Iar multilingvismul ăsta le ținea mintea deschisă și spre alte spații culturale – nu doar din Balcani, ci din Europa în ansamblul ei.

Din punct de vedere administrativ, nu vom avea o „țară ca afară” decât dacă, în prealabil, societatea însăși va deveni una high-trust. Iar pentru asta, e nevoie de alte politici sociale, culturale și securitare, care să calmeze memoria istorică.

De la nașterea principatelor și până azi, România a fost tot timpul un safe haven al Balcanilor (și ulterior, dar cu o intensitate mai redusă, și al Levantului) - și casă bună pentru toți cei care au visat la - și au luptat pentru - emanciparea popoarelor lor din regiune.

Iar ca să-i înfurie definitiv pe greci și ca nimeni să nu uite cine sunt și de unde vin, i-au spus statului ăstuia Romania - țara romanilor.

Păi, alfabetul. Alfabetul latin este forma de scriere cu cea mai largă răspândire geografică, el e folosit pe toate continentele locuite de oameni (inclusiv în Asia, chiar dacă acolo e cel mai puțin folosit). Continentele Lumii Noi folosesc exclusiv alfabetul latin.

Avem o relație ciudată cu propria istorie. Știm câteva date, câteva nume, câteva lozinci și de multe ori uităm esențialul. Iar dacă e ceva ce românul face mai bine decât sarmalele, e exact asta: uitarea. foto: Profimedia

Spre știința consiliului și a inițiatorilor muzeului, ar trebui să se afle că această localitate este un spațiu al conviețuirii și nu al conflictelor. Mihai Românul din Florești a reprezentat iobăgimea românească în răscoala din 1437, fiind unul din căpitanii răscoalei conduse de maghiarul Nagy Antal din Buda. (Foto: Szilard Koszticsak/ EPA /Profimedia)

Sună mai bine să spui că Ștefan cel Mare s-a bătut cu turcii decât să zici că a făcut asta doar pentru a se apăra de ei. (Grafică: Andreea Negulescu, Foto: Iacob Maria-Alexandra)

Președintele Ucrainei, Volodomir Zelenski, a făcut o declarație controversată cu ocazia Zilei Unităţii şi Libertăţii Ucrainei, spunând că în 1919 Bucovina de Nord a fost ocupată de români.

Ultimele două sunt poate cele mai impresionante. Întâi, ordinul de rechiziție: datat din 17 mai 1945, îi este adresat străbunicului. Era lăsat la vatră (participase în Primul Război Mondial), dar unicul său fiu se afla pe front. Ordinul îi cerea predarea, citez, a: ”una căruță cu doi cai”.