Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Dan Șuiagă, neurochirurg: În sala de operație trebuie să intri ca la o competiție de atletism. Intri să câștigi, să faci maximul ce se poate. Nu intri cu „băi, azi nu o să îmi iasă”

Dan Șuiagă

Aproape de fiecare dată când intră în sala de operație, neurochirurgul Dan Șuiagă ascultă muzică rock. Este un lucru obișnuit printre majoritatea chirurgilor, spune medicul. Muzica îi dă o stare de liniște și contribuie la crearea unei atmosfere calme și armonioase în sală.

Dan Șuiagă este absolvent al Universității de Medicină din Cluj Napoca. A urmat mai multe stagii de pregătire în Africa de Sud, Israel, Germania și Elveția. În Elveția a învățat și muncit timp de cinci ani, întâi ca medic rezident și mai apoi ca medic specialist. A fost „chef de clinique" la Spitalul Universitar din Lausanne, unde a absolvit un „fellowship" de doi ani în neurochirurgia vasculară și de baza craniului. A decis împreună cu familia să se întoarcă în România dintr-o conjunctură personală. Apoi s-a ambiționat să facă lucrurile așa cum a învățat și să-i ajute pe pacienții români.

„În România pot să ajut mai mult oamenii cu ce știu eu să fac. În Elveția erau mai mulți care știau să facă același lucru. Aici mi se pare că pot să schimb ceva mai mult decât în Elveția”, explică medicul unul dintre motivele pentru care a ales să se întoarcă în țară.

Dr. Șuiagă coordonează în prezent departamentul de neurochirurgie din cadrul rețelei medicale private MedLife. Acum câțiva ani și-a făcut un blog, din dorința de a-i ajuta cu informații pe cei care au nevoie la un moment dat în viață de sfaturi cu privire la o afecțiune neurochirurgicală. Recunoaște că nu a prea mai avut timp să continue să mai scrie.

Una dintre intervențiile sale chirurgicale a durat 23 de ore. „Recordul” s-a întâmplat în cu ceva vreme în urmă. Acum crede că ar face-o mai repede. „Sunt operații care durează mult. La neurochirurgie e un fel de chirurgie stand-alone, este medicul neurochirurg și pacientul. Neurochirurgul are ajutoare uneori, dar nu sunt pași pe care îi face el și după aceea altcineva. Face el tot. Și când durează 23 de ore nu vă imaginați că el intră și mai iese după 23 de ore. Sunt momente în care face 10 minute pauză să meargă la toaletă etc. Dar sunt proceduri care durează mult”.

Medicul care știe sute de povești. De viață

Știe multe povești. Povești de viață ale pacienților săi. Unele sunt triste, altele îi dau energie. Ascultă cu răbdare și empatie oamenii care vor să îi împărtășească crâmpeie din viața lor. „Și asta nu știu dacă este bine, pentru că, de cele mai multe ori, îmi încarc sufletul cu tot felul de povești. De obicei le aflu mai mult după ce s-a consumat actul chirurgical. Pe unii pacienți trebuie să îi mai operez încă o dată și încă o dată și mă simt foarte apropiat de oamenii respectivi”. În cazul celor care au boli grave oncologice, la care medicul cunoaște, statistic, prognosticul, admite că este o situație destul de greu de digerat.

„Există un risc de a merge prost, iar noi suntem mereu pregătiți direct pentru scenariul acesta”

Neurochirurgul Dan Șuiagă a învățat să se pregătească înainte de fiecare intervenție. De la cea mai simplă, la cea mai complicată. „Indiferent de cât de simplă este teoretic, am învățat să mă pregătesc pentru maximum de complicații care pot să apară. De obicei complicațiile se întâmplă și ești nepregătit atunci când faci procedurile super simple și multe și frecvent și nu te aștepți să fie nimic. Și atunci noi avem niște protocoale în care ne pregătim pentru complicații, deși nu se întâmplă, ca să nu ne gândim atunci ce să facem”, descrie medicul neurochirurg.

„În sala de operație intri să câștigi, să faci maximul posibil”

Lucrează cu o echipă de anesteziști foarte buni. Discută și se pregătesc împreună înainte de intrarea în sala de operații. Dacă pacientul e în vârstă, are comorbidități de un anumit fel, întreaga echipă ia în calcul scenariul apariției unor situații speciale în timpul operației, chiar dacă operația e simplă teoretic, și așa și rămâne.

„Există un risc de a merge prost, iar noi suntem mereu pregătiți direct pentru scenariul acesta. Așa începe operația, toată lumea e atentă și asta ne permite nouă să evităm complicații sau, dacă se întâmplă, să fim pregătiți să le depășim cu bine. Trebuie să intri în sala de operație ca pe un teren de sport, ca la o competiție de atletism. Intri să câștigi, să faci maximul care se poate, nu intri cu «băi, azi nu o să îmi iasă», sau «ce o să iasă o să iasă». Nu. Intri să câștigi maxim. Și asta trebuie să fie mentalitatea”, vede neurochirurgul.

Pacientul, în mijlocul discuției

Din Elveția i-ar plăcea să aducă aici multidisciplinaritatea actului medical, care e greu de obținut, pentru că „sunt multe orgolii, fiecare specialitate se consideră peste celelalte”.

„E o țară a orgoliilor mici, aici la noi, din păcate”.

Îi place ideea ca pacientul să fie în mijlocul discuției, iar întreaga echipă medicală să încerce să facă tot ce știe ca să îi fie bine pacientului.

„Sunt cazuri oncologice unde vine o persoană cu un neoplasm de sân, metastază cerebrală și pe coloană, sau care are fractură pe coloană sau pe alte oase. Nu vine la mine și eu îi văd doar metastaza cerebrală și i-o scot și «din punctul meu de vedere e ok, mergeți mai departe la oncolog, găsiți pe cineva și vedem.» Nu. Toate acestea, în orice țară normală, sunt integrate. Pacientul acela vine în spital și de el se ocupă atât medicul oncolog, cât și radioterapeutul, medicul de recuperare, medicul neurolog și eu ca neurochirurg și în final el nu pleacă singur, săracul, să își caute în piața liberă un oncolog. Nu. Cazul lui este discutat în echipa medicală, iar echipa se ocupă de pacient până pleacă din spital. Și atunci el are o liniște, are o încredere mare în sistem. La noi pacientul nu are deloc încredere în sistem, din păcate. Are încredere în anumiți medici. Pacientul merge de la unul la altul, îi mai zice un vecin - «Hai că știu eu pe unul, care e bun»”, spune medicul Dan Șuiagă.

„De ce să faci reclamă la medicamente?”

Nu vede deloc cu ochi buni publicitatea medicală, de la medicamente și până la medici și la centre nemaivăzute. „Toată lumea are centre de excelență. Sunt niște termeni total gratuiți. Poți să zici ce vrei tu, nu te controlează nimeni. În Elveția nu am văzut de exemplu niciodată o reclamă la TV în care să apară vreun medicament. De ce să faci reclamă la medicamente? Îți recomandă medicul în care tu ca pacient ai încredere că îți recomandă ce spune ghidul țării ca medicație. Și medicul are de ales între trei medicamente - e treaba lui pe care îl alege - toate au aceeași substanță activă. De ce să zici la TV despre un medicament? E ca și cum subliminal te face să cumperi niște chestii de care nu ai nevoie”, vede neurochirurgul Dan Șuiagă, care spune că în Lausanne erau două sau trei farmacii, la 300.0000 de oameni, în tot orașul și nu era coadă. Oamenii își primeau medicamentele de la spital sau de la farmacia spitalului când se externau, iar restul nu își luau medicamente de capul lor, decât tot ce primeau pe prescripție.

„Dacă iau o oră pe zi din viața mea înmulțit cu 30 de zile pe lună, pierd în trafic câteva zile bune din an. Pentru ce?”

Admite că are momente în care vrea să plece din țară. „Pur și simplu când merg pe stradă și fac același drum într-o oră sau în 10 minute, în funcție de ora la care plec de acasă – asta nu e ok. Dacă iau o oră pe zi din viața mea înmulțit cu 30 de zile pe lună, pierd în trafic câteva zile bune din an. Pentru ce? Însă și când stai „afară” destul de mult timp și lucrezi ești în situația ingrată de a nu te simți acasă nicăieri”.

Mulți prieteni de-ai săi sunt plecați afară de mult timp și au exact aceeași problemă. Chiar dacă unii au rămas acolo, tânjesc după casă și își propun să revină. „Am un amic neurochirurg în Franța care a venit și a dat primariatul în România, deși el e medic primar acolo în Franța. Tânjește să se întoarcă acasă, la Arad, pe motiv că nu mai poate, a făcut tot ce se poate acolo și vine aici. Mulți au chestia asta. Practic nu îți găsești locul”.

Nu a luat șpagă vreodată. „Dacă îmi aduce cineva o brânză, mi se pare super fain”

L-am întrebat pe medicul Dan Șuiagă ce părere are despre pacienții care, ajunși la un spital de stat, simt nevoia să dea medicilor cadou nesolicitat. „Și la privat vin. Nu am luat în viața mea. Nu suport. Bine, dacă îmi aduce cineva o brânză, mi se pare super fain. Dar dacă vine și îmi pune niște bani, pe mine mă jignește treaba asta. Eu sunt plătit de spitalul unde lucrez. Pacientul trebuie să înțeleagă că eu am o meserie și o fac cât de bine pot. Nu o să meargă boala lui mai bine dacă îmi dă niște bani”, este de părere dr. Dan Șuiagă care vede acest obicei ca pe „un lucru rămas din epoca fanariotă”, perpetuat și care nu se schimbă așa ușor. „Este o rușine și pentru pacient și pentru medic, e ca și când medicul se ocupă doar selectiv de pacienți. Medicul este responsabil în fața lui Dumnezeu și a lui pentru ce a făcut”. 

Crede în Dumnezeu? „Cred în Dumnezeu așa ca entitate, dar nu cred în religia aceasta deloc, din cauza faptului că exact ceea ce propovăduiește Cartea Sfântă să faci sau să nu faci se întâmplă pe dos în lumea reală ortodoxă. Catolicii parcă s-au mai destupat un pic, sunt cu un pas înainte. La noi mi se pare că e așa, o habotnicie, de la mers în genunchi, la drumul moaștelor. E o chestie de cancan. Nu îmi place, nu mă regăsesc. Trebuie să cred în ceva, ceva trebuie să fie, dar nu în forma aceasta a noastră, a religiei ortodoxe”, spune neurochirurgul Dan Șuiagă.

Acest articol face parte din campania Medicii schimbării, un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.

Medicii schimbării conturează portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Povestea pe care tocmai ați citit-o completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cei care comentati despre branza ... ca sa va dati super verticali pe voi , aiurea... n-ati inteles nimic din ce-a vrut sa zica omu, sau nu vreti sa intelegeti pentru a preda voi deontologie pe internet. Sunteti asa traumatizati ca nu mai stiti sa faceti diferenta intre spaga si un gest amical, de buna intentie, de omenie. Chiar credeti ca doctorul nu are deja sau nu-si poate cumpara singur branza? Sau ca din branza aceea primita ajunge sa prospere material? Na vezi, de aia li se face greatza dupa ce vin acasa. Ca dau peste tipul asta al vostru de mentalitate. In Elvetia sau Germania daca venea pacientul cu o ciocolata ar fi mincat-o cu placere impreuna in timp ce ar fi povestit despre cazul medical, sau poate despre viata, familie, un concert sau intrecere sportiva... Aici la noi sarim ca arsi si chemam dna-ul sa aresteze branza. Traume :(
    • Like 2
    • @ Edmond Foris
      Teodora check icon
      Da, e vorba de traume. Atata timp cat sunt traumatizant de multe cazuri de medici care solicită "branza" pentru a-si face treaba, domnul doctor trebuie să fie atent si cu vorbele si cu primitul de atenții. Ca doar nu a uitat practicile din România cat timp a stat în Elveția.
      Credeti ca medicul român sta de vorba amical, de la egal la egal, cu pacientul care i-a adus "branza"? Despre viața, despre un concert, ceva...
      • Like 1
    • @ Teodora
      Adrian S check icon
      Da, ca fost pacient al dlui doctor Suiaga..pot sa iti confirm ca sta de vorba cu pacientii si despre "branza". Si este un profesionist al comunicarii.
      Spre fericirea mea, nu ii pot confirma talentul de chirurg in sala de opreratie; insa tot restul pachetului ce formeaza omul si medicul Suiaga..tot ce pot sa spun : Respect.
      Domnia sa are datoria sa invete si noile generatii profesionalismul si respectul fata de peofesie.
      ...si cred ca face acest lucru...
      • Like 0
  • Doamne! Se citește doar printre rânduri! Ce obicei de a răstălmaci și pângări orice!
    Citiți cu mintea și analizați cu inima! Si nu (mai) ridicați primii pietrele!
    • Like 1
  • Teodora check icon
    Într-adevăr, ciudata treaba cu brânză pe post de atenție. O fi super fain pentru domnul doctor, dar pentru pacient este probabil tot ce poate da. Cum e sa mergi la operatie cu brânză în traistă? Bine ar fi sa nu o ia nici pe aia.
    Ce-o fi ala medic de recuperare, ca eu nu am avut parte. Nici nu stiam ca exista unul special pentru recuperare.
    În rest, frumos ar fi sa fie cum spune domnul doctor.
    • Like 2
    • @ Teodora
      Roxana B check icon
      Exista in Elvetia asa numitii medici de medicina fizica si recuperatorie.
      E o specialitate de sine statatoare, in care doi ani,, cred, se face medicina interna si restul neurologie, ortopedie recuperatorie(deci dupa operatii)samd.
      Sint spitale specializate numai pe recuperari din astea, fie dupa accidente, fie dupa operatii.
      Medicul nu se ocupa direct, el discuta cu pacientul, cu fizioterapistii si altii implicati efectiv in recuperare, se face un plan pe max 4 sapt in spital pt recuperare, restul se face ambulator, coordonat de medicul de familie, sau de celde medicina fizica si reabilitare.
      Eu am alta intrebare: exista si specialisti care se intorc in tara sa lucreze la spitale de stat , sau nu se pune problema.
      Chestia cu brinza se poarta, dae in Elvetia de obicei se dau dulciuri, ciocolata, ffff rar ce-i drept.Si doar ca apreciere pt comportamentul personalului medical.Mai putin pt partea medicala.
      In general aceste mici atentii nu se dau doctorilor, ci personalului medical mediu
      :
      • Like 3
    • @ Roxana B
      Teodora check icon
      Din pacate, la noi nu prea te îndruma nimeni. Te-ai externat, nu ai avut inspirația să pui toate intrebarile necesare, asta e.
      Medicii care se întorc din străinătate merg în privat. Nu le place nici lor în spitalele de stat. E urât, sunt gândaci, pacienți prea multi...Din pacate, doar cei cu venituri consistente beneficiază de experienta lor.
      • Like 1
    • @ Roxana B
      Delia MC Delia MC check icon
      Există și în România specialitate de "Balneologie și recuperare medicală". Înainte a fost împreună cu Reumatologia. Acum e specialitate de sine-stătătoare.
      Nu cred că sunt mulți să se întoarcă la stat pentru că pur și simplu concepția e alta, mai apropiată de cea din privat.
      Am auzit ca în Italia se mai dau flori dar nu altceva.
      Eu când am fost la privat (cum mulți fac) nu am mai dus nimic, poate o cutie de bomboane la sfârșit dar numai atât.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Roxana B check icon
      Asa e.Exista demult aceasta specialitate.Chiar si-n ambulatoriu.
      Dar veneau mai mult pacienti cu dureri reumatice.
      Nu veneau accidentati sau oameni cu probleme neurologice grave, care trebuiau recuperati daca nu total, macar atit cit sa fie functionali la nivel de baza.
      Evident ca si aici asigurarile au un cuvint greu de spus, in sensul ca daca s-a ajuns la nivelul maxim de recuperare refuza sa mai plateasca(in caz ca omul e cit de cit apt de munca), sau daca omul e irecuperabil, platesc o pensie de invaliditate care e de obicei suficienta cit sa traiesti de la o zi la alta
      • Like 0
    • @ Teodora
      in occident am vazut cutii de ciocolata, aduse in ziua de externare, cu un mesaj: "multzumesc".
      • Like 0
  • De la branza la bani nu este decat un pas. Asta daca nu scri pe usa cabinetului; primesc numai branza. Ar fi deci interesant de stiut, cata branza a primit in Elevetia medicul roman? Stiind ca branza elvetiana are renume!
    • Like 1
    • @ Horea Mihaltan
      check icon
      Brînză da, "cașcaval" ba!
      • Like 0
    • @
      Ionel check icon
      Ce usor este sa jignesti un om in Romania ! Omul a invatat carte si practica o meserie deloc usoara. S-a intors acasa sa faca bine......si !?
      • Like 1
    • @ Ionel
      Teodora check icon
      Si sa nu ia șpagă, nici sub forma de brânză, nici altfel. Dacă vrea sa fie respectat, sa respecte si el.
      • Like 2
    • @ Ionel
      Nu se intoarce nimeni ca sa faca bine. S-a intors pentru ca nu a avut incotro.
      • Like 1
    • @ Vaman Georgeta
      Teodora check icon
      A și precizat, dealtfel: s-au întors " dintr-o conjunctura personala", adăugând că aici poate sa ajute mai mult, pentru că acolo știau mulți ce știe el, aici nu prea ( asta deduc eu).
      • Like 1
    • @ Vaman Georgeta
      O fi fost vreun terorist urmărit internațional? :))))))))))
      • Like 0
    • @ Ionel
      check icon
      Domnule, eu n-am inteționat să jignesc pe cineva... Am zis ce-am zis pentru că e pur și simplu amuzantă paralela dintre brînză și cașcaval (cu sensul lui în jargon).
      Eu unul mai că aș fi pentru dezincriminarea formelor de mulțumire dacă acestea au loc DUPĂ actul medical însă, în același timp, admit că e foarte greu (spre imposibil) să discerni precis între actul de gratitudine benevol și cel impus (fie și subliminal).
      Că unul oferă brînză de casă, că asta produce el, altul oferă miere de albine, că asta produce el, altul ceapă, că asta produce el... Și dacă zicem că asta ar fi OK, oamenii ăia se obișnuiesc cumva de la o vreme să fie răsplătiți... Iar eu, care lucrez în IT, ce să-i dau? Să cumpăr brînză și să-i zic că-i făcută de mine? Și oricum la un moment dat o să aibă brînză destulă, prin urmare va aprecia mai mult dacă-i dau bani!
      Prin urmare, pur și simplu, NU! Nici brînză, nici vreun soi de alt ”cașcaval”!
      În rest, mă abțin de la orice fel de comentariu privind motivele pentru care domnul în cauză a preferat să profeseze în țară. Ba chiar cred sincer că e bine intenționat. Căci, să fim serioși, nu s-o fi întors în țară ca să ia șpagă brînză!!
      Pentru doctori, brînza nu e mare brînză! Un alt joc de cuvinte, ca să fiu sigur că mă înțelegeți...
      • Like 2


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult