Zilele trecute, în timp ce îmi organizam cărțile în bibliotecă, mi-a atras atenția o carte de istorie: „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, de Neagu Djuvara. Deschid cartea și pe prima filă era scris de mâna mea „București, 2002”.
Eram proaspăt absolvent al Universității din București și timid ucenic corporatist al anilor 2000 și un pic. În drumul meu către și dinspre serviciu, pentru a nu pierde timpul, mi-am propus să am tot timpul la mine o carte de citit.
Multe au fost paragrafele din carte care au schimbat sau au șlefuit perspectivele mele istorice știute sau învățate, dar m-aș opri la două dintre momentele semnificative din istoria noastră.
Cucerirea Daciei de către romani. Eu învățasem că romanii au trecut Dunărea ca să supună Dacia pentru că era o țară bogată, cu oameni vrednici, iar romanii niște cotropitori. Cu totul adevărat, dar in cartea domnului Djuvara se menționează un amănunt care mi-a dat de gândit: „De ce au început romanii să-i atace pe daci? Trebuie spus de la început că dacii erau agresivi. Văzând bogăţiile împărăţiei romane, făceau mereu incursiuni pustiitoare peste Dunăre, în regiuni stăpânite acum de romani...”.
Așadar strămoșii noștri, dacii, nu doar că erau destoinici, dar au vrut să arate romanilor că peste acel mare râu, Dunărea, este un popor de temut. „Traian hotărăşte să pornească război pentru a aduce Dacia sub ascultare romană. Priviţi iarăşi harta. Tot Imperiul Roman era ca un colac în jurul Mediteranei, dar parcă Dacia ar fi mai departe de centru, spre nord, în afara „colacului". Dacia şi Britania apar ca nişte „ieşinduri", „hernii" ale cordonului imperiului din jurul Mediteranei”. Strategic vorbind, Traian nu era orientat către pământurile de peste Dunăre, ci să controleze principalele rute dinspre și spre Marea Mediterană, dar cum dacii continuau să deranjeze „pax romana” instaurată peste Dunăre a trebuit să facă ceva.
Războiul de independență din 1877. Mult timp am trăit cu impresia că razboiul de independență din 1877 a fost dus sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Confuzie ușor de realizat în acele vremuri. În manualul de istorie se făcea o trecere ușoară de la reformele lui Cuza către dorința proaspetei națiuni române de la 1859 de a fi liberă de jugul turcesc. Încă am proaspăt în memorie tabloul lui Nicolae Grigorescu care reprezintă intrarea armatelor româno-rusești în Bulgaria. În frunte este regele Carol I, care în mintea mea de pionier semăna perfect cu Al. I. Cuza.
Mulțumesc, domnule Djuvara, pentru lecțiile de istorie, pe care cu respect le așez lângă cele primite de la bunicul meu despre regele Mihai și cel de-al doilea război mondial.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
S-a intors in tara in '90 de prea mult dor, dar si pentru ca la varsta aceea, in jur de 70 de ani, nu-i mai pasa de represaliile la care se astepta si care nu l-au crutat, cum se stie, pe Majestatea Sa. Astfel, romanii, carora li s-a inoculat timp de decenii imaginea grotesca a celor care sug sangele poporului, au putut sa vada ce inseamna un adevarat boier: tinuta, educatie, modestie, moderatie in vorbe, gest, prezenta. Si ca el au fost atat de multi incat i-au speriat pe comunisti care i-au exterminat pentru a crea "omul nou".Cuvantul dlui Djuvara era urmarit de mii de tineri, care descopereau in conferintele/cursurile sale o istorie de care nimeni nu le mai vorbise si care era atat de diferita de cea auzita de la parintii lor, indoctrinati cu propaganda nationalisto-comunistoida. O mare pierdere avem in aceste zile, dar care lasa in urma un mare castig: descoperirea unui trecut apropiat descris de cel care l-a trait efectiv , dar si a unui trecut mai indepartat, gasit de un scormonitor al istoriei ascunse in sursele dosite de asa-zisii istorici care mai populeaza si azi Academia romana.
Dacă viscolul nu bate să ne ia căciulile din cap, dacă satele nu sunt troienite / inundate, dacă pământul nu se cutremură iar incendiile ne ocolesc, violatorii au luat bromură, trenurile nu deraiază, avioanele nu cad, vapoarele nu se scufundă, dacă UDMR-iștii nu spânzură steagul secuiesc pe toate clădirile, dacă Țiriac a terminat mistreții de la Balc, dacă Tudorel Toader n-o alungă pe Codruța Koveși, dacă Mazăre ne dă cu tifla din Rep. Malgașă, etc, etc, televiziunile de știri sunt în criză de braking-news. Într-o asemenea penuriei de subiecte, la ce să-i mai chemi pe alde Cristoiu, Chire'ac, Nistorescu, SR Stănescu, H Alexandrescu, etc, să-și dea cu opinia de gard ? Noroc cu omul nostru Dragnea care, la fiecare 6 luni vine cu guvernanți, mai noi sau mai vechi, din rezerva second-hand a PSD-ului. "Am primit marfă" scrie pe genericele televiziunilor de știri odată cu votarea guvernului Dăncilă în Cex-ul din Kiseleff. Premierul desemnat, iese și anunță lista ministeriabililor dar, refuză să răspundă microfoanelor nesățioase să-i soarbă cuvintele, lăsând jurnalistele cu buzele umflate și onoarea nereparată până după votul de învestitură.
L-am perceput intotdeauna ca pe un personaj elegant, retinut, nobil prin comportament, cu o intelepciune data de o varsta care generoasa fiind nu i-a alterat perceptiile pana la final. Un exemplu de modestie si inteligenta si mai ales, mai presus de toate, sinceritate si un strop de autoironie.
Oare atat de mult s-a stricat neamul asta incat sa arunce invective PRMiste in urma acestui model de OM ?!
Chiar nu putem trece peste cliseul asta cu formarea poporului român. E poporul ăsta captiv al naționalismului ăsta de operetă de care râdea nenea Iancu acum vreo 200 de ani. Își mai închipuie cineva că aici la nord de Dunăre erau FIX numai Daci !? Mai crede oare cineva că trupele alea romane, cu testosteronul pâna la caligule și cu ochii numai pe finuțele dace, erau toți numai romani din Roma, parfumați și unși cu ulei de măsline extravirgin producție CE ?!
Iși mai imaginează cineva că trupele de ocupație lăsate nu conțineau un număr mare de localnici care aveau altă părere decât majoritatea tarabostes !?
Mă gândesc la amărâții ăia de americani ...... De-aia nu le iese nimic, ca n-au și ei niște strămoși clari.
Prin “de ce?” E doar o portita deschisa pentru a descoperi mai mult.