Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

N-am avut alegeri anticipate, o să avem alegeri anticipare

imagine coronavirus

Părerea mea! Zicerea asta ar trebui să însemne relativizare, modestie, chiar smerenie – nu pretind că sunt deținătorul adevărului suprem, nu vorbesc în numele tuturor, nu e imposibil să greșesc.

În cazul tuturor promotorilor inexistenței coronavirusului și, în schimb, a existenței cipurilor băgate în capul cetățenilor, „Părerea mea!” înseamnă maximă plinătate de sine.

E părerea mea, Săndulescu, care sunt deștept de-mi arde capul ca gheața, gânditor independent, eu știu, voi, ăștia, care puneți botul, ori sunteți proști, ori vânduți.

 O formă ceva mai soft a poruncii „Ascultați ce vă spun eu!”, și ea populară printre anufiștii hamleți. Dovezi, ce dovezi, domnu reporter? Dacă vă spun eu, însuși Săndulescu, așa e cu covidu!

Nu vorbesc acum, eu, Popescu, de politicienii sau medicii sau jurnaliștii interesați să susțină că acest virus e o diversiune națională și mondială, oricâți morți se vor mai aduna vrac. Vorbesc de simplii cetățeni anufiști, care constituie masa de manevră a celor de mai sus.

Ideea lor? Guvernu zice că te tratează de covid, da` îți bagă cipu în medicamente și te cipuiește la cap. Vrea să știe tot ce faci, unde te duci și să te controleze. Face carantină ca să ne bage în dictatură.

Drept care, dacă un anufist ajunge în spital, refuză tratamentul antiviral și, sau crapă, sau cere să fie externat, când legea îi permite, ca să-i poată infecta și pe alții.

O singură întrebare am a le pune doamnelor și domnilor anufiști: „Deci, cine sunteți?”.

Majoritatea anufiștilor sunt în vârstă de peste jumătate de secol. Au trăit destul sub Ceaușești. Atunci chiar exista o dictatură, care n-avea cipuri, că le tăiase de la import Ceaușescu, dar asculta telefoane, deschidea scrisori, planta microfoane. Niciunul dintre propovăduitorii anticipare de azi nu zicea nici bleau pe atunci. O fi fost Ceaușescu dictator, dar era dictatorul nostru, românaș, nu vrun Șoroș sau Bigheits – și la urma urmei, nici nu era așa rău, era chiar bine.

Acum însă, Occidentul, nu Rusia, ferească Dumnezeu, vrea să-i cipuiască. Pe ei. Cine sunt ei? Și ce să facă oculta mondială cu ei cipuiți?

Ei sunt niște râme mai mari. Care mandibulează, șprițează, defechează și urinează, și sunt atât de ocupați cu operațiunile astea încât nu mai au timp să și gândească. Și nici nu le place chestia asta cu gânditul. E mai bun vorbitul.

Sunt ușor de manipulat și de cumpărat cu șpăgi mici la vot, de ce naiba să strici niscai cipuri pe anticipatori?

Faptul că se fac asemenea investiții tehnologice masive, la nivel planetar, pentru a-i ține în mână pe ei, le furnizează convingerea că înseamnă ceva, că sunt cineva, că se ține seama de ei, deoarece sunt periculoși. În ultimă instanță, că sunt, pe acest Pământ.

Căci, marea problemă, singura, a anufiștilor este spaima anufizică subconștientă de a nu fi. De a nu exista. Mai rău, de a nu fi existat vreodată, după ce vor înceta din ceea ce numesc viață, lăsând în urmă un delușor de fecale impersonale.

Scoțând virusul din ființare, anufiștii speră să ajungă ei să este. Care este, cum spunea estetul Vanghelie, lăudat fie-i numele.

Vor înțelege ceva din ce a scris tâmpitul și plătitul de ctp? Am dubii. Prin urmare, înlocuiți întrebarea de mai sus cu o alta, mai simplă, adresată anufiștilor anticipatori: „Ce este acela un cip?”. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult