.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pușcăriașii au fost eliberați (unii s-au și reîntors între timp în pușcărie!!!) iar infractorii liberi își pregătesc scăparea prin modificări legislative.
Un medic spune că nu-i va trata pe cei care au participat la protest (adică pe boi, zice el) iar preoții circulă cu VW Passat primit de la BOR, în condițiile în care cer bani enoriașilor pentru că trebuie cumpărată o nouă Evanghelie (de la BOR!!).
Avem oameni morți într-un număr în creștere în accidente rutiere, minerii mor in exploatări subterane, metroul este avariat din ce în ce mai des iar traficul este infernal.
Totul merge prost iar actualii conducători dau vina pe Soroș și e posibil ca mâine să aflăm cu însuși John Snow este implicat în complot.
Poporul român nu reacționează; sunt 30-50.000 de oameni care conștientizează pericolul ce ne paște și duc o muncă de Sisif.
Dar trebuie să ne uităm la istoria recentă a României ca să înțelegem din cine e format poporul român. Din oameni care 50 de ani au stat sub comunism iar 200 de ani au acceptat domnitori străini. Iar în ultimii 27 de ani, au respectat linia capului plecat.
Orice popor evoluat știe că bunăstarea se obține prin MUNCĂ și IMPLICARE, nu prin nepăsare și pomeni.
Atât timp cât acceptăm batjocura, minciuna și hoția conducătorilor noștri, nu merităm să evoluăm.
Dacă tragem nădejde că nu suntem un popor de idioți (deși Țuțea spunea contrariul), de masochiști, de ființe ale căror reflexe comportamentale sunt dresate prin intermediul pomenilor electorale, prin promisiuni electorale mincinoase, de indivizi cu manifestări gregare unde spiritul de turmă este lesne confundat cu condiția de civism social, atunci, până unde poate merge nevolnicia și îndărătnicia noastră când suntem puși în fața provocării de a ne alege conducătorii cei mai merituoși ? Cum putem trata atât de superficial, atât de lamentabil, atât de detașați de gravitatea unui astfel de moment ce ne influențează viața, fie și numai pentru patru ani ? Dacă unora nu le pasă de ziua alegerilor, fie plecând în vacanță, fie stând acasă, consolându-se cu ideea că oricum nu contează votul lor, că oricum nu se schimbă nimic, că n-au pe cine alege, etc, etc, aceștia fiind peste 50% din electorat, restul, restul populației se lasă ademeniți de politicieni ce le promit marea cu sarea, lapte și miere pe ulițele satelor și orașelor. Cum Dumnezeu să te împaci cu gândul că rodul alegerii noastre, fie că am votat sau nu, oameni cărora le-am încredințat destinele țării, sunt indivizi gen triada Dragnea-Tudose-Vâlcov ? Suntem o nație rătăcită, bezmetică ce orbecăie în întunericul democrației originale ? Noi nu privim în jurul nostru ? Avem rude și copii plecați pe alte meleaguri străine. Noi nu vorbim cu ei, nu ne povestesc cum trăiesc alte popoare ? Ne-am câștigat în '89 dreptul la libertate, dreptul de a călători oriunde în lume, vedem cum se chivernisesc alte nații, la ce standarde de viață au ajuns și noi, noi aici acasă, ce facem ? Noi acordăm girul și încrederea noastră unor indivizi de teapa lui Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Codrin Ștefănescu, Florin Iordache, Valer Dorneanu sau Liviu Dragnea ? I-am investit cu încredere și buna noastră credință, cu speranță și năzuință pentru o viață mai bună. Și ei ce fac ? Fură ! Fură din bunurile acestei țări și din agoniseala și strădania acestui popor. Ce dovadă mai elocventă a șireteniei și ticăloșiei acestor oameni mai vrem, după recentele dezvăluiri din presă ? În timp ce Rovana Plumb și Sevil Shaidehh transferau brațul Pavel al Dunării împreună cu insula și lacul Belina din proprietatea statului în cea a lui Dragnea, via C.J.Teleorman și firma TelDrum, în paralel, Șerban Nicolae pregătea în Parlament un proiect de lege, votat deja de Senatul lui Tăriceanu, ce-l scutește pe Dragnea de plata oricăror impozite și taxe pentru zecile de hectare luate cu japca de la Apele Române. Dacă se poate, de ce să n-avem și noi paradisuri fiscale unde potentații zilei să-și poată face de cap ? Profitor de ocazie, psdistul Teodorovici s-a gândit să nu piardă ocazia și a adăugat și el un amendament la lege, incluzând și Delta Dunării sub incidența acestei legi. Câți mafioți care dețin deja suprafețe de teren în Deltă, nu-și freacă mâinile de bucurie ? Cazinouri, restaurante, hoteluri, pensiuni, flotile de ambarcațiuni, etc, toate vor fi scutite de impozite și taxe. Până unde poate merge jaful instituit de acești indivizi ? Cât timp îi vom tolera la conducerea țării ? Mecanismele democrației nu pot răspunde la o astfel de întrebare. Opoziția din Parlament este vai de mama ei ! Tot o adunătură de neisprăviți și incompetenți, dar cu ceva mai mult ștaif. Este posibil că strada cu protestele ei să fie singurul opozant la fărădelegile acestor guvernanți ? Dacă-i așa, e dezolant și pentru că, spre deznădejdea oamenilor de bună credință, strada nu poate construi, ea poate cel mult demola, pune pe fugă un guvern sau niște politicieni corupți. Ea poate cere alegeri anticipate, uneori chiar le poate și impune, numai că, blestemul nostru ca popor face, ca de fiecare dată, să schimbăm niște netrebnici cu niște pungași și mai hămesiți.
Tu DOOO...HOHOOUU-SE!!
La oasele-le-le Tu DOOO...HOHOOUU-SE!!
Kinggonnenne...farfurenghii iese din tine.