Un şofer egiptean care vorbea puţină engleză mi-a explicat cu siguranţa unui general în retragere că Israelul putea fi făcut praf în fiecare confruntare cu vecinii săi arabi, numai că, în ultima clipă, americanii le-au umplut cu dolari buzunarele politicienilor musulmani pentru a fi înfrânţi. Din păcate, zâmbetul involuntar care mi s-a aşternut pe faţă l-a oprit să-mi împărtăşească alte teorii ale conspiraţiei din lumea musulmană.
Au trebuit să treacă vreo câţiva ani să-mi dau seama că aceleaşi neputinţe şi aceeaşi înstrăinare ne-au făcut şi pe noi să ascultăm demagogi aproape la fel de periculoşi precum cei care populează lumea arabă şi să ne lăsăm seduşi de aceleaşi naraţiuni fantasmagorice menite să dea lumii un sens ascuns şi nouă importanţă, evident, adaptate mentalului colectiv autohton. Din păcate, dacă lumea arabă a strălucit cândva, lumea aceasta, carpato-danubiano-pontică nu a făcut-o niciodată, dar, tot în contrapoziţie istorică cu ea, în ultimii ani, când constelaţiile s-au aliniat aproape miraculos să ne ofere momentul nostru de glorie, când am ajuns la un nivel economic aproape egal cu al bogaţilor Apusului, dăm cu piciorul unei şanse istorice.
Fiindcă nu cred în destin, ci în raţiune şi raport cauză – efect, nu sunt deloc surprins. Nu-şi au loc acum şi aici nici teoriile conspiraţiei. E totul simplu.
Un coleg italian îmi spunea demult, pe când aşteptam de la diaspora să ne scape de Ponta ori Dragnea şi să ne “binecuvânteze” cu Iohannis, că românii din Peninsulă, deşi le învăţau limba, aveau obiceiuri aproape la fel ca ale lor, erau de ani buni acolo, totuşi, foarte mulţi nu doreau să se integreze, trăiau cumva enclavizat. Eram acolo, în Italia, în Franţa, în Germania sau în Spania, un fel de rude mai sărace, muncind din greu pentru a ne face un rost şi a ne ajuta familiile rămase departe, însă rupţi între două lumi. Când ne întorceam, verile, acasă, eram italieni, nemţi, englezi, când ajungeam înapoi eram români, ospătari, muncitori pe şantier, badante.
Ar fi simplu să spunem că doar diaspora noastră este ruptă între două lumi, frustrată de sentimentul că nu este niciunde acasă, învinovăţindu-se că i-a lăsat pe cei dragi departe, având mereu timp doar să muncească şi să facă bani şi prea puţin pentru a citi, a ne lărgi orizontul. Noi, ca români, ne-am trezit aduşi la masa celor bogaţi, într-o Uniune a fostelor imperii, deşi hainele noastre erau bune, cel mult, pentru o ieşire cu bunica la cofetărie. Ne-am trezit cu legi noi şi cu reguli pe care nu le înţelegeam. Între noi fie vorba, după jumătate de veac de comunism şi trei decenii de libertate haotică, am dezvoltat o aversiune faţă de tot ceea ce înseamnă normă încât ne-ar fi fost greu să mai trăim şi după Constituţia din 1923.
E o nebunie să îi ceri unei naţii să fie înţeleaptă, preocupată de altceva decât de sclipiciul existenţei, când generaţiile sale au trăit în lipsurile şi fără niciun orizont sub Ceauşescu, au îndurat umilinţele anilor ’90, când aproape toţi români şi-au pierdut busola şi au văzut că nu şcoala îţi aduce respectul şi traiul decent, ci şmecheria, când alte generaţii s-au trezit cu părinţii departe, abandonaţi în casele bunicilor, când şcoala a devenit an de an mai irelevantă, cu rezultate demne de dictaturile africane, mumă doar pentru cei puţini şi loc de frustrare pentru prea mulţi.
Banii sau Turnul Eiffel văzut în fiecare dimineaţă ori în city-break nu sunt tratament pentru ignoranţă şi frustrări. Atunci când ne vedem mici şi insignifianţi, când lumea ni se pare prea mare pentru ceea ce ne imaginam noi că este, când nu ne ştim locul, când n-am avut parte de părinţi care să ne insufle câteva valori sau când şi le-au pierdut chiar ei, căutăm o poveste care să dea sens şi să le astupe gura propriilor demoni. Suntem victima perfectă pentru orice demagogi, pentru populiştii lipsiţi de scrupule, chiar dacă ştim că toate basmele pe care ei ni le şoptesc sunt baliverne, avem nevoie să le credem fiindcă, măcar pentru câteva clipe, ne regăsim puternici alături de alţii ca noi, ne eliberază de vina auto-indusă de a nu fi asemenea vedetelor de instagram, ne furnizează un balsam pentru durerile sufletului, ne dau senzaţia că suntem la fel de puternici ca cei din Occident.
Reţelele sociale ne-au furnizat doar locul în care să ne regăsim cu alţii ca noi. O minciună repetată suficient devine adevăr: cu atât mai mult cu cât o vedem rostogolită şi de ceilalţi. Aici nu ne mai ruşinăm că nu am citit nicio carte în ultimul deceniu sau că nu facem acordul între subiect şi predicat, ba chiar astea devin virtuţi şi semne distinctive ale unora care muncesc şi se descurcă, în contrapoziţie cu acei “scârţa-scârţa pe hârtie”. Uneori mă întreb dacă e nevoie ca vreo “putere externă ostilă” să cheltuie bani şi să-şi bage coada pentru un Georgescu, Simion ori Ponta.
Un absolvent de medicină, buticar de succes prin anii 2000, îmi mărturisise că, atunci când se întorcea acasă, la Bagdad, nu putea să le spună alor săi cu ce se ocupă în Timişoara. De la băiatul cel mare, familia nu se aştepta să câştige bani, ci să aibă o profesie care să justifice sacrificiul făcut pentru a-l ţine la şcoală, inginer, profesor, medic, avocat. Se minuna că românii îl admirau că face bani din nişte magazine de cartier.
Mi-a fost ruşine să-i spun că valorile noastre au dispărut sub Ceauşescu şi echipa de securisto-comunistă care a pus mâna pe putere după ce l-au executat. Asemenea dureri personale le împărtăşeşti numai cu ai tăi. Şi speri că, odată şi o dată, recunoscute şi împărtăşite neputinţele noastre, începem să ne vindecăm.
Cred că ne vom lua ţara înapoi când vom accepta care sunt slăbiciunile noastre şi cine suntem cu adevărat, deloc super-eroi, un sac de neputinţe şi frustrări, fără un trecut măreţ, dar suficient de inteligenţi să ne facem unul. Până atunci, vom fi mereu amăgiţi de diverse organizaţii numite partide, care vor cheltuii banii noştri pentru a plăti milioane de dolari unor consultanţi politici dintre cei care i-au “ajutat” şi pe americani să re-facă America măreaţă, dar i-au dat-o cadou pe o tipsie aurită unui dictator în devenire.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.